Razboiul contra Pandemiei nu este castigat inca, dar avem vaccinuri acum si distributia lor pe scara larga este numai o chestiune de timp. Chiar daca vom mai fi “vizitati”de dusmani biologici, de agenti patogeni, lectiile desprinse din aceasta pandemie este de presupus ca ne vor ajuta sa avem comunitati, societati mai reziliente. Este evident ca trebuie sa se aloce mai multe resurse pentru sanatate publica peste tot in lume, pregatirea populatiei se cuvine sa fie mai buna pentru a rezista la socuri similare. Marile companii farmaceutice, cu toate meritele pe care le au in descoperirea vaccinurilor (trebuie spus ca au beneficiat de subventii masive de la unele guverne), se cuvine sa fie mai putin preocupate de maximizarea profiturilor in conditii atat de vitrege pentru viata oamenilor, trebuie sa fie mai atente cu interesul public.
Dar in timp ce ne putem lupta cu pandemii avand sprijinul stiintei medicale, schimbarea de clima este un pericol existential unic. Animale preistorice au disparut acum mult timp cand o calamitate a fost fost provocata de un corp mare ce a lovit Pamantul. Acum insa, schimbarea de clima, ca amenintare existentiala, este in larga masura cauzata de om! Studii serioase arata ca emisiile de carbon trebuie sa fie reduse in mod drastic, ca trebuie sa se ajunga la neutralitatea emisiiilor in cateva decenii pentru ca omenirea sa evite propria extinctie.
Este pacat ca studiile Clubului de la Roma, ale profesorului Jay Forrester de la MIT (privind dinamica sistemelor globale), au fost subestimate, ca un fel de superoptimism tehnologic a avut castig de cauza, a adormit vigilenta guvernelor. Este neindoielnic ca interese inguste, ale unor industrii, au jucat un rol major in acest sens. In 2007, Raportul Stern (The Stern Review), al Trezoreriei britanice, sublinia ca problematica mediului inconjurator echivaleaza cu cel mai mare “esec al pietelor”(market failure), ca este nevoie de interventie publica pentru a corecta un mers al evenimentelor care duce catre dezastru. De aceea, accentul tot mai mare pus de institutii europene si Administratia Biden (SUA au reintrat in Acordul de la Paris), de, note bene, banci centrale si institutii financiare internationale (IMF, Banca Mondiala, etc) in adoptarea de masuri pentru a face fata schimbarilor de clima, pentru o ”inverzire” (greening) a economiiilor denota o schimbare de viziune remarcabila. Modificari in atitudinea unor cercuri de afaceri influente, fie si fortata de imprejurari, este si ea de bun augur.
Este obligatoriu sa se realizeze o strapungere radicala in combaterea efectelor nefaste ale schimbarilor climatice prin modificari in politici publice, care sa conduca la diminuarea emisiilor de carbon; o taxa pe carbon, schimbari in obiceiuri de viata, transformari in structuri de productiei si de energie utilizata (eliminarea gradual a combustibililor fosili) sunt necesare. Este de dorit sa avem si o redefinire a dinamicilor economice, a PIB-ului, care adesea includ externalitati negative -- cum subliniaza un raport din 2009 elaborat sub conducerea lui Amartya Sen, Joseph Stiglitz si Jean Paul Fitoussi. Modul in care este estimat PIB actualmente face ca el sa poata sa creasca in timp ce calitatea vietii sa scada din cauza unor activitati ce genereaza externalitati negative. Este necesar sa regandim chiar procesul economic, cresterea economica, in raport cu ce este bine pentru om si relatia sa cu Natura.
Cum vom aborda schimbarea de clima conditioneaza si viitorul democratiei! Afirm aceasta intrucat oamenii au nevoie de hrana si apa pentru a trai. De-a lungul istoriei, grija pentru procurarea de alimente de baza a fost in viata cotidiana a celor mai multi oameni. Conflicte, razboaie, mici si mari, au fost duse in numele procurarii de resurse esentiale . Aceasta lupta are corespondent in vremurile mai apropiate noua in conflicte si razboaie purtate pentru controlul asupra unor resurse strategice --judecate prin prisma pirghiilor de putere si a mentinerii unor standarde de viata. Si geopolitica se reduce in ultima instanta la controlul asupra resurselor considerate vitale. Intre aceste resruse, petrolul si gazul natural (combustibili fosili) sunt, in mod ironic, la originea problemei ecologice existentiale cu care ne confruntam.
Istoricul Karl Wittfogel nota ca cei care controlau accesul la resurse de apa in societati antice aveau controlul puterii; de aici conceptul de “civilizatii hidraulice” (Oriental despotism,1957). Este de mentionat ca detinerea controlului public, sau privat, asupra resurselor face parte din alcatuirea institutionala si juridica a unei economii/societati. Iar un control total asupra resurselor, asa cum ar avea loc intr-un sistem de comanda (totalitar), este rar in zilele noastre. Problema insa nu se rezuma la combaterea unui tip de control, a concentrarii depline si abuzive a puterii–de aceea a fost necesara legislatia anti-trust in economii de piata. Problema de adancime priveste faptul ca schimbarea de clima, daca nu este abordata in mod adecvat, la timp, poate altera dinamici economice si sociale in conditiile in care resurse de hrana si de apa ar fi tot mai rare, ceea ce ar induce cresteri explozive de preturi, in termeni absoluti si relativi.
De ceva timp se manifesta tendinte iliberale in diverse tari, chiar in democratii mature. Si analogii au fost facute dupa izbucnirea crizei financiare in 2008/2009 cu perioada interbelica din secolul trecut considerandu-se asimetria in crestere in distributia veniturilor, modul in care a fost salvata (bailed out) industria financiara, esecurile unor politici publice, mefienta fata de elite, furia unor cetateni etc. Schimbarea de clima poate augmenta inclinatii iliberale pentru un motiv simplu: este nevoie de actiune ferma in unele circumstante adverse, iar timpul este si el un factor cheie in acest sens.
Dar o ‘’revenire a statului”, o intarire a actiunilor guvernamentale, pentru a avea interventie ferma si la timp in a lupta contra unor efecte rele ale schimarilor de clima este un lucru necesar adesea. Altceva ar fi insa transformarea guvernantei democratice intr-un sistem autoritar de guvernare, vizibil sau mai putin fatis. De aceea este vital ca masuri sa fie luate de guverne democratice la timp si in mod eficace pentru a atenua suferinte ale cetatenilor ce pot fi cauzate de inundatii, incendii, seceta, furtuni, temperaturi greu de suportat, etc.
Actiuni ferme sunt necesare pentru a se evita depasirea unor praguri critice (tipping points) si aparitia unor non-liniaritati, care ar duce preturillor la hrana de baza si apa potabila la cote tot mai inalte, ceea ce ar induce destabilizare sociala, reactii necontrolabile ale oamenilor; ar rezulta conflicte, explozii sociale, migratii de persoane de amploare. Este poate un scenariu de science fiction pentru unii, dar nu este in afara posibilitatilor avand in vedere tendinte de durata observabile.
Traim pe datorie in privinta schimbarii de clima neglijand soarta generatiilor viitoare. In lipsa unor politici publice responsabile este pusa in joc si soarta democratiei. Adica avem de ales in a face ce trebuie pentru a salva democratia vs a vedea societati care ar cunoaste experienta “civilizatiilor hidraulice”. Capitalismul are nevoie de reforme pentru a-l face mai echitabil, mai inclusiv, pentru a castiga sprijinul masiv al cetatenilor in a combaterea efectele schimbarii de clima. In Uniunea Europeana, the Green Deal, implementarea strategiei NextGenerationEU ca si alte masuri de reducere a emisiilor de carbon sunt de judecat din aceasta perspectiva.
Este timpul sa actionam in mod ferm si impreuna pentru a evita un viitor urat, distopian.
