Vă propunem o debarcare într-o zonă compactă ce descrie în sens pozitiv una dintre metropolele avansate ale României – Sibiu, locul din care vom dezvolta câteva teme, utilizând șansa oferită de o poziție favorabilă pe harta României.
Deloc întâmplător ne vom aminti de mișcările de stradă din anul 2017, vom evalua Sibiul observând rolul său local și internațional, vom expune câteva opinii despre importanța presei scrise, adăugând evaluări comparative cu presa franceză, vom propune cititorului revista ”Realitatea Ilustrată” (1927-1947) împreună cu o serie de remarci pozitive, context în care vom arăta importanța studiului presei românești apărută înaintea totalitarismului, vom discuta apoi despre implicarea regiunilor în chestiuni de decizie națională, vom aborda subiectul TVR Cultural, apoi ne vom imagina necesitatea unor noi abordări politice, urmând să încheiem acest articol alăturând câteva concluzii – toate aceste subiecte diverse urmând a fi prezentate în rândurile de mai jos într-o evidentă interdependență.
Remember 2017
În seara zilei de 5 februarie 2017 peste 40.000 de oameni ieșiseră în stradă la Sibiu generând o manifestație publică de amploare. La o populație de 147.245 de cetățeni, această cifră reprezenta aproximativ o treime. Pentru ca cititorul să înțeleagă atmosfera fantastică ce a existat la Sibiu în seara acelei duminici, trebuie neapărat să-și imagineze arhitectura burgului transilvănean.
În acea iarnă friguroasă urbea medievală realiza un formidabil exercițiu de solidaritate. Presa statelor avansate a evaluat acel eveniment, municipiul fiind cunoscut în plan extern mai ales după proiectul ”Sibiu – Capitală Culturală Europeană 2007” – ce declanșase un fenomen cultural continuu, întrerupt din păcate numai de pandemia Covid 19.
Foarte bine receptat la nivel internațional, Sibiul s-a comportat în acea seară într-o dinamică urbană aparte. La nivel național manifestațiile au fost spectaculoase, având în mod evident caracteristici diferite, care au scăpat unor evaluări comparative în mass-média centrală.
Pentru un oraș transilvănean, ieșirea în stradă este de regulă o ultimă opțiune. Protestatarii s-au desfășurat pe un traseu cu o lungime de 12 kilometri, cu pornire din Piața Mare, imensa coloană urmând apoi bulevardele: N. Bălcescu – Andrei Șaguna – Piața Unirii – Calea Dumbrăvii – Mihai Viteazu – Rahovei – Ștefan cel Mare – Hermann Oberth – Constituției – General Magheru și Avram Iancu cu retur în Piața Mare.
La ora 19:43 mai bine de 20.000 de oameni porneau marșul părăsind entuziaști celebra ”Großer Ring”. Pentru cei care au vizitat Sibiul este ușor să-și imagineze cum douăzeci de mii de oameni primesc semnalul de plecare și se îndreaptă către strada Nicolae Bălcescu scandând și cântând cu o energie impresionantă. La ora 21 și 20 de minute se atinsese cifra impresionantă de 40.000 de cetățeni, manifestația continuând întreaga seară. Revenirea în Piața Mare s-a făcut la ora 22:43 (Sursa ”Ora de Sibiu”).
Politicul reușise să producă separări fundamentale între diferite regiuni ale țării, fenomen pe care oamenii nu îl mai credeau posibil după anul 2007.
Consecințele camuflate ale manifestațiilor publice
Evaluând cu răbdare evenimentele de atunci reușim să le înțelegem mai bine. Tema ar putea fi atacată într-o lucrare de doctorat, care ar avea originalitate și concluzii interesante.
După anul 1990 pierdem constant diferite trambuline, evoluând confuz în plan politic, în intervale de timp aproape programate – fapt care se observă mult mai clar de aici, din Sibiu. Acest burg transilvănean a asigurat permanent o creștere a popularității României în UE și în lume. Cu prilejul manifestațiilor din anul 2017, la Sibiu oamenii au dorit să se afle că pentru ei sistemul politic nu este reprezentativ și atitudinea lui este neconformă cu drumul ales de România în Uniunea Europeană. Oamenii ieșiți la manifestație își justificau revendicările în ecuația detașării comunității sibiene de o apartenență nepotrivită într-un moment în care politicul împărțea iarăși țara în enclave democratice de nuanțe diferite.
Societatea românească poate fi definită și prin posibile scale prin care evaluând sociologic magnitudinea protestelor publice, vom obține reale definiții ale emancipării unor comunități în detrimentul altora.
Fiecare ieșire masivă a cetățenilor în stradă ( v.de ex. Piața Universității, Mineriadele, Colectiv, OUG 13, 10 august 2018) este urmată de o liniște socială în spatele căreia zbuciumul nemulțumirii în multe familii se exprimă prin preparativele emigrării. Auzeam în comunism expresia: ”A plecat definitiv din țară”. Din păcate după anul 2019 am reauzit această formulare și am văzut cum multe familii adoptaseră decizia aceasta, alegând Germania sau Austria. Acești oameni nu au plecat la muncă, s-au mutat efectiv, având caracteristici evidente de adaptabilitate în țările menționate, unde de altfel cererea exista bine justificată demografic. Nu întâmplător România este pe locul 18 în lume în ceea ce privește acest fenomen.
Între timp industria sibiană generează constant locuri de muncă. Oameni din alte regiuni vin către Sibiu, unde apar noi cartiere de locuințe, fenomenul având evoluție permanentă. Pas cu pas, o parte dintre aceștia pleacă și ei către statele vestice ale UE. Fenomenul este completat și de rămânerea în Sibiu a studenților ”externi”, care după obținerea licenței preferă să nu se mai întoarcă în localitățile de origine, mai ales dacă provin din zonele rurale.
În contrast, compania ”DN Agrar” cultivă peste 10 mii de hectare de teren agricol în județele Alba, Sibiu și Hunedoara și deține peste 10 mii de vaci de lapte. În timp ce olandezii și nemții își cultivă pământul și au propria zootehnie, noi l-am cedat unor nații cu oameni mai harnici. Să fi fost aceasta singura alternativă? Nu existau și alte tipare de evoluție în tranziție?
Intervale politice
Națiunea simte în pragul alegerilor absența unui partid modern, alcătuit pe criterii de valoare, care să stimuleze dezvoltarea politică prin identificarea parcursului istoric dinainte de dictaturi și transmiterea ideii de continuitate prin valoare, în afara oricărui compromis la care suntem invitați an de an de către partidele ce practică cutumele politicii de tranziție.
Atunci când politicul va ajunge să reprezinte cu adevărat zonele creative ale societății și să susțină în mod fundamental elementele de specificitate ce argumentează caracteristicile cetățenilor ce urmăresc binele comunităților în care trăiesc, numai atunci vom avea sisteme cu adevărat funcționale în sănătate, învățământ, cultură sau infrastructură. Cât despre echitate socială la noi deocamdată conceptul nu își găsește definiția ideală.
Poziția Sibiului în regiune
În Sibiu își desfășoară activitatea cinci consulate ale unor națiuni europene importante: ”Consulatul Onorific al Marelui Ducat de Luxemburg”, ”Consulatul Republicii Federale Germania”, ”Consulatul Onorific al Republicii Austria”, ”Consulatul Onorific al Republicii Italia” și ”Consulatul Onorific al Republicii Malta”, instituții care printre altele se implică în emanciparea comunității sibiene prin proiecte derulate pe domenii reprezentate de: cultură, afaceri, învățământ, turism, sport, administrație.
Aproximativ 50% din forța de muncă a Sibiului activează într-una dintre cele 200 de companii ce fac parte din ”Clubul Oamenilor de Afaceri Germani” – parte din ”Transilvania Deutsche Wirtschaftsclub Siebenbürgen”. Amintim și ”Club Francophone d'Affaires”, precum și ”Comunitatea sibiană a oamenilor de afaceri italieni”.
Profund evidențiat prin cultură, turism, industrie și învățământ universitar, Sibiul vibrează alături de importante capitale europene precum Viena, Luxemburg, Bruxelles, Bonn, Roma sau Berna, însă și municipii precum: Strasbourg, Klagenfurt, Salzburg, Freiburg, Lyon și multe altele. La Sibiu se instalează începând cu acest an Comandamentul NATO – Corpul Multinațional Sud-Est (HQ MNC-SE).
În plan cultural remarcăm ”Teatrul Gong”, ”Teatrul Naţional Radu Stanca”, ”Filarmonica de Stat” și numeroase festivaluri, precum: ”Festivalul Internațional de Teatru”, ”Jazz Festival”, ”TIFF Sibiu”, ”Zilele Muzicale Româno-Americane”, ”Opera Festival”, ”Feeric Fashion Week”, ”Sibiu Fashion Days”, ”Calfele călătoare”, ”Concursul - Festival Carl Filtsch”,”Festivalul de muzică rock Artmania”, ”Festivalul Medieval Cetăţi Transilvane”, ”CibinFEST”, ”Astra Film Festival” – afectate din păcate de evoluția pandemiei.
Sibiul a fost nominalizat anul acesta de către Asociaţia ”European Best Destinations” în lista celor mai bune douăzeci de destinaţii turistice europene.
Importanța presei în statele avansate
”Bonjour à tous!” spune francezul și noi publicăm aici o listă a jurnalelor din Franța (centrale și regionale) alături de o invitație către un exercițiu simplu. Citind timp o lună presa din franceză vom înțelege unde sunt diferențele dintre România și Franța din acest punct de vedere.
În Franța există 34 de ziare – celebrele ”Quotidiens Nationaux”. Dimineața la o cafea poți să alegi dintre cele preferate. Mare parte au un renume internațional și sunt citite în varianta online pe tot mapamondul. Jurnaliștii sunt vârf de lance a inteligenței franceze contemporane. Aceștia sunt desfășurați în presa scrisă pe toate palierele posibile – de la cultură la economie și industrie, de la sport la agricultură și comerț, politologie, finanțe, etică socială, etc.
Câteva exemple ar fi: ”L’ Equipe”, ”Midi-Olympique”, ”Libération”, ”Le Monde”, ”Le Parisien”, „La Tribune”, ”Le Figaro”, ”L’Humanité”, ”La Croix”, ”France Soir” , ”La Provence”, ”La Tribune”, ”La Voix du Nord”, ”Le Télégramme”, ”Lyon Capitale”, ”Midi Libre”, ”Sud Oest”.
Ce se întâmplă când lecturăm presa franceză? Prima observație este aceea că nu putem intra în raporturi egale de comparație, în contextul în care francezii redactează și citesc presă scrisă într-o proporţie covârșitoare față de noi românii, care stăm chiar mai rău decât înainte de dictaturi. Vedem apoi nuanța comercială a traiului nostru, orientat către valori materiale pigmentate adesea cu prostul gust, uitând că viața înseamnă mult mai mult. Identificăm astfel necesitatea reformelor către o presă scrisă activă cultural care să intervină în favoarea întregii societăți, atunci când politicul deraiază.
Societățile care nu au ziare naționale sunt fragile și ușor manipulabile prin televiziunile comerciale controlate din direcții foarte diverse. Pentru început, dacă numai o parte a românilor ar începe să citească presa franceză suntem convinși că se va putea influența atât peisajul politic cât și cel social. În plus liceenii și studenții de valoare trebuie să parcurgă presa franceză redactată într-o națiune unitară ce funcționează foarte bine și regional, precum și presa din România secolelor 19-20, din perioada neafectată de anii totalitarismului.
”Realitatea Ilustrată”
Întregind capitolul de mai sus invităm cititorii să facă exercițiul parcurgerii publicației ”Realitatea Ilustrată” care a apărut între anii 1927 și 1949 și care poate fi consultată prin grija specialiștilor de la Biblioteca Centrală Universitară "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca. AICI
Lecturând publicația ”Realitatea Ilustrată” vom câștiga o anume capacitate de evaluare obiectivă a momentului actual ce definește mass-média românească. În plus, vom identifica de exemplu asemănări între presa din România anilor ′30 și cea din Franța zilelor noastre, în timp ce din contră, nu vom putea asocia elemente de comparație între presa interbelică a României și cea a zilelor noastre.
Aceste două abordări desfășurate pe sensurile ce descriu Franța zilelor noastre și România secolului trecut în etapa neafectată de dictaturi, ne pot așeza într-un spațiu personal în care vom putea identifica mai multe unități de măsură cu adevărat eficiente unor aprecieri obiective. Astfel, pentru a înțelege România prezentului considerăm că este necesară o aplecare riguroasă asupra istoriei secolului trecut.
Lecturarea presei secolelor 19-20 ajută mult jurnalistul contemporan. Observăm foarte ușor în componența articolelor din zilele noastre dacă autorul a parcurs sau nu presa anterioară totalitarismului. De asemenea remarcăm dacă jurnalistul TV a citit presa României încă necontaminată de comunism. Aspectul societății noastre pare uneori vidat de un minimum pedegree, context justificat prin lipsa unei fuziuni cu trecutul, nepermisă pentru o națiune europeană.
Parcursul întrerupt după anul 1940, putea fi reluat prin reforme în anii ´90. Aveam astfel garanția identificării momentului de întrerupere și asigurarea păstrării continuității, cunoscând faptul că traiectoria demnă a unei națiuni reprezintă o temă importantă în orice stat avansat.
Presa de ieri este ciorna istoriei de astăzi
Împrumutăm definiția din ”Pagina de istorie” – o rubrică a postului de radio RFI ”... presa de azi este ciorna istoriei de mâine” și inversăm sensurile în titlul acestui subcapitol, invitând cititorii să se aplece cu multă curiozitate nu numai asupra publicației ”Realitatea Ilustrată”, cât și a altora la fel de importante, dintre care amintim aici câteva:
”Archivu pentru filologia si istoria” (1867-1871), ”Aurora romană – foia beletristică” (1863-1865), ”Foaie pentru minte inimă și literatură” (1838-1865), ”România literară” (1886-1893), ”Gândirea – Revistă literară, artistică și socială” (1921-1944), ”Ex Libris” (1925-1939), ”Sburătorul – revistă literară artistică şi culturală” (1919-1927), ”Cultura Poporului” (1921-1931), ”Familia” (1865-1944), ”Luceafărul” (1902-1945), ”Transilvania – Asociaţiunea transilvană pentru literatura română şi cultura poporului românu” (1868-1946), ”Contemporanul” – revistă literară și științifică (1881-1891).
Sau în alt registru tematic: ”Curierul Rumanesc” (1829-1848), ”Federațiunea – Jurnal politic, literar, comercial și economic” (1868-1876), ”Foaia Poporului” (1893-1916), ”Chemarea Tinerimii Române” (1926-1932), ”Contimporanul” (1923-1930), ”Mişcarea medicală” – revistă de medicină și chirurgie (1928-1948), ”Revista economică” (1899-1948), ”Revista Fundaţiilor Regale – revistă lunară de literatură, artă şi cultură generală” (1934-1947), ”Revista istorică” (1915-1946), ”Românul – Cotidian politic cu pagină literară” (1911-1938), ”Revista Presei” (1935-1939), ”Societatea de mâine – revistă săptămânală pentru probleme sociale și economice” (1924-1945) și multe altele. http://dspace.bcucluj.ro/handle/123456789/3
Exercițiul lecturării jurnalelor românești din vremea în care oamenii nu fuseseră atinși de comunism, cu particularitățile sale de la 1830 la 1948, ne ajută să identificăm etapele istorice și înțelegem cu adevărat unde am fi ajuns fără totalitarism. În plus, vom vedea faptul că în toate timpurile ne-am manifestat emancipat, vom afla că avem un trecut formidabil, cumplit întrerupt de dictaturi. În felul acesta vom căpăta echilibru și vom înțelege mai bine spiritul românesc autentic.
Importanța regiunilor avansate ale României
În seara zilei de 5 februarie comunitatea sibiană adunase în stradă un procent ce depășise recordul național. Identificam cetățeanul care prin protestul său arăta faptul că el nu este parte din drumul pe care alunecase țara, în contrastul definit de multe regiuni în care domnea o liniște culpabilă.
În acele zile, politicul părea lipsit de dorința de a ține pasul cu dezvoltarea regiunilor. Astăzi există metropole românești care pot să aducă un plus de valoare prin particularitățile ce le fac speciale în multe domenii de dezvoltare.
În București se poate genera o politică de stat orientată în ideea de a se cumula progresul tuturor regiunilor avansate ale țării în interesul națiunii. Atunci, în anul 2017, regiunile avansate au recepționat de la guvern abateri de la o constanță cunoscută și acceptată, variabila conținând riscuri imprevizibile. Una se votase, alta se petrecea.
În mod evident, atunci când într-o organizație apar probleme serioase, întreg staff-ul decide persoanele potrivite pentru rezolvarea unor misiuni dificile. Într-o clinică, pentru o operație complexă, sunt selectați cei mai buni medici. Într-o societate de avocatură, sunt delegați avocații cu cea mai bună pregătire pentru spețe dificile. Într-o echipă sportivă sunt convocați jucătorii valoroși pentru un meci important.
În demersurile importante ale statului acest principiu trebuie să funcționeze și selecția să fie realizată pe criterii care să servească interesul cetățenilor onești și nu cele ale unor caste politice sau comerciale. În ministere, deconcentrate și universități ar trebui să primeze decizia specialiștilor aleși prin concursuri etic organizate. În zonele importante ale statului sunt necesari specialiști foarte bine pregătiți. De ce la noi se acceptă lipsa valorii și negocierea funcțiilor după alte norme decât cele ce descriu competența? De ce la noi politicul domină zona specialiștilor?
Peste treizeci de ani de certuri caracterizează tabloul tranziției. Ca societate suntem astăzi profund afectați de lipsa bunelor strategii care să ne asigure evoluția specifică unei națiuni puternice în acest perimetru geopolitic. Vedem la fiecare alegeri limitele democrației și chiar devierile sale către un parcurs nepotrivit acestei țări deosebite. Riscăm mai mult decât ne imaginăm. Este timpul să navigăm în proiecte de țară cu adevărat folositoare cetățenilor.
