Care ar putea fi implicațiile pe termen lung ale crizei politice începute în septembrie pentru viitorul Partidului Național Liberal? Se va angaja PNL pe o cale ce-l va face irelevant politic în 2024? Și ce implicații ar putea fi pentru liberalism, democrație, politica fiscală și politica monetară?, se întreabă Lucian Croitoru pe blogul personal. Când dai la o parte tot zgomotul din jurul acestei crize politice nu rămâne decât un factor esențial, cred eu, care să informeze judecata, și anume faptul că PSD guvernează, direct sau prin interpuși, numai în perioadele de expansiune economică (cu excepția celor nouă luni din 2009 în coaliție cu PDL) și promovează de fiecare dată politici fiscale prociclice care amplifică expansiunea și duc la acumularea de dezechilibre.
Am remarcat practica pe care tocmai am descris-o acum aproape 4 ani într-un articol intitulat „Cu o politică fiscală permanent prociclică, am putea pierde democrația și politica monetară”, publicat pe blogul meu pe 29 octombrie 2017. Acolo am precizat că o astfel de practică este rodul unei strategii care nu ar putea apărea fără ca anumite condiții să fie îndeplinite, între care slăbiciunea instituțiilor înțelese ca reguli este esențială. Cred că regulile continuă să fie slabe în țara noastră, iar practica de mai sus va continua până când tânăra noastră democrație se va mai maturiza.
O consecință importantă a faptului menționat este aceea că administrarea costurilor unei politici fiscale prociclice va cădea întotdeauna în sarcina adversarilor politici în perioada de recesiune, pe care îi va slăbi. După ce PSD sau partidul pe care îl sprijină în perioada de ascensiune economică implementează o politică fiscală prociclică, obținând beneficii pe termen scurt, politica fiscală este condamnată să rămână prociclică și în timpul recesiunii care urmează. Aceasta adâncește în exces șomajul și pune presiuni suplimentare pe politica monetară să reducă rata dobânzii pentru a stimula economia, ceea ce poate duce fie la deprecierea leului și inflație, fie la pierderea de rezerve valutare, fie la ambele, depinzând de circumstanțe.
Publicul asociază efectele astfel amplificate ale recesiunii cu partidul sau coaliția de partide care gestionează recesiunea. În final, partidele politice care au o masă de votanți suficient de mare pentru a fi adversari politici reali ai PSD dispar de pe scena politică dacă gestionează o recesiune fără a avea posibilitatea să folosească politică fiscală contraciclică.
Acest rezultat al strategiei PSD de a guverna numai în fazele expansioniste ale economiei și mereu cu politici fiscale prociclice apare indiferent dacă strategia respectivă este rodul unei intenții (pe care eu nu o afirm) de a-și elimina adversarii politici (caz în care am vorbi de ipoteza cinismului fiscal) sau nu. Așa au devenit irelevanți politic PNȚCD și PDL. Din fericire, o condiție pe care o menționez la final, a fost îndeplinită astfel că PNL nu a devenit irelevant politic odată cu PNȚCD și, pentru că PNL reușise să rămână un partid relativ mare, mai târziu, scena politică nu s-a dezechilibrat masiv în favoarea PSD după ce PDL a dispărut.
Încă din 2017 am arătat că dacă practica PSD de a guverna numai în faza expansionistă și de a promova de fiecare dată politici fiscale prociclice va continua, va rămâne fără adversari politici reali în 2024. În actualul context, aceasta înseamnă că în 2024 PNL s-ar putea să devină irelevant politic. Partidele politice care se gândesc cu adevărat la viitorul lor au nevoie să înțeleagă că relevanța lor politică depinde de modul în care își asigură în prezent sprijin pentru guvernare.
Concret, va fi foarte greu pentru PNL și UDMR să păstreze o politică fiscală contraciclică sau aciclică dacă va guverna cu sprijinul PSD în perioada următoare. Până în 2024 s-ar putea însă să apară o criză economică la nivel global, pe care România o va resimți din plin, de data aceasta în special în sectorul public, dat fiind că are un deficit de cont curent relativ mare, a cărui magnitudine este dată în proporție covârșitoare de deficitul bugetar al guvernului.
Experința ne arată că atunci când are probleme în sectorul bugetar, guvernul tinde să le rezolve prin transferarea acestora către sectorul privat, prin creșterea impozitelor, în loc să-și reducă cheltuielile curente. Toate partidele care au guvernat în crize au procedat la fel. Au protejat sectorul public. A fost o singură excepție, în 2010. În plus, au redus investițiile publice, sacrificând dezvoltarea infrastructurilor.
PNL nu va putea să iasă de la guvernare, în caz că ar dori să evite astfel de probleme, iar PSD nu va dori să guverneze în timpul unei crize economice, așa cum a dovedit în 32 de ani și în niciun caz într-o perioadă care ar preceda alegerile. În acest scenariu, PNL are toate șansele să devină irelevant pe scena politică după elegerile din 2024. Este foarte probabil ca diminuarea sa spre irelevanță să alimenteze creșterea excesivă a PSD sau a unor potențiali sateliți ai săi, după modele pe care le-am mai văzut, nu a altor partide. Fără o scenă politică echilibrată, consecințele pentru liberalism și, pe această cale, pentru democrație, pot fi catastrofale. În plus, scad șansele ca politica fiscală să se debaraseze de caracterul prociclic și, astfel, să reducă presiunea pe politica monetară.
Mai este o lecție pe care am subliniat-o în articolul meu din 2017: dintre partidele care alcătuiesc o coaliție de guvernare într-o perioadă de criză, doar cel perceput ca lider al coaliției va dispărea. Aceasta este condiția la care mă refeream mai sus. În perioada 1997-2000, în primii trei ani a fost recesiune, iar PNȚCD a fost perceput ca liderul coaliției de guvernare intitulată CDR, din care făcea parte și PNL. Numai PNȚCD a plătit însă cu ieșirea de pe scena politică.
Din această perspectivă, pare că Președintele Iohanis a făcut o mișcare cu bătaie pe termen lung atunci când l-a numit pe Dacian Cioloș candidat de prim-ministru. PNL ar fi prezervat șansele să facă un scor bun la alegerile din 2024, în timp ce USR s-ar fi erodat la guvernare, condiționată de îndeplinirea unor cerințe ale PNL, PSD și UDMR. Avantajul USR ar fi fost acela de a arbitra, cu multe reglaje fine, între preferințele celor trei partide în încercarea de a trece cât mai multe reforme. Numai că decizia de a vota guvernul Cioloș a aparținut partidelor parlamentare, care par fie să nu fi înțeles, fie să nu fi crezut într-o astfel de strategie.
Cei ce gândesc alianța politică ce va da guvernul în perioada următoare până în 2024 trebuie să țină cont că PNL nu va intra la guvernare decât ca lider. Astfel, în virtutea argumentelor de mai sus, interesul acestui partid este să facă o alianță politică care să nu rezulte în politici fiscale prociclice pe care, în eventualitatea apariției unei crize economice, să fie obligat să le continue și, astfel, să accentueze recesiunea, ceea ce-l va forța pe panta care îl va face irelevant politic în 2024.
Politica fiscală are șanse să rămână într-o poziție adecvată, care să nu scoată PNL de la guvernare, dacă ar exista o coaliție care să răspundă direct în fața electoratului. Altminteri, o politică fiscală condiționată de un partid care nu va deconta politic va deveni factorul principal al scoaterii PNL de pe scena politică. Investitorii privați, agențiile de rating și partenerii europeni vor avea forța să impună revenirea la o politică fiscală disciplinată, dar ar fi totuși naiv să credem că ei vor reuși să prevină apariția unui derapaj fiscal sau, în cel mai bun caz, amânarea corecțiilor ce sunt deja necesare.
Altfel spus, un guvern minoritar al coaliției PNL-UDMR, cu sprijin din partea PSD are mari șanse să producă o politică fiscală care să scoată PNL de pe scena politică în 2024, în cazul încare ar apărea o recesiune cu suficient timp înainte de alegeri. Am explicat această perspectivă în detaliu într-un articol din 11 octombrie 2019, adică la o zi după căderea prin moțiune de cenzură a guvernului Dăncilă, că „PSD va continua să dețină o pondere importantă pe scena politică românească și, mai mult, ar putea să atingă dimensiuni pe care nu le-a mai avut niciodată” (pe blogul meu vezi articolul „Va fi PSD din nou ce a fost și mai mult decât atât?”). Cred că PSD deja este în această poziție și asta explică de ce unii membri ai săi vorbesc de alegeri anticipate.
În schimb, un guvern condus de PNL cu majoritate în parlament va crea premisele ca PNL să rămână un actor puternic pe scena politică în 2024. Un astfel de guvern nu va fi nevoit să „plătească” fiscal dependența de votul opoziției formate de PSD. Teoretic, această soluție poate apărea în două variante: fie PSD intră la guvernare (ceea ce este ilogic din perspectiva practicii de până acum), fie PNL reface coaliția cu USR și UDMR.
N.Red: Opiniile exprimate în acest articol sunt responsabilitatea exclusivă a autorului și nu implică în nici un fel instituțiile cu care acesta este afiliat.
3
12
