O dezbatere larga privind viitorul Europei (Uniunii Europene) a fost demarata in mod oficial la 9 mai, a.c. In fapt, discutii ample in acest sens se desfasoara de mai mult timp si sunt reflectate in documente si analize ale Comisiei Europene, ale Parlamentului European, de dezbateri in Consiliul European. Exista studii cu notorietate - Raportul Sapir, Raportul Monti - nu de ieri de azi, care au pus in lumina insuficiente majore ale constructiei europene. Fie ca este vorba despre “democratizarea’’ procesului decizional (se vorbeste de ani buni de un “deficit democratic” in UE), ce a fost vizibil in criza datoriilor suverane din zona euro, fie ca avem in vedere politici publice ce antedateaza criza financiara izbucnita in 2008.
O nota dominanta a conferintei de acum priveste implicarea cetatenilor, ascultarea lor cat mai adanca si extinsa, in prefigurarea viitorului Uniuii Europene. Temeiul este lesne de inteles: UE trebuie sa livreze, sa implineasca mai bine asteptarile cetatenilor si pentru asa ceva, vocea acestora trebuie sa se faca auzita –asa cum este firesc intr-o democratie. In Uniune, in noianul de momente foarte complicate din ultimele doua decenii, procesul decizional a avut un curs dictat de aranjamente institutionale mai mult sa mai putin eficiente si de ratiuni ce au fost percepute, nu arareori, ca nefiind in concordanta cu optiuni ale unor state membre vizate direct de decizii importante. Cazurile unor programe de ajustare economica dupa 2009 sunt bine cunoscute, cu reprosuri adresate echipelor “Troika” (CE, FMI, BCE) trimise in diverse tari.
Pandemia, amenintarea existentiala a schimbarilor climatice, noi tehnologii ce induc schimbari profunde in economie/societate (in piata muncii), problema sanitara (a sanatatii publice), nevoia de incluziune sociala, demografia, imigratia, considerente geopolitice privind locul UE in competitia economica, tehnologica si militara globala, nevoia de reforme in zona euro (relatia intre reducerea de riscuri si partajarea riscurilor/risk-sharing), reforma regulilor fiscale in UE, riscurile informatice si cyberfare si, nu in cele dinr urma, apararea democratiei, au ridicat mult stacheta dezbaterii.
Aceasta dezbatere ampla implica institutii europene cheie (Parlementul European, Consiliul European, Comisia Europeana), organizatii civice, sindicale si patronale, grupuri de experti, etc. Si BCE este implicata in acest process. Au fost create numeroase forumuri si platforme prin intermediul carora cetateni ai UE pot exprima puncte de vedere.
Dar pentru ca dezbaterea sa aiba finalitate concreta, sa fie productiva, este necesar ca idei majore, directii de actiune sa se coaguleze, sa fie clare; altminteri exista riscul ca demersul, cel putin pe partea dezbaterii publice, sa capete accente de zgomot si neintelegere, de confuzie, “cacofonie”. Este de remarcat ca tot angrenajul este stufos, multidirectional, greu de coordonat, armonizat.
In aceasta dezbatere nu au cum sa lipseasca interesele statelor membre ale UE, care poseda alonje economice si politice/diplomatice diferite, intre care exista discrepante de dezvoltare economica considerabile si care au interese specifice –evidentiabile pe axa Vest-Est, Nord- Sud, in diverse constelatii. O tema ce nu va lipsi in acest context este “autonomia strategica” a UE, asa cum este imaginata, de pilda, la Paris si Berlin si care are mai multe dimensiuni –economica, tehnologica, militara. Relatia transtlantica (cu SUA) este de subliniat aici.
In timp ce dialogul cat mai larg este necesar, in ultima instanta diferenta o vor face politicile publice, calitatea lor. Ca sa dau o tema de meditatie: populismul nu este rodul, in principal, al neascultarii cetatenilor, ci al unor politici publice defectuoase. Dar el are radacini si in aroganta, trufia si miopia unor elite, in credinta oarba in politici publice unilaterale, eronate. Pe de alta parte, populismul articulat in politici publice poate crea mai multe probleme constructiei europene si guvernatei publice in statele membre, poate aduce necazuri tot mai mari.
Pentru ca UE sa aiba un viitor mai bun, care sa satisfaca asteptari de sustenabilitate ecologica, economica si sociala, de echitate si incluziune, este nevoie ca politicile publice imaginate de experti si, mai ales, de cei care iau deciziile, sa fie bune, sa nu fie prizoniere ale unor paradigme gresite si clisee false. Totodata, sa nu divorteze de rationalitate. Cum o face, de pilda, teza ca, date fiind circumstante foarte complicate si rate de dobanzi relativ joase in ultimii ani, conteaza mai putin dimensiunea datoriilor publice si a deficitelor –si care, cum spune Noua Teorie Monetara (New Monetary Theory) ar putea fi finantate si prin tiparire de bani. Este de repetat, populismul a fost stimulat si pentru ca politici publice (gandite la nivel national si la Bruxelles) au fost defectuoase. Sa ne gandim la incurajarea financializarii economiilor si deficitul de reglementare (nu numai in industria financiara), la lipsa de politici industriale (nota bene: Planul european de redresare si rezilienta (NGEU) de acum este politica industriala), tolerarea paradisurilor fiscale (inclusiv in UE), o piata unica care nu este un “level playing field”, teza ca nu conteaza distributia veniturilor in dinamici economice (supralicitarea efectelor trickle-down), ignorarea riscurilor pe piete financiare non-bancare, prociclicitatea unor politici bugetare si monetare, puterea unor grupuri de interese care au “capturat” actul decisional la nivel public, etc.
Fara politici publice luminate si eficace, ascensiunea populismului, de dreapta si/sau de stanga, nu va putea fi potolita. Viitorul democratiei, a ceea ce numim democratie liberala, depinde de politici publice care sa lucreze pentru cat mai multi cetateni, sa fie corecte in sens profund -- economic, social si politic. Este drept ca alegerile de politica (ca policy) nu sunt usoare date fiind numeroase obiective/deziderate, adesea greu conciliabile si, mai ales, presiunea extraordinata reprezentata de exigentele trecerii la un alt regim de productie si consum de energie pentru a combate schimbarile de clima. Dar un drum optim poate fi gasit daca avem mintile deschise si pragmatice. Si daca exista solidaritate in Uniune.Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
