Privim îngroziți la cei din jur care îmbrățișează teorii conspirative, le susțin impetuos pe rețelele de socializare, ți le aruncă în față brutal ca argument suprem în orice conversație, le urlă în stradă, mai nou, sub orice stindard dispus să le asculte furia. De partea cealaltă, convinși fiind de judecata dreaptă, îi privim cu surprindere, dispreț sau cu milă. Sunt ciudați, manipulați, needucați. Sunt Ei vs Noi.
Motivele care-i scot în stradă sunt multe, fiecare, practic, are motivele lui, le-am avea și noi, ceilalți, dar ne abținem. Ne desparte de Ei, însă, o mai bună înțelegere a ceea ce înseamnă libertatea și, poate, lipsa unui teribilism exacerbat ori absența unei disperări care să ne facă să pierdem simțul rațiunii.
Ne aseamănă, însă, mai multe decât am crede. În parcursul dezvoltării fiecăruia dintre noi au existat momente în care am crezut în oferte „de nerefuzat”, ne-am agățat de speranța de vindecare a unor „leacuri-minune”, chiar refuzând să acceptăm că facem asta, și am crezut în povești prea frumoase ca să fie adevărate. Ne înduioșează câte-un serial siropos, încadrat de Netflix drept „medical drama television series”, nicidecum „telenovelă medicală”, sau câte-o poveste de iubire dintr-un roman la modă multi-premiat. Suntem oameni.
Noi vs tehnologie
Și ne mai aseamănă un lucru, teama de necunoscut. Ritmul în care evoluează tehnologia, modul în care se dezvoltă întregul ecosistem digital și rapiditatea cu care trebuie să ne adaptăm la noua realitate trezesc în noi angoase nevăzute. Abia se împlinesc 5 - 6 ani de când ne-am făcut cont de Facebook, deși astăzi rețelele de socializare au devenit un instrument omniprezent în viața noastră (în România există aproximativ 12 milioane de utilizatori activi de rețele de socializare, ceea ce reprezintă aproape 63% din totalul populației[i]), sunt 3 ani de când putem plăti la casă cu telefonul sau ceasul smart și chiar mai puțin de când am ascultat primul podcast și am putut închiria o mașină electrică apăsând câteva taste pe telefonul smart. Tehnologia ia cu asalt întregul nostru univers, aproape că nu trăim zi în care să nu descoperim un lucru nou, o aplicație revoluționară sau un instrument tehnologic care nu știm niciodată cât de mult va intra în viața noastră și dacă nu va deveni o rutină chiar dincolo de limita dependenței. În mod natural, mulți dintre noi primim cu rezervă această evoluție tehnologică. Ea ne solicită mecanismele de învățare și adaptare la un nivel fără precedent, ne schimbă rutinele cu o viteză amețitoare și ne obosește în plan psihic poate mai mult decât ne ușurează viața. Studiile arată că tehnofobia, teama de tehnologie, este un nou factor de risc pentru adulți deoarece le poate afecta viața de zi cu zi din cauza adeziunii reduse față de digitalizare[ii].
Lumea din jur evoluează într-un ritm pe care noi, ca ființe umane, nu suntem pregătiți să-l înțelegem, iar anxietatea tehnologică[iii] ne cuprinde pe toți fie că o conștientizăm, fie că nu. Va fi, poate, boala secolului XXI, cu efecte mai drastice decât putem anticipa, efecte sociale, politice, economice și toate celelalte care pornesc de aici. O trăim astăzi, deși nu realizăm. Distragerea permanentă a atenției de către telefonul inteligent (în România există 26 de milioane de conexiuni de telefonie mobilă la o populație de aproximativ 19,18 milioane de cetățeni, deci o rată de aproape 136%[iv], în timp ce un român petrece zilnic pe internet, în medie, 7 ore și 26 de minute[v]), dereglările de somn din cauza faptului că întârziem momentul adormirii deoarece ne desprindem greu de spațiul online, ștergerea graniței clare odinioară între activitatea profesională și viața personală, efectul „FOMO” („Fear Of Missing Out”), teama de a nu fi la curent, un tip de anxietate socială care activează frica noastră de a fi excluși din grupurile sociale din care facem parte, precum și comparația socială, de care avem nevoie pentru a ne forma sau confirma părerile despre noi înșine[vi], toți aceștia sunt factori care ne adâncesc anxietatea tehnologică la niveluri pe care comunitatea științifică le poate încă anticipa cu greu. Am devenit dependenți și, în mare măsură, chiar subordonați tehnologiei fără de care nu ne mai putem imagina viața, iar efectele acestei stări de fapt sunt iarăși greu de anticipat.
Când tehnofobia și anxietatea tehnologică întâlnesc narațiunile manipulative
Anxietatea, rutina de mulți ani dată brusc peste cap de restricțiile impuse de pandemie, viața profesională reorganizată complet în jurul tehnologiei, lipsa sau reducerea până la insuportabil a interacțiunilor sociale, traiul în locuințe construite să ofere confort pentru câteva ore, seara, petrecute în familie, și nicidecum pentru a trăi 24/7 împreună cu alți 3, 4 membri ai familiei, sărăcia, locurile de muncă pierdute, amenințările la existența trăită ca supraviețuire în sfera infracționalității („Nu mai pot să fur, nu mai pot să fac o șmecherie”, spunea un bărbat din Drobeta Turnu-Severin, intervievat de un jurnalist[vii], „Dacă nu furăm, cămătarii ne ia și ne fac pachet”, spunea un alt bărbat, în același reportaj[viii]), toate acestea sunt motive care scot oamenii în stradă. Acestora, însă, li se alătură tehnofobia și anxietatea tehnologică, resorturi psihologice care ne fac vulnerabili în fața tentativelor de manipulare și dezinformare atât de ușor de instrumentalizat în mediul digital. 72% dintre români consideră că știrile și informațiile care denaturează realitatea sau chiar sunt false sunt deseori întâlnite și că reprezintă chiar o problemă la nivel național[ix], în timp ce 15% dintre români spun că nu sunt deloc încrezători ori nu sunt foarte încrezători că știu să identifice știri sau informații care reprezintă greșit realitatea sau sunt false și doar 27% se consideră foarte încrezători că știu să facă acest lucru[x]. Suntem ușor de manipulat și de dezinformat și ne dăm seama de aceasta.
1
2
