Dispunem deja de un număr însemnat de cărți care documentează, multe dintre ele cu lux de amănunte, amploarea operațiunilor puse la punct și desfășurate de Moscova în vederea influențării Occidentului în favoarea nu doar a puterii sovietice, ci și a comunismului în general. Cea mai consistentă rămâne cel de-al treilea volum, intitulat Complicii, al Istoriei mondiale a comunismului , scrierea monumentală a istoricului și gazetarului francez Thierry Wolton. Înființării și menținerii în viață, grație unor subvenții consistente, a partidelor comuniste care trebuiau, în schimb, să îndeplinească fără să crâcnească ordinele Kremlinului li se adăuga recrutarea unor intelectuali, scriitori precum și oameni de știință, al căror rol era acela de a depune cel mai adesea false mărturii despre felul în care Țara Sovietelor ajunsese să devină Raiul pe pământ. Cel mai adesea, respectivii erau invitați să efectueze lungi călătorii inițiatice, cu trasee bine stabilite de Intourist, călătorii ce ar fi putut reprezenta tot atât de multe ocazii spre a cunoaște imensele realizări sovietice, dar și pentru a cheltui sumele primite cu titlu de drepturi de autor ca urmare a traducerii și editării în tiraje imense a creațiilor lor. De același tratament a avut parte marele scriitor american Ernest Hemingway despre care atât NKVD-ul cât și Cominternul aveau informații detaliate că nutrește indubitabile simpatii de stânga și, mai ales, că este un antifascist notoriu.

Mircea MorariuFoto: Arhiva personala

Cât și cum au reușit URSS și serviciile sale secrete să exploateze sentimentele antifasciste ale autorului romanului Pentru cine bat clopotele, a fost sau nu Hemingway un spion sovietic în toată regula ori s-a limitat a fi doar ceea ce astăzi s-ar numi un influencer, ce a urmat după ce acesta a semnat în ianuarie 1941 un angajament cu NKVD-ul? A devenit oare Hemingway, legendat drept ARGO, de la un moment dat încolo, un agent dublu care a furnizat informații atât serviciilor secrete sovietice cât și FBI-ul și dacă da de ce ar fi făcut-o? Și-a trădat el țara? A fost sau nu un comunist în lege? Cum se explică sentimentele lui mai mult decât favorabile pentru regimul castrist de la Havana? Cât și cum știa despre toate acestea FBI-ul ? Cum s-ar putea explica ceea ce unora li s-a părut a fi inexplicabila sinucidere a romancierului? Să fie vorba în luarea acestei decizii de a încheia tragic socotelile cu viața temerea că FBI ar ști și ar putea specula detalii neplăcute din istoricul relațiilor cu poliția secretă moscovită ori la mijloc sunt efectele unei sănătăți deteriorate și ale tratamentului cu șocuri electrice? Ce rol au jucat în biografia scriitorului întâlnirile cu Orlov, temutul șef al NKVD, ori cu ofițerul recrutor Golos? Sunt doar o parte dintre întrebările la care încearcă să răspundă cartea lui Nicholas Reynolds Scriitor, marinar, soldat spion- Aventurile secrete ale lui Ernest Hemingway 1935-1961. Carte apărută în anul 2017 în SUA și în traducerea românească datorată lui Carmen Tauwinkl în anul 2021, în colecția Istorie a editurii bucureștene Humanitas.

Autorul cărții, cu un trecut de militar de carieră, fost ofițer în Marina Americană, trecut apoi în serviciul CIA, doctor în istorie, astăzi profesor și având la activ 40 de ani petrecuți în slujba cercetării militare, reface parcursul și fascinant, și aventuros, și marcat de un indubitabil gust pentru aventură, și sinuos al scriitorului american. S-a slujit în acest scop de studiul atent, meticulos al arhivelor FBI, dar și al documentelor la care a avut acces aflate în arhivele sovietice. Le-a comparat în încercarea de a oferi o panoramă cât mai închegată îndeosebi a activității extra-literare a celui care a exclamat la un moment dat într-un titlu de carte Adio, arme!.

Nicholas Reynolds nu evită însă, atunci când este cazul, referințele la creația literară a lui Hemingway. Nici nu se putea ca lucurile să stea altminteri. Mai întâi fiindcă principala ambiție a scriitorului a fost aceea de a fi un cronicar literar de excepție al războiului, în al doilea rând pentru că atât acțiunile FBI cât și cele ale serviciilor secrete sovietice ce l-au avut în vedere pe eroul în cărți s-au fundamentat și pe o bună cunoaștere a acestor scrieri. Socotite, pe bună dreptate, simptomatice pentru convingerile ce i-au alimentat acțiunile. Cartea lui Nicholas Reynolds reface cu lux de amănunte și întotdeauna fundamentat pe documente principalele etape din viața lui Hemingway. Participarea lui de partea republicanilor la Războiul civil din Spania, criza de conștiință văzând felul în care au fost tratați cei ce au participat ca voluntari în Brigăzile internaționale, momentul critic al semnării angajamentului cu NKVD, dorința și nerăbdarea de a vedea SUA luând parte activă la cel de-al Doilea Război Mondial, felul în care Hemingway s-a pus în serviciul guvernuluii țării sale dorința de a vedea cu ochi proprii debarcarea aliaților în Normandia, vizita la Paris, ostilitatea față de Churchill și refuzul de a accepta zicerile acestuia referitoare la instaurarea Cortinei de fier, poziția lui Hemingway în ceea ce privește teroarea mccarthistă, aprobarea revoluției cubaneze, amploarea relațiilor cu Fidel Castro care l-a reclamat drept ideolog informal, dezamăgirile niciodată limpede recunoscute, sfârșitul mai mult decât penibil.

Citeste intreg articolul si comenteaza pecontributors.ro