Ploua in Cimitirul Kerepesi pe 6 octombrie 1956. Acum 65 de ani la Budapesta era reinmormantat Laszlo Rajk, fost ministru de interne si de externe al "Republicii Populare Ungare", condamnat si executat in octombrie 1949 in urma unui monstruos show trial. Vorbind parcă de dincolo de mormant, fostul voluntar in Brigazile Internationale recunoscuse crime halucinante: spion, trădător, renegat, Iudă.
Sunt acolo văduva sa Julia si fiul lor Laszlo Jr. Pe 23 octombrie incepe Revolutia Maghiară. Urmeaza zece zile de libertate. Pe 3 noiembrie tancurile sovietice declansează actiunea de zdrobire a Revolutiei. Rezistenta durează incă o lună, grevă generală, grupuri inarmate de adolescente si adolescenti (freedom fighters) care desfid teroarea. Liderul Consiliului Muncitoresc din Budapesta este Jozsef Dudas, militant de stanga, ex-comunist (ilegalist) originar din Transilvania. Este capturat si executat. Membrii guvernului legal se refugiază la Ambasada Iugoslaviei, sunt apoi transportati in Romania unde primesc, fără a fi solicitat, “azil politic”. Operatiune gangsterească desfăsurată in total secret. Se aflau, de fapt, in domiciliu fortat, la Snagov. Se ocupau cu "debriefarea" (intergatorii mascate drept "discutii tovărăsesti") ilegalisti maghiarofoni: Valter Roman care se cunostea cu Imre Nagy de la Moscova, Iosif Ardeleanu, seful cenzurii din Romania.
In iunie 1958, la Budapesta, Imre Nagy si cei mai apropiati colaboratori ai săi, intre care ministrul apararii, generalul Pal Maleter, sunt condamnati la moarte si spanzurati. Nagy va fi reinmormantat pe 23 octombrie 1989. La Aachen, in octombrie 2021, presedintele Romaniei Klaus Iohannis generalizeaza penibil si compara Ungaria (nu Fidesz) cu “un var de-al doilea, al treilea care calca-n strachini”. Vorbesc in cunostinta de cauza: Dej si Ceausescu ar fi fost incantati de afirmatia d-lui Iohannis. Pentru noi, insă, Ungaria nu este premierul populist Viktor Orban. Pentru noi, femeile si barbatii Revolutiei Maghiare nu sunt “veri de-al treilea”. Pentru noi, memoria si traditia marii brese, a marii sperante, a marii tragedii din toamna anului 1956 simbolizează trei autentice valori europene: Adevărul nemăsluit, curajul civic si respingerea oricărui atentat la libertatea si demnitatea fiintei umane.
