Domnule Manolescu, sunt membru al Uniunii Scriitorilor din 1995, secția de Critică, Eseistică şi Istorie Literară. Un membru nereprezentativ. Este motivul pentru care, exceptând anii 1990, când am participat la câteva ședințe ale Consiliului USR, am evitat să îmi manifest prezența în viața USR. În Uniune au apărut, de mai mulți ani, scandaluri legate de nominalizări, premii, pierderile de patrimoniu ale USR, reprezentarea diferitelor secții în întâlnirile internaționale, schimbarea statutului, alegerile în cadrul Uniunii. Mi s-a părut firesc ca asupra treburilor breslei să se pronunțe scriitorii al căror nume dau prestanță USR.
Despre viața Uniunii m-am exprimat totuși de câteva ori, însă nu ca membru al ei. Am condamnat campania de denigrare a lui Ștefan Aug. Doinaș lansată sub egida României literare la Clubul Prometheus,pe 26 noiembrie 2003, întărită prin premierea de către USR, în anul 2013, a cărţii lui George Neagoe (Asul de pică: Ștefan Aug. Doinaș) și continuată prin dizgrațioasa calomnie cu care Germina Nagâț a întâmpinat memoria scriitorului – vezi interviul găzduit în România literară nr. 10/2020.
Excluderile. Un afront la adresa „instituției” USR
Despre practicile interne ale Uniunii Scriitorilor am aflat mai multe investigând încercarea de excludere a poetului Ion Vieru, din anul 2013 (aici). Comisia de Monitorizare, Suspendare şi Excludere a USR, căreia i s-a delegat puterea de a propune excluderile constituie o structură abuzivă. Decizia de excludere este luată de Consiliul USR, care alege prin vot Comisia de Monitorizare... Nu există deci o independență între Comisia care propune și Consiliul care hotărăște.
Însă altele sunt temele de adâncime ridicate de excluderea colegilor scriitori. USR este o organizație de utilitate publică. Prerogative precum încasarea taxelor de timbru, dreptul de a iniţia acte normative privindu-i pe scriitori și obştea lor, asigurarea îndemnizaţiei de 50% la pensie au fost atribuite Uniunii ca rezultat al activității membrilor acesteia, nu urmare a calității management-ului organizațional. Scopul Uniunii este „de a apăra interesele de breaslă, economice, sociale şi morale ale membrilor ei şi de a-i reprezenta în raporturile cu autorităţile, cu alte asociaţii de creatori, cu persoane juridice şi fizice din ţară şi din străinătate” (art. 1). Desigur, și o asociație precum USR are nevoie de disciplină internă. Pentru a o susține există instrumentul suspendării. Să subminezi statutul de scriitor din cauza disputelor interne Uniunii vulnerabilizează întreaga breaslă.
Alte contrargumente la practica excluderilor: este firesc să existe litigii între membri și conducerea USR; o eventuală insultă sau calomnie la adresa unui membru al conducerii Uniunii nu este „mai vinovată” decât una care țintește un membru oarecare; natura profesiunii de scriitor implică utilizarea limbajului în public cu mai multă libertate (ceea ce susține și instituția PEN Clubului).
Condiția de membru al USR joacă un rol atât de important, încât riscul ca viața profesională a scriitorului să fie afectată de ceea ce scrie sau gândește trebuie redus la minim prin statut. Pot fi reținute doar situații limită în care „grave prejudicii morale și de imagine” duc la situații de incompatibilitate, dar acestea nu pot privi criticile la conducerea organizației, concepția privind structura ei ori alte dezacorduri.
Cazul Ruxandrei Cesereanu
Cazul scriitoarei Ruxandra Cesereanu, până recent redactoră-șefă a revistei Steaua, este de altă natură. Ea nu a fost exclusă din breaslă, ci a fost concediată.
Nu cunosc nimic în plus față de ceea ce dna Cesereanu a inventariat în scrisoarea deschisă adresată președintelui Uniunii Scriitorilor din România (Observator Cultural, 25 mai 2021- aici). Cele povestite de domnia sa sunt însă suficiente. Conducerea USR a practicat o politică de discriminare față de difuzarea revistei. Analiza situației financiare, de către Comitetul Director al USR, nu a vizat în paralel alte publicații ale Uniunii, pentru a permite comparații. Nerentabilizarea revistei i se impută dnei Cesereanu deși, în intervalul ultimelor șase luni, un Comitet Director condus de Nicolae Manolescu și-a asumat competențe deasupra funcției de redactor-șef. Concedierea a fost explicată prin probleme financiare, și totuși președintele USR a angajat între timp (luna martie 2021) pe dna Andrea H. Hedeș în funcția de redactor la Steaua .
Scriitoarea Ruxandra Cesereanu propune explicații pentru imputările ce i se aduc – în fond, pretexte pentru a fi eliminată de la revistă. Invocă înfruntarea de opinii cu dl Manolescu, având ca obiect libera exprimare în cadrul Uniunii și publicarea unor scriitori neagreați de conducerea USR.
Fosta redactoră-șefă a revistei Steaua denunță nu doar actul concedierii ei, ci și stilul. Citez: „documentul pe care l-am primit de la conducerea USR, de la dumneavoastră ca președinte și de la Comitetul Director al USR, este de o brutalitate și injustețe care m-au consternat” ; „Sînt consternată și totodată dezgustată de termenii și de tonul preavizului oficial primit, semnat de dumneavoastră”. Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro
