Am promis într-un articol că voi face o hartă a capacităților de producție de energie electrică. A venit timpul deoarece citind că în PNRR România își propune să se construiască două noi centrale am bănuit că se va mări dezechilibrul energetic sud – nord.
Înainte de a interpreta harta trebuie să vorbesc despre metodologie: cum am ajuns la aceste cifre.
Avem raportul ANRE din ianuarie 2021 a tuturor capacităților. Am împărtit Romania și am simplificat regiunile istorice (Dobrogea, Muntenia – Oltenia, Moldova – Bucovina, Transilvania – Maramureș – Crișana – Banat). Trebuie să menționez că în România sunt câteva sute de licențe pentru producția de energie electrică, după cum urmează: cărbune (33), gaz (191), nuclear (2), deșeuri (2), biogaz (28), biomasa (15), căldură reziduală (1), solar (633), eolian (136), hidro (789).
Știind că multe sunt scoase din funcțiune (de exemplu CET Galati, CE Hunedoara) sau au capacități mult mai mici de producție decât cele ce apar la ANRE (de exemplu CET Oradea, CET Arad) le-am scos sau am facut diferența. Neștiind exact ce capacități mai pot produce din cele existente, acestea fiind așa de multe, le-am lăsat așa cum apar în statistica ANRE. De asemenea sunt foarte mulți producători cu capacități extrem de mici, în special în zona hidro sau solar, pe acestea le-am aproximat deoarece pentru a nu face câteva mii de adunări, manual, calculatorul neputând să le facă automat (neștiind în ce zona să încadreze respectivul producător). Deci calculul meu are o extrem de mică aproximare.
Cu alte cuvinte avem două tabele, unul cu datele furnizate de ANRE și unul din care am scos (pe baza informațiilor de pe site-ul Transelectrica) capacitățile care nu mai produc. Recunosc că există posibilitatea să nu le fi scos pe toate deoarece la ce este sub un MW nu m-am uitat, fiind mai mult de o mie de mici și foarte mici producători. Mai adaug că nu cunosc (pentru că nu am gasit informația exactă) ce mai poate funcționa la CE Oltenia, aici putând interveni distorsiuni ceva mai mari, evident în minus.
Deci al doilea tabel este cel pe care îl luăm în considerare și de pe care facem analiza pentru a trage concluziile. Ultimile două coloane sunt legate de hidro: adică producătorii non Hidroelectrica și capacitățile ce aparțin Hidroelectrica. La regenerabile am introdus energia din deșeuri, biogazul, biomasa și căldura reziduală. În fond aceste capacități obțin energie electrică din “combustibil“ regenerabil, dar de fapt au calitatea că nu depind de situația meteorologică sau diurn – nocturn, deci le-am putea băga în zona de energie securitară. Acestea fiind extrem de mici, nici măcar nu trebuie să le băgăm în seamă.
Există și un al treilea tabel, un care am împărțit țara în două: nordul și sudul.
Pe principiul o poză face mai mult de 1000 de cuvinte, am postat harta și cele trei tabele mai sus pentru a face câteva observații și a putea trage câteva concluzii.
- În sudul României sunt concentrate mai mult de 75% din capacități.
- Regula se respectă și la energia securitară și la energia regenerabilă.
- Cea mai bogată zonă din punct de vedere energetic este Dobrogea, având o populație mică și peste 4000 MW.
- A doua zonă ca bogație energetică este Muntenia – Oltenia. Știm că aici se află o parte destul de mare a resurselor de gaze și cărbune.
- Cea mai săracă zonă din punct de vedere energetic este Moldova, unde sunt sub 8% din capacități și 1% din capacitățile securitare.
- Zona Transilvania – Maramureș – Crișana – Banat stă destul prost deoarece este foarte populată și cu industrie importantă (în comparație cu Dobrogea și Moldova). Aici sunt aproximativ 8% din capacitățile de producție de energie securitară.
- Dispariția CE Hunedoara crează un și mai mare dezechibru în SEN.
- În Dobrogea este cea mai mare capacitate de producție din eolian.
- În Dobrogea este singurul producător din nuclear.
- În Muntenia este cea mai mare capacitate de producție din cărbune.
- În Muntenia este cea mai mare capacitate de producție din hidro (normal, Portile de Fier este amplasată aici).
- În Muntenia este cea mai mare capacitate de producție din solar.
- Zonele Moldova și Transilvania – Maramureș – Crișana – Banat au investit în "combustibili" altrnativi: biogaz, biomasă, deșeuri, căldura reziduală.
- În nord, din hidro ce nu aparțin Hidroelectrica se produce de 20 de ori mai mult decăt cei câțiva din sud.
- Hiroelectrica are în sud două treimi din toată producția.
Cunoscând revolta (mai mult interioară și puțin verbalizată) a celor care lucrează la dispeceratul energetic național (DEN) și în dispeceratele regionale, stau și mă întreb cum pot face față solicitarilor, cunoscând cât de limitată este rețeaua de transport, pentru a furniza energie consumatorilor direcți și distribuitorilor. SEN nu este capabilă de a transfera puterea din sud în nord, nordul țării mizând pe importuri (a se vedea acest articol). Conducerea Transelectrica, azi, nu este interesată de realizarea de linii care să transfere energia din zonele bogate în cele sărace energetic ci în construirea de linii care să faciliteze importurile. (Oare ce se întâmplă cu inelul de 400 KV?)
Cunoscând că unul din cei doi mari producători de gaz se află în nord (Romgaz-ul) nu există decât o capacitate (și aceea care nu merge bine) de energie securitară din gaz. (Sperăm ca să se finalizeze cât mai curând cea nouă de la Iernut, cu toate că Transelectrica nu are prevazută în documentele sale nici o capacitate care să injecteze energie în SEN până în 2024.)
De asemenea, conducerea Hidroelectrica este interesată de "noi investiții în regenerabile" și nu în decolmatarea lacurilor (care conform Transelectrica sunt 33% colmatate, dar conform specialiștilor, procentul este mult mai mare).
Să mai amintim și de impotenta Romgazului care nu este în stare să finalizeze investiția de la Iernut, dar investește sub formă de parteneriat public – privat în alte centrale noi care chipurile ar folosi amestec de gaz natural și hidrogen. (Uitându-mă pe documentațiile Siemens, nu am găsit în portofoliul lor nici o turbină, pentru cele două termocentrale in ciclu combinat, care să funționeze cu o concentrație de 30% H2, și asta puteți să o constatați și dumneavastră aici)
Dacă tot am amintit de Transelectrica și Hidroelectrica să ne uităm și la a treia companie (din cele trei ale industriei energetice) cu administrare în sistem dualist, CE Oltenia. Este pe urmele CE Hunedoara din două motive: primul, toate conducerile din ultimii ani au produs pierderi (de pe site-ul Ministerului de Finanțe aflăm că acestea sunt de aproape un miliard de lei) și datorii (tot de la M Finanțe: trei miliarde de lei), dar care primește anual ajutoare de la stat (anul acesta: 664 milioane de lei) și al doilea, cărbunele trebuie scos din mixul energetic electric, conform noilor politici ale Uniunii Europene. Știm că CE Oltenia produce energie securitară (aprox. 3500 MW capacitate) și nimeni nu se gândește cum să o înlocuiască, decidenții probabil bazându-se pe importuri. (Am o intrebare: de ce aceste trei companii sunt singurele din industria energetică românească administrate în sistem dualist, având câte un consiliu de supraveghere de "tip stat în stat" de care nu se poate atinge nimeni și despre toate cele trei CS-uri presa semnalează incompetența membrilor?)
Judecând după comportamentul ultimilor conduceri ale ministerului de resort, până astăzi, nici Moldova și nici Transilvania nu au avut nici un ministru care să se ocupe de energie pentru a-și pune în județul de baștină o centrală electrică, sau au fost (știu eu unul) dar au avut prea mult bun simț!
Aceasta bezmeticeală din ultimii ani nu are decât un singur motiv: România amâna de 12 ani realizarea unei Strategii Energetice.Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro
