Cu o constanţă tragică, spitalele din România devin fabrici ale morţii. Cu o constanţă macabră, statul român îi condamnă la moartea prin ardere şi sufocare pe cetăţenii săi. De la “ Colectiv” până la drama din Constanţa, firul roşu al istoriei noastre contemporane este dat de incompetenţă şi iresponsabilitate. Statul român este incapabil să îşi îndeplinească atribuţiile sale elementare: apărarea vieţii omeneşti este una dintre acestea.

Ioan Stanomir Foto: Arhiva personala

Despre eşecul statului român a vorbit, olimpian ca de obicei, Preşedintele Republicii. Ceea ce domnia-sa a omis să adauge este că, în ecuaţia politică şi instituţională a acestui eşec, şeful de stat este unul dintre principalii responsabili. Cât despre Premier, acesta a lansat o anchetă şi a demis un funcţionar de rang secund. Oficialii statului român respectă o tradiţie de decenii: statul nu poate greşi, statul este infailibil, doar cei ce mor şi suferă sunt automat vinovaţi.

Guvernarea pe care o patronează Preşedintele Republicii devine, cu fiecare zi care trece, un exemplu aproape ideal de improvizaţie şi de mediocritate crasă. Administrarea României este, de facto şi de jure, încredinţată unei structuri pe cât de redutabile, pe atât de netransparente: CNSU. Dincolo de acest acronim se ascunde opţiunea celor ce conduc România pentru o abordare ce privilegiază stările excepţionale, autoritarismul şi înfricoşarea. După eşecul campaniei de vaccinare urmează, dialectic, restrângerea exerciţiului drepturilor constituţionale.

Statul român nu se înfăţişează în starea sa actuală ca urmare a unei implacabile fatalităţi istorice. Impasul în care ne aflăm este efectul cumulat al unei succesiuni de opţiuni politice. De la comunism şi fesenism, cei ce guvernează au preluat un tipar de gândire şi un stil de raportare la proprii supuşi. Clientelismul pe care îl dezvăluie tragediile din spitalele României este parte din reţeaua de patronaj şi exploatare ce permite parazitarea bugetului de stat. Alocările de fonduri şi numirile în funcţie au fost şi sunt tot atâtea pârghii de ingerinţă politică brutală.

Citeste continuarea articolului pe Contributors.ro