Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

De ce mor cei mai bătrâni baobabi din Africa? Ați ghicit: din cauza schimbărilor climatice! (cu o explicație parțial românească)

de Constantin Crânganu     Contributors.ro
Joi, 18 februarie 2021, 11:45 Actualitate | Opinii


Constantin Cranganu
Foto: Hotnews

Pentru cei mai puțin familiarizați cu mass media jurnalistică din Statele Unite, să reținem că aici se publică 1.279 cotidiene. US Today ocupă locul 1 ca putere de circulație, cu peste 2,6 milioane cititori zilnici, devansând semnificativ ocupantele următoarelor două locuri, The Wall Street Journal și, respectiv, The New York Times. Cu alte cuvinte, ceea ce se publică în US Today are o putere de informare non-neglijabilă.[1]

Articolul despre dispariția celor mai bătrâni baobabi din Africa (Fig. 1) prezintă o comunicare de 3½ pagini, publicată în aceeași zi, de Nature Plants: The demise of the largest and oldest African baobabs. Din cei 7 autori, 3 sunt români, ceea ce mi-a sugerat paranteza din titlu. Este vorba despre Adrian Pătruț, Roxana T. Pătruț și Laszlo Rakosy, toți de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

De la început, detectorul meu de manipulări mediatice s-a alertat din cauza expresiei „Cei mai bătrâni baobabi din Africa mor”. Eu știam că și „Cei mai bătrâni stejari din România mor”. Ar fi acesta un posibil titlu de comunicare publicată în Nature și comentată de mass media americană și internațională?! Nu cred, pentru că este normal ca, în cadrul fiecărei specii, inclusiv a copacilor, cei mai bătrâni indivizi să moară înaintea celor mai tineri, care și ei la rândul lor vor muri la bătrânețe. O vârstă foarte înaintată este o indicație serioasă despre inevitabilul sfârșit.

Da, dar ni se spune în titlul articolului că baobabii cei mai bătrâni „mor într-un ritm fără precedent”, adică există pericolul ca specia să dispară dacă baobabii mor mai repede decât se nasc. M-aș fi îngrijorat probabil dacă mi s-ar fi spus că cei mai tineri baobabi mor într-un ritm fără precedent.

Și aici, detectorul meu a țiuit din nou pentru că nu se menționează nicăieri care era rata morții baobabilor înainte de a deveni ”fără precedent”, adică lipsește linia de bază a comparației. Articolul lui Pătruț et al., 2018, oferă o unică informație:

Raportăm că 9 din 13 cei mai bătrâni și 5 din 6 cei mai mari arbori au murit, sau cel puțin cele mai vechi părți/tulpini ale acestora s-au prăbușit și au murit, în ultimii 12 ani; cauza mortalității este încă neclară ... Moartea majorității celor mai bătrâni și mai mari baobabi africani din ultimii 12 ani este un eveniment de o magnitudine fără precedent.

În Africa, baobabii pot fi întâlniți într-o zonă largă, din deșertul Sahara până pe coasta estică a Africii de Sud (Fig.2). Dincolo de Africa, baobabii cresc și în India, Madagascar și într-o serie de insule din Oceanul Indian.

Fig. 2. Distribuția areală a baobabului african Adansonia digitata L.(verde deschis) și distribuțiile frecvențelor geografice a cinci haplotipuri (puncte roșii, roz, verzi, albastru închis și albastru deschis). Granițele statale sunt indicate prin linii gri. Aria ocupată este comparabilă cu a celor 48 state continentale din SUA (din Leong Pock Tsy et al., 2009).[2]

În ciuda tuturor eforturilor mele documentare, nu am putut găsi o cifră a numărului total de baobabi care cresc în Africa. Am găsit doar o singură mențiune recentă (2020)[3] despre rata mortalității baobabilor: 1,1 - 3,6%.

Un calcul estimativ ar putea fi următorul: Există cel puțin câteva zeci de mii și probabil câteva sute de mii de baobabi africani.[4] Dacă ar fi doar 10.000 baobabi care trăiesc în medie 1.500 ani, înseamnă că 110 – 360 copaci ar muri anual și populația ar rămâne stabilă.

Considerând datele prezentate de profesorul Pătruț – 9 copaci dispăruți în 12 ani, rezultă o rată a mortalității de 1,3 copaci pe an, cu două ordine de magnitudine mai mică decât rata conservativă pe care am calculat-o mai sus. Și atunci, cum se justifică afirmația autorilor că moartea celor 9 baobabi reprezintă un „eveniment de o magnitudine fără precedent”?! Fără a documenta rata de bază pe care a considerat-o, afirmația profesorului Pătruț este pur și simplu ne-acceptabilă științific. Pentru mass media alarmistă, acest aspect deontologic n-a contat, deși e clar că avem de-a face cu un fake news.

O altă formă de manipulare alarmistă este ilustrată în Fig. 3.

Baobabii sunt arbori monumentali care, trăind în medie 1.500 ani, devin repere culturale, spirituale și sociale ale multor popoare africane.

Spre deosebire de majoritatea copacilor tropicali, veșnic verzi, baobabii sunt arbori foioși, care își pierd toate frunzele în fiecare toamnă. Multe din articolele care au relatat știrea despre „baobabii bătrâni care mor” au inclus doar fotografii ale copacilor fără frunze, precum cele două de mai sus. Această decizie a fost luată probabil pentru a sugera că baobabii sunt fie morți deja, fie în agonie, susținând astfel propaganda alarmistă a articolelor. Nicăieri nu se specifică anotimpul în care au fost făcute fotografiile respective.

Detectorul meu de manipulări mediatice a mai reacționat și la expresia schimbările climatice ar putea fi vinovate din titlul articolului publicat de US Today. Dacă ziaristul respectiv ar fi avut mai mult respect pentru adevărul științific, formularea respectivă trebuia să îmbrace forma duală schimbările climatice ar putea sau nu ar putea fi vinovate. Păstrând numai forma pozitivă, se folosește o conjectură prin care se manipulează în sensul alarmismului climatic, atât de răspândit în zilele noastre în mass media americane și din alte țări.

Am mai sesizat și o inversare de poziție a autorilor. Dacă în rezumatul articolului ei scriu cauza mortalităților este încă neclară, în finalul articolului își schimbă poziția inițială și cântă aria schimbărilor climatice:

Bănuim că dispariția baobabilor monumentali poate fi asociată cel puțin parțial cu modificări semnificative ale condițiilor climatice care afectează în special Africa de Sud.

Această ultimă afirmație este făcută fără NICIO dovadă care să conecteze schimbările climatice din Africa de Sud cu dispariția baobabilor monumentali. Și, totuși, această ultimă afirmație nefondată, dar făcută, nu-i așa, de oameni de știință într-0 publicație de prestigiu, a fost preluată fără control de calitate și fără ezitare de numeroase ziare, reviste, posturi de televiziune și radio din SUA și Europa, pe 11 iunie 2018 și mai târziu.

Ceea ce m-a surprins în legătură cu implicația cel puțin parțială a schimbărilor climatice în dispariția unor baobabi mari și bătrâni a fost descoperirea că niciunul din cei 7 co-autori nu este un specialist în ecologia și biologia baobabilor.

De exemplu, autorul principal, Adrian Pătruț, este profesor de chimie la UBB și folosește măsurători radiometrice ale carbonului radioactiv (C-14) efectuate de un aparat instalat la Woods Hole Oceanographic Institute din SUA. Pe lângă determinările de vârstă absolută ale baobabilor din Africa și alte locuri, profesorul Pătruț este implicat de mulți ani în studierea fenomenelor paranormale și parapsihologiei. A fost președintele Societății Române de Parapsihologie (SRP) de la înființarea sa în 1991. A fost redactor-șef al publicației Paranormal, Journal of SRP, între 1991-1996. A fost, de asemenea, membru afiliat al Asociației Parapsihologice (1993-1996); iar din 1996 este membru asociat al Asociației Parapsihologice. A publicat patru cărți de parapsihologie în limba română.[5] Pentru conformitate, parapsihologia este o pseudo-știință din aceeași categorie cu astrologia, numerologia, pământul plat, levitația etc.

Ceilalți doi co-autori români sunt Roxana T. Pătruț, o studentă doctorandă, și Laszlo Rakosy, specialist în lepidoptere.

Criticile din partea specialiștilor autentici în ecologia și biologia baobabilor s-au focalizat pe metoda de măsurare a vârstei copacilor și lipsa de experiență a autorilor în identificarea altor cauze posibile pentru moartea arborilor.

Câteva exemple:

Michael Wingfield, un patolog al plantelor de la Universitatea din Pretoria, Africa de Sud, a spus că eșantionul de lemn folosit a fost mic (câteva mg și câțiva mm) și nu a furnizat dovezi că baobabii nu sunt afectați de o epidemie. „Știm foarte puțin despre sănătatea baobabului”, a mai spus Wingfield. „Există mai multe lucruri în această poveste decât faptul că cei mai bătrâni copaci mor.”

Sarah Venter, specialistă în baobabi la Universitatea Witwatersrand din Johannesburg, Africa de Sud, a afirmat că cercetările în curs ale echipei sale arată că baobabii nu pot fi la fel de rezistenți la secetă precum se credea anterior - și aceasta ar putea fi cauza deceselor. Iar o toleranță mai scăzută la secetă ar afecta toți copacii, nu doar pe cei mai mari și mai în vârstă, a mai spus ea.[6]

David Baum, ecolog la Universitatea din Wisconsin-Madison, susține că baobabii, în special cei vechi, pot fi mai vulnerabili la secetă decât ar putea sugera aspectul lor exterior. Dar este nevoie de mai multe dovezi pentru a consolida legătura dintre schimbările climatice și moartea baobabilor. Iar datările radiometrice ale baobabilor sunt un proces complicat și controversat. Baum a mai spus că mulți specialiști în baobabi au îndoieli cu privire la metoda de datare folosită de Pătruț, care ar putea subestima vârsta unui copac cu până la 1.000 de ani.

Diane Mayne, o specialistă în ecologia baobabilor, care a lucrat cu Pătruț în Africa de Sud, a numit teoria sa o „fantezie” care n-are nicio „o singură referință cu privire la lemnul, anatomia, alometria, sau biomecanica baobabilor... - în ciuda cercetărilor recente din aceste domenii”.[7]

Thomas Lovejoy, un expert în ecologia pădurilor tropicale amazoniene de la George Mason University, a declarat că studiul lui Pătruț et al., 2018, sugerează alte cauze ale mortalității baobabilor, dar nu au date reale. Ei doar cred că clima este un vinovat probabil, dar de fapt nu prezintă nicio dovadă a modului în care clima se schimbă acolo unde apar acești arbori antici.

În Zimbabwe, se cunoaște că decesele baobabilor sunt însoțite de ceea ce pare a fi un tip de ciupercă în urma căreia copacii se înnegresc înainte de a muri. Dar studiul lui Pătruț et al., 2018, susține că, mai ales în cazul celor mai bătrâni copaci, decesele „nu au fost cauzate de o epidemie”.[8]

Aparent, Nature Plants a fost conștientă de existența acestor critici. Un purtător de cuvânt al revistei a apărat publicarea contribuției lui Pătruț et al, 2018, motivând că lucrarea a urmat protocolul normal de revizuire al revistei, care implică evaluarea peer-review de către doi sau trei experți externi. Personal, pe baza multor exemple, nu sunt foarte convins că peer-reviewing-ul este o apărare eficientă în fața unor conspirații supraîncălzite, utopii aburoase și un radicalismul găunos, greu de interogat când este confruntat cu un adevăr incomod.



Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.















.*.


1567 vizualizari

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by