România stă inertă pe propriu-i catafalc, acoperită din cap până-n picioare cu un cearșaf numit naționalism.
România trăiește de un secol și jumătate un coșmar în care străinii, minoritarii, călătorii, toți cei care nu se numesc Ion Popescu ne vor răul, vor să ne fure, vor să ne mintă, vor să...
Din când în când România își trage și mai tare cearșaful pe ochi, să nu vadă cât e de urâtă atunci când renegă pe copiii ei, doar pentru că s-au născut altfel: unii vin din evrei, alții din lipoveni, unii din ceangăi, alții din țigani și așa mai departe.
Din când în când, România trebuie apărată de ea însăși, în somnul ei de moarte, ca într-un ritual străvechi în care terapeutul are menirea să-i șoptească la ureche: “nu-i nimic, ai fost creată de la bun început prin excluderea celor mai puțini, în favoarea celor mulți, prin marginalizarea celor mai tăcuți, în favoarea celor guralivi, prin umilirea celor mai slabi, în favoarea celor puternici”.
Noi înțelegem, România. Noi avem șansa să fi plecat din țară, să fi văzut cum și alte surori de-ale tale au fost croite la fel, și că și ele suferă de aceeași boală păcătoasă, a naționalismului. Milioane de români suntem în „neagra străinătate”, care nu e chiar așa de neagră cum ne-au făcut să credem. România, nu este ușor să fii străin. Unde mergem prin lume, la Londra, Madrid, Quebec sau Bruxelles purtăm cu noi amprenta „românității” noastre, și simțim în fiece zi cât de nedrept e să fii considerat dușmanul majorității (doar) din cauză că ești român.
Noi, migranții români din Occident, înțelegem mai bine decât poți înțelege tu acum, România, fiindcă tu încă dormi și visezi un vis urât. Visezi că responsabilitatea pentru boala în care bolești e tot a celui slab, a celui mic, a celuilalt, într-un cuvânt a minoritarului. Ești speriată și te zvârcolești în somn, o umbră din trecut se întoarce să te bântuie, vrei să dai vina repede pe cineva, România, ca să pară totul mai simplu, mai bine și mai ușor.
Dar nu e, nu va fi. La trezire, ar trebui ca cineva să fie pregătit a-ți spune că numai gândirea totalitară e simplă și că lucrurile sunt complexe, dacă vrem să le înfruntăm; hai să mergem pe calea complicată – este cea justă.
La trezire, trebuie să fim gata să-ți arătăm că binele pentru cei mulți este imoral când se sprijină pe discriminarea celor puțini; hai să mergem pe calea mai lungă – este cea justă.
