Săptămâna aceasta, întreaga lume a urmărit cu sufletul la gură evoluția situației din Afghanistan. Talibanii și-au accelerat campania de cucerire de teritorii în mai multe zone ale țării avansând cu o viteză pe care nimeni nu a fost capabil să o prevadă. Campania a culminat cu cucerirea capitalei, Kabul, de unde, la scurt timp, președintele Ashraf Ghani a părăsit țara lăsând conducerea în mâinile talibanilor și a planului acestora de a instaura un emirat islamic în Afghanistan. Evenimentele șocante din ultimele zile au ridicat numeroase întrebări care, dincolo de a căuta o explicație logică pentru cele petrecute, mai degrabă caută vinovați. Iar acest lucru nu este neapărat de ajutor în a înțelege cum va arăta Afghanistanul în următoarea perioadă. Acum că șocul produs de evenimentele recente începe să scadă în intensitate, este important să ne concentrăm pe a înțelege posibilitatea ca talibanii să își fi moderat discursul și ideologia la contextul actual și care este posibilitatea ca Afghanistanul să devină, din nou, un teren fertil pentru activități ale unor grupări precum al-Qaeda.
Există posibilitatea ca talibanii din 2021 să fie mai moderați decât talibanii din 1996?
Cu toate că tranziția unei grupări către o viziune ideologică moderată este un proces îndelungat și dificil există totuși posibilitatea ca talibanii să fi realizat acest lucru în ultimii ani deoarece aceasta reprezintă o necesitate în cazul oricărei grupări atunci când contextul în care operează se modifică incontrolabil, pentru că este în interesul mișcării să adopte o poziție mai echilibrată în ceea ce privește viziunea sa asupra lumii, precum și din nevoia de a câștiga legitimitatea necesară pentru a guverna în Afghanistan.
Grupările și mișcările precum cea talibană sunt bine ancorate într-o concepție ideologică a lumii. Ideologiile acestor grupări reprezintă principalul instrument de care liderii lor se folosesc pentru a raționaliza existența mișcării, pentru a-i organiza acțiunile și, desigur, pentru a dobândi legitimitatea necesară pentru atragerea de noi membri și menținerea fidelității celor deja existenți. Aceste grupări iau, de regulă, naștere într-un context foarte particular generat de situația dintr-o țară sau o regiune a unei țări și poate fi orice de la condițiile de trai ale unui segment de populație (minoritate etnică sau religioasă, spre exemplu, opresată de guvernul central al țării respective) până la război civil sau ocupație militară.
Însă acest lucru nu înseamnă că ideologia unei anumite grupări nu poate suferi modificări odată cu schimbarea contextului în care aceasta operează. Procesul este, totuși, unul deosebit de dificil, în special atunci când vine vorba de o mișcare cu o vizune foarte rigidă asupra lumii. Adaptarea la noile realități vine în primul și în primul rând în urma unui dialog intern, între liderii de vârf ai grupării, care sunt socializați în a accepta schimbarea. Odată atins un consens în interiorul organizației, schimbarea trebuie comunicată adepților acesteia. Această etapă a transformării este una crucială și vitală pentru însăși existența mișcării deoarece în funcție de modul în care decizia de adaptare la noul context este comunicată publicului larg gruparea poate pierde sau accentua simpatia celor care o urmează sau chiar poate câștiga noi adepți.
Mai mult decât atât, organizațiile, dincolo de concepția larg răspândită cum că ar fi niște blocuri monolitice rigide și imposibil de mișcat, sunt într-o permanentă stare de învățare. Acestea sunt angajate într-un proces continuu de adaptare la mediul în care operează și la schimbările care apar sau pot apărea pe parcurs. Astfel, de multe ori, grupările extremiste evoluează ideologic și caută să-și modereze politicile și viziunile pentru a se auto-include în rândul organizațiilor de masă care luptă pentru idealuri precum independența națională.
Evoluția talibanilor ca mișcare, din punct de vedere ideologic, a cunoscut cel puțin trei momente cheie: preluarea puterii în Afghanistan în 1996, invazia americană a Afghanistanului în 2001 și retragerea trupelor douăzeci de ani mai târziu în 2021. În fiecare dintre aceste momente cheie, viziunea ideologică a talibanilor s-a modificat și adaptat la contextul în care gruparea se situa. Dacă inițial guparea a luat naștere dintr-o combinație de smerenie și impuls umanitar în contextul anarhiei și crimelor brutale comise de grupări de foști mujahedini în haosul post-retragere sovietică, reprezentând astfel un proiect eminamente moral, odată cu preluarea puterii în Kabul, talibanii au avut ca obiective dezarmarea milițiilor, impunerea unei interpretări radicale a legii islamice și păstrarea teritoriilor capturate. Astfel, ajunși la putere, talibanii au avut oportunitatea de a urma o agendă islamică reală făcând din acest deziderat stâlpul central al ideologiei pe care o urmau. Impunerea Shariei reprezenta o sursă considerabilă de putere, însă odată ajunși la conducere s-au dovedit incapabili în a guverna, iar principala și cea mai puternică instituție a statului afghan sub conducerea talibanilor a fost poliția religioasă care provoca suferințe inimaginabile populației.
Invazia Statelor Unite și a trupelor NATO ca urmarea a atacurilor de la 11 septembrie 2001 a dus la o revizuire a ideologiei talibanilor. Deși dimensiunea religioasă a grupării a rămas prezentă, mișcarea s-a prezentat în fața populației drept una care luptă pentru independență canalizând sentimentele naționaliste ale cetățenilor într-un cadru islamic. Prezența occidentală în Afghanistan a permis talibanilor să se portretizeze în termeni mult mai larg acceptați definindu-și obiectivele într-o manieră relativ progresistă, chiar dacă în termeni vagi, precum independență, demninate, identitate națională și justiție socială islamică.
În prezent, retragerea grăbită a trupelor americane din Afghanistan, fără obținerea unor garanții solide din partea talibanilor în prealabil, este posibil să fi produs o nouă schimbare în viziunea ideologică a acestora. Dacă în perioada în care trupele occidentale s-au aflat pe teritoriul afghan am putut vedea în repetate rânduri discursuri moderate și anumite relaxări ale restricțiilor sociale (deși nu neapărat la scară largă), contextul actual le impune acestora să adopte o poziție mai echilibrată în ceea ce privește viziunea asupra Afghanistanului și a lumii. În primul rând este deplin interesul talibanilor să renunțe la brutalitatea etalată în trecut în favoarea unei imagini pozitive în cancelariile occidentale. Acum că situația în care operează s-a schimbat considerabil, iar circumstanțele în care timp de douăzeci de ani talibanii și-au ancorat și raționalizat ideologic existența și acțiunile s-au modificat în favoarea lor, aceștia trebuie să își readapteze discursul și poziția față de numeroase chestiuni sociale, economice și politice.
Talibanii au nevoie în momentul de față să își câștige legitimitatea de a guverna. În condițiile în care întreaga lume este cu ochii pe Afghanistan, cel puțin pentru un moment, aceștia vor afișa o imagine moderată. Doar timpul, însă, ne va spune dacă vor și păstra această imagine și o vor cupla cu acțiuni concrete în societatea afghană. Brutalitatea de Ev Mediu expusă în perioada în care aceștia s-au aflat la conducere înaintea invaziei americane a dispărut treptat în cei douăzeci de ani printr-un proces de moderare ideologică în căutarea legitimității. Acest lucru este evident din codurile de conduită pe care gruparea le-a publicat transmițând mesajul că talibanul ideal este un individ disciplinat, nu un fanatic care recurge la violență fără să gândească. Talibanii au învățat că nu pot supraviețui în momentul de față ca organizație fără sprijinul populației. Au existat, desigur, și vor exista în continuare incidente violente și restricții care contravin viziunilor occidentale (așa cum, de altfel, există în rândul aliaților de bază ai Occidentului precum Arabia Saudită), dar este în interesul țărilor vestice să cultive și să incurajeze figurile moderate din rândul organizației și să demonstreze că au învățat una dintre cele mai importante lecții din experiența Afghanistanului și a altor aventuri în lume: că impunerea cu forță brută a unui sistem sau regim politic într-un loc de o asemenea complexitate nu funcționează și este contraproductiv. Mai mult, că un stat care nu se ridică la standardele occidentale din diverse puncte de vedere nu trebuie tratat in extremis, adică invadat sau izolat.
Așadar, cel puțin din perpectivă teoretică și judecând după modul de evoluție al altor grupări din regiunea Orientului Mijlociu precum Hezbollah sau Hamas care au trecut, la rândul lor, printr-un proces de moderare ideologică pentru a se adapta la contextul în care operau, și după modul în care ideologia talibanilor a evoluat de-a lungul ultimilor ani, este posibil ca de această dată talibanii să adopte o viziune ideologică mult mai moderată decât brutalitatea din a doua jumătate a anilor 1990. Este, de asemenea, foarte probabil că abuzuri și încălcări ale drepturilor omului și femeilor vor exista (purtătorul de cuvânt al talibanilor a declarat că femeile, spre exemplu, vor avea drepturi, dar în limitele interpretării legii islamice) în continuare, dar nu la nivel generalizat.
Va deveni Afghanistanul din nou un teren fertil pentru grupări extremiste precum al-Qaeda?
Ideea că Afghanistanul, acum căzut pe mâinile talibanilor, va deveni în viitorul apropiat un câmp fertil pentru grupări extremiste precum al-Qaeda sau ISIS a stârnit în ultima săptămână o adevărată isterie internațională. Problema este că afirmația conform căreia talibanii, în calitatea lor de grupare islamistă va oferi sprijin și va găzdui inevitabil al-Qaeda, pornește de la o premisă fără un fundament real. Dar pentru a putea cel puțin încerca să răspundem la această întrebare este necesar ca mai întâi să înțelegem diferențele ideologice și de obiective ale talibanilor în comparație cu ale altor grupări precum al-Qaeda.
Văzute în Occident într-o manieră limitată impusă mai ales de “war on terror,” grupări precum al-Qaeda sau ISIS sunt prezentate drept niște organizații teritorializate din Orientul Mijlociu care au drept scop atacarea obiectivelor occidentale și distrugerea Americii și a Israelului. Atacurile teroriste ale al-Qaeda și ISIS în Europa și SUA au demonstrat exact contrariul și au scos la iveală fenomenul extrem de îngrijorător al home-grown terrorism. Atât al-Qaeda cât și Statul Islamic sunt în esență deteritorializate, globale, și relativ distanțate de problemele politice cu care se confruntă Orientul Mijlociu. Strategia acestora se împarte în două direcții: în primul rând atacarea obiectivelor occidentale și capitalizarea de pe urma efectului de teroare și a impactului media, și în al doilea rând “deturnarea” conflictelor existente și includerea lor ca parte în jihadul global împotriva Occidentului. Al-Qaeda acționează prin intermediul celulelor cultivate în țări europene și întreține francize și filiale locale în numeroase țări din lume.
În contrast, talibanii formează o grupare teritorializată, care acționează în cadrul unor granițe pe care grupări precum ISIS nu le-ar recunoaște. Talibanii sunt o mișcare națională, afghană, islamistă, care capitalizează sentimente naționale. Scopul talibanilor este de a instaura un regim teocratic, un emirat islamic al Afghanistanului, deci au un proiect național. Aceste grupări, indiferent de rolul pe care islamul îl joacă în ideologia lor sau metodele pe care le folosesc, activează strict în limitele unui cadru național. Mai mult decât atât, talibanii nu au dat niciun indiciu referitor la vreo ambiție care să meargă dincolo de granițele Afghanistanului. Astfel, cu toate că împărtășesc o viziune religioasă relativ similară (cu diferențe semnificative, totuși), talibanii și al-Qaeda au obiective total diferite.
În momentul de față, principalul obiectiv al talibanilor este să-și consolideze controlul asupra Afghanistanului și să obțintă recunoaștere internațională și legitimitatea necesară pentru a conduce țara. Mai mult decât atât, în momentul de față capabilitățile al-Qaeda sunt sever diminuate, iar terorismul transnațional și-a găsit deja câmpuri fertile dincolo de Afghanistan și chiar de Orientul Mijlociu, așa cum a spus-o însuși președintele american Joe Biden în recenta sa conferință de presă. Pericolul există și nu trebuie ignorat, iar situația evoluției al-Qaeda sau a altor grupări în Afghanistan trebuie urmărită cu atenție.
Așa cum am spus în secțiunea precedentă, talibanii sunt o grupare într-un continuu proces de învățare, iar una dintre principalele lecții din ultimii 20 de ani este că tocmai prezența al-Qaeda în Afghanistan, permisă pe de-o parte de Mullah Omar și pe de altă parte de slăbiciunea statului afghan, a dus la pierderea puterii de către talibani după invazia americană. În condițiile în care aceștia caută în momentul de față recunoașterea internațională și legitimitatea necesară guvernării Afghanistanului, găzduirea al-Qaeda nu doar că nu ar servi acestor deziderate ci ar fi și contraproductivă. Cu toate acestea, talibanii nu sunt un monolit politic existând numeroase clanuri aflate în competiție și, deci, riscul ca unele să formeze legături cu al-Qaeda, dar este puțin probabil ca talibanii să primească gruparea cu brațele deschise, iar acest lucru este și mai puțin probabil în cazul ISIS căreia talibanii i se împotrivesc total.
În aceste condiții, lumea occidentală nu trebuie să ignore riscul ca anumite grupări teroriste să profite de pe urma revenirii la putere a talibanilor în Afghanistan. Evoluția situației trebuie urmărită cu atenție însă nu la nivel de obsesie până în punctul în care chestiuni deosebit de importante și urgente în momentul de față, precum situația umanitară din țară, sunt ignorate. Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro
