Este Navalnîi un naționalist rus care a salutat cu entuziasm anexarea Crimeei în martie 2014?
Nu. Aud de câteva zile lucrul ăsta și nu înțeleg…. Mai multă lume, inclusiv persoane respectabile, oameni de sistem, comentatori de politică externă la televiziunile de la București vorbesc despre naționalismul feroce al lui Navalnîi.
Minciuna asta a inundat rețelele sociale și o parte din presă. Pentru multă lume, Navalnîi ar fi mai ceva ca Jirinovski. Nu pot să uit de armatele de idioți utili și agenți de influență în solda Moscovei care agitau frenetic în România, în primăvara lui 2014, ideea că Maidanul este organizat de fasciști ucraineni și că n-are rost să susținem această mișcare de protest. Iar Crimeea ar fi sfânt pământ rusesc, readus de Putin la sânul țării mame.
Nu uitați că guvernul Ponta a avut ministere care au difuzat comunicate de presă parcă scrise la Moscova. Ce se întâmplă acum, faptul că Navalnîi e considerat ultra-naționalist de diferiți influenceri din România e din registrul lucrurilor banale, o mâncare reîncălzită.
Dar și președintele Cehiei, Miloș Zeman, a spus acum o săptămână că Navalnîi e naționalist.
Președintele Zeman spunea că a citit el undeva că Navalnîi nu e ceea ce pretinde că este: pretinde că e democrat, dar de fapt e un naționalist rus ce a sprijinit anexarea Crimeei și a participat la marșuri naționaliste, că a susținut deportările lui Stalin, de exemplu a cecenilor. și că Navalnîi nu ar lupta pentru democrație ci pentru ca să-i ia locul lui Putin.
Acestă afirmație a ajuns joi-vineri, 4-5 februarie, în mașina de propagandă rusească, de unde e preluată la Chișinău, tradusă în limba română, apoi trece în dreapta Prutului. Câteodată mai vine și din presa de limba engleză. N-a fost cazul acum.
Cum stau lucrurile, Navalnîi e naționalist?
Cea mai nouă critică pe tema asta vine din partea lui Grigori Iavlinski, fondatorul partidului politic liberal moderat Iabloko. În acest weekend, analiza lui Iavlinski, intitulată “Fără putinism și populism”, a fost activ dezbătută în cercurile intelectuale din Rusia. Să nu vă păcălească titlul, e cel mai dur text anti-Navalnîi pe care l-am citit vreodată. Va fi preluat masiv în presa internațională în următoarele zile. Iavlinski are, avea cel puțin, credibilitate, chiar dacă a ieșit demult din marea politică. Circulă deja zvonul că textul a fost scris la Kremlin, de influentul Serghei Kirienko, consilierul lui Putin, iar Iavlinski îl publică pentru că i s-ar fi promis sprijinul pentru ca Iabloko să depășească 5% și să intre în Dumă.
E verosimilă informația aceasta?
Doar cine nu-l cunoaște pe Iavlinski poate să crediteze așa ceva. Că ar fi scris la comanda Kremlinului … e mai degrabă o bârfă din cercurile intelighenției rusești din noua generație. Cei mai bătrâni, care-l știm pe Iavlinski de 30 de ani, înțelegem că-i prea orgolios să accepte un astfel de rol. Cel mai probabil, Iavlinski a fost manipulat, are un orgoliu uriaș, e narcisist, iar în ultimii ani adesea inadecvat.
Ideea textului e următoarea: ați avut un geniu ca Iavlinski și în loc să-l aduceți la putere, nu l-ați folosit 20 de ani; mai mult, de când a apărut Navalnîi, adică de vreo 10 ani, nici nu l-ați mai băgat în seamă pe Iavlinski.
E un mesaj de om frustrat, la sfârșit de carieră politică, față de care așteptările erau mult mai mari. Cu atât mai frustrant este pentru Iavlinski, cu cât se uită în jur și vede în funcții importante oameni pe care-i desconsideră, intelectual, uman.
Cum a fost reacția opiniei publice?
Că nu era momentul ca Iavlinski să înceapă o astfel de discuție. Principalul subiect al acestor zile este eliberarea imediată a lui Navalnîi și a celorlalți prizonieri politici. După ce vor fi eliberați, se va putea discuta despre naționalism și populism.
Ce-i reproșează Iavlinski lui Navalnîi?
Ce nu-i reproșează?!E un text mare și stufos. Mi-e teamă că va fi citit și comentat de oameni care nu știu și nu înțeleg defel Rusia. Care vor îngroșa armata idioților utili ai lui Putin.
Concret, de ce-l face Iavlinski naționalist pe Navalnîi?Care sunt argumentele, dovezile?
Încalecă niște planuri, ca să manipuleze cititorul, evident. Iavlinski spune că Navalnîi e populist, de unde și titlul articolului, care ar trebui recompus… Fără putinism și fără populism/navalniism. Adică - nici Putin, nici Navalnîi!
Iavlinski spune așa: Navalnîi prin dezvăluirea luxului și corupției elitei moscovite și anturajului lui Putin provoacă “populism de clasă”, adică o ciocnire între săraci și bogați. Dar sărăcii … nu sunt săraci din cauza corupției, ci din alte cauze, de la privatizările de la mijlocul anilor ’90 și până la sancțiunile economice internaționale după anexarea Crimeei. Lupta împotriva corupției - mai sugerează Iavlinski - poate duce la dictatură, și dă exemplul lui Lukașenko, campionul luptei împotriva corupției din Belarus.
După care, Iavlinski proclamă că vectorul politic al lui Navalnîi este populismul și naționalismul. Concluzia analizei este cutremurătoare - dacă rușii o să-l urmeze pa Navalnîi, viitorul țării va fi unul fascist. Valul de proteste care se ridică acum nu e doar împotriva lui Putin ci și pentru un viitor nedemocratic al Rusiei. Iar Navalnîi este unul dintre potențialii lideri ai unui viitor stat fascist.
De unde această sensibilitate a lui Iavlinski pentru tema amenințării fasciste?
Poate să creadă sincer că Rusia e amenințată de fascism. N-ar fi primul. Dar poate că nu se uită în direcția corectă, nu de la Navalnîi vine amenințarea fascistă. La demonstrațiile recente din marile orașe din Rusia, mulțimea a scandat “fasciștii!” dar se referea la poliție și trupele speciale ale Gărzii Naționale, instituții controlate de Putin, nu de Navalnîi.
Prin această critică a lui Navalnîi, Iavlinski și-a relansat cariera politică?
Mai degrabă și-a îngropat-o. Pretinsa analiză e adresată intelighenției rusești, față de care Iavlinski are lucruri de reproșat dar și Occidentului. Intelighenția rusească a greșit că nu l-a urmat pe el, nu l-a purtat pe brațe spre Kremlin. Iar Occidentul… aici e o critică pe mai multe paliere. Liderii străini nu înțeleg Rusia pentru că sunt prost sfătuiți, adică au ambasadori proști și experți de două parale. Și că au creditat diverși impostori din Rusia. Se înțelege, în loc să-l sprijine pe Iavlinski. Deci, nu doar rușii au greșit că nu l-au susținut pe Iavlinski ci și cancelariile occidentale.
Adică…. Iavlinski lovește acolo unde vrea Putin. În intelighenția care-l sprijină pe Navalnîi, intelighenție care în Rusia a redevenit influentă, odată cu sporirea autoritarismului și în liderii occidentali care-l susțin pe Navalnîi și cer eliberarea lui, iar acum vor să-l propună și la premiul Nobel.
O altă acuzație împotriva lui Navalnîi este că a sprijinit anexarea Crimeei. Nu e ridicol?
În mod paradoxal, presa controlată de Kremlin a ajuns să-l acuze pe Navalnîi că a susținut anexarea Crimeei. Adică, ar fi susținut politica pe care tocmai ea o promova, adică de susținere a anexării Crimeei. Halucinant.
Suntem într-o situație incredibilă, trebuie să căutăm argumente ca să răspundem propagandiștilor în slujba Rusiei sau idioților ei utili, care vor să ne facă să credem că dacă Navalnîi era naționalist sau susținea anexarea merita să fie otrăvit de Putin. Iar noi explicăm că nu era naționalist și nici nu susținea anexarea, de parcă asta este problema. În loc ca ei să explice cum e posibil ca în Rusia lui Putin un opozant important ca Navalnîi să fie otrăvit cu arme chimice interzise. Cum e posibil ca un serviciu secret să desfășoare activități de lichidare a unor cetățeni pentru activități politice în care-și exprimă dezacordul față de politica lui Putin. Rusia de astăzi e Germania lui Hitler? E Uniunea Sovietică a lui Stalin?
Poate că mâine o să ne ceară să-l aplaudăm pe Putin că a încercat să-l otrăvească pe Navalnîi.
Propaganda moscovită încearcă să distrugă reputația lui Navalnîi. Acționează pe întregul palier politic, de la grupările de stânga, ecologiste, la cele de dreapta, naționaliste. Pe unii dintre actori i-am cunoscut în 2014, la anexarea Crimeei. Au fost reactivați acum.
Să revenim la anexarea Crimeei și poziția lui Navalnîi.
Nu a aplaudat anexarea Crimeei, asta este o dezinformare. Navalnîi a publicat un articol în New York Times, la 19 martie 2014, a doua zi după referendumul organizat de ruși în Crimeea. Navalnîi era în arest la domiciliu în dosarul Yves Rocher. Chiar așa începe: “scriu acest articol fiind în arest la domiciliu”…. Articolul se intitulează “How to Punish Putin”. După titlu vă puteți da seama că nu e vorba de susținerea anexării Crimeei, din contră, este o critică a anexării peninsulei ucrainene. Navalnîi scrie că anexarea e o aventură militară, că Putin are nevoie de “un mic război victorios” pentru a distrage atenția rușilor de la adevăratele probleme. Navalnîi amintea și cuvintele ministrului de Interne, Serghei Pleve, cel care l-a împins pe Nicolae II la război cu Japonia, afirmând că autocrația rusă avea nevoie de “un mic război victorios”. Și care s-a încheiat cu un dezastru militar pentru Rusia și care a dus la izbucnirea Revoluției din 1905.
New York Times, asta e tot?
Am început cu asta, pentru că se citește la București cu sfințenie, mai ceva ca în America. Mai sunt și alte emisiuni cu Navalnîi, unde se ajunge la acest subiect, dar la multe luni după anexarea Crimeei. De pildă, Venediktov, redactorul șef de la radio Echo Moskvî, care are o lungă istorie de ostilitate față de Navalnîi, revine la tema Crimeea. Dar și acum, spune că el consideră Crimeea cotropită, capturată, cucerită .. așa se poate traduce ”zahvat”, cuvântul în rusă folosit de Navalnîi. Că Rusia a încălcat normele internaționale ocupând acest teritoriu, Navalnîi afirmă categoric. Mai apoi, vine cu o afirmație care i se reproșează până astăzi, mai ales de către ucraineni. Ceva de genul: să nu ne mințim, nici rușii, nici ucrainenii, Crimeea rămâne parte a Rusiei și nu vede cum ar putea să revină Ucrainei într-un viitor previzibil. Afirmație de comentator, de analist, mai degrabă, nu de politician.
Problema viitorului Crimeei, crede Navalnîi, și mă refer la aceeași emisiune de la radio Echo Moskvî, să fie decisă la un referendum, organizat cu respectarea standardelor în materie, nu ca cel organizat de Putin, în martie 2014. Și poporul să spună cu cine vrea să meargă, Kiev sau Moscova. Și acum mai face o afirmație de analist, mai degrabă. Spune că Ucraina va avea de câștigat pentru că populația din Crimeea este pro-rusă și conservatoare și că fără cele două milioane de alegători pro-ruși din peninsulă, Kievul va putea să se apropie de Occident mai ușor. Ceea ce s-a confirmat în următoarele cicluri electorale, deci afirmația lui Navalnîi este tehnic corectă. Dar nu e declarație de politician.
Mai sunt și alte interviuri. Îmi amintesc de cel făcut de un fost coleg de la secția rusă a BBC, din Moscova, care s-a mutat la Vocea Americii. Și el l-a întrebat de mai multe ori despre Crimeea, despre cum vede rezolvarea crizei. Și acolo Navalnîi a repetat ideea referendumului, a afirmat că e o problemă care va dura decenii și a făcut niște comparații cu Insulele Kurile. Nu susține în nici un interviu anexarea Crimeei de către Rusia cum i se reproșează. Sub nici o formă.
Cine nu mă crede, vă invit să intrați pe paginile Echo Moskvî și Golos Ameriki, căutați Navalnîi, interviuri din 2014, ascultați-le atent… Sigur trebuie să te pricepi puțin la Rusia, să știi contextul, anul 2014, ce s-a petrecut atunci la Moscova, ce se întâmpla cu Navalnîi.
Cum în România sunt mulți specialiști pe Rusia, nu cred că e o problemă…
În România, la fotbal, agricultură și Rusia se pricepe multă lume.
Acum, într-un registru serios: dacă scoți din context câteva cuvinte, poți să tragi cele mai aberante concluzii, să-i reproșezi lui Navalnîi că a susținut că pământul e plat…că ucrainencele sunt obeze… orice prostie poți să spui.
Totuși, repet, pentru cine e de bună credință: Navalnîi nu susține anexarea Crimeei, nici instaurarea dictaturii în Rusia, nici deportarea cecenilor. Toate astea sunt teme ale propagandei rusești care desfășoară ample operațiuni de manipulare în aceste săptămâni.
Cum Crimeea a fost în 2014 un test, o hârtie de turnesol pentru oameni, ministere și guverne, la fel și acum Navalnîi.
Ce alte minciuni despre Navalnîi se mai vehiculează?
Nu urmăresc atent presa din România, dar în Rusia sunt fără număr. De la condamnările cu suspendare în dosarele Kirovles și Yves Rocher, s-a spus că beneficiază de înaltă protecție pentru că a primit condamnări cu suspendare, nu cu executare. Nu se precizează că sunt condamnări politice, că sunt aberații, primul dosar nici măcar nu se poate explica. În cazul Yves Rocher, chiar firma franceză a recunoscut că n-a înregistreat daune, așa cum a pretins inițial. Mai mult, Navalnîi a câștigat nu mai puțin de 6 procese împotriva Rusiei la Strasbourg, inclusiv pe dosarele Kirovlso și Yves Rocher și ar trebui să primească daune de aproape 250 de mii de euro. Cu toate astea, condamnarea din dosarul Yves Rocher a fost pretextul folosit acum de autorități pentru a-l aresta.
