După orice normă internațională, mai mult de o sută de români au fost victimele abuzurilor autorităților mexicane, care i-au tratat ca pe niște infractori în baza „criteriului cetățeniei”. Dar în loc să ne revolte mexicanii, ne-au ieșit la suprafață complexul de inferioritate și resemnarea mioritică: stai dom'le că, de fapt, noi suntem de vină pentru ce s-a întâmplat în Cancun, n-ai citit că românii noștri fură carduri în Mexic și trec granița ilegal în SUA? Ce-ai fi vrut să facă mexicanii?

Romani pe aeroportul din CancunFoto: Digi24

Povestea din Cancun a început, undeva, pe 30-31 ianuarie, când pe Facebook au apărut primele mărturii ale unor cetățeni români, care se duceau în vacanță în Mexic (una dintre puținele țări ce mai primesc turiști în perioada pandemiei) și care au fost reținuți pe aeroporturile mexicane sau trimiși cu primul avion acasă.

De ce se întâmpla acest lucru? Puține explicații, mai degrabă speculații. Pe 2 februarie, MAE dădea un comunicat în care preciza că a început să investigheze problema și că din datele preliminare „deciziile de interzicere a accesului pe teritoriul mexican au fost adoptate, atât pe baza răspunsurilor cetățenilor români la interviul realizat la sosire (scopul călătoriei nu ar fi fost justificat corespunzător) cât și ca urmare a identificării unor alerte la verificarea documentelor de călătorie prezentate de persoanele în cauză.”

Între timp, alți români care, fie nu fuseseră puși în temă, fie sperau că e vorba doar despre o încurcătură rezolvabilă, ajungeau pe aeroportul din Cancun și pățeau fix același lucru. Zilele treceau și situația devenea din ce în ce mai neplăcută.

Oamenii erau ținuți închiși în camere fără lumină, fără apă și mâncare suficiente, li se luau telefoanele și actele, dormeau pe jos și așa mai departe. Și, cel mai important, fără să înțeleagă exact cu ce au greșit.

Oameni serioși, oameni cu bani la ei, pe care voiau să-i cheltuiască pe Riviera Maya, trăiau acum ca boschetarii, în închisori improvizate pe un aeroport din Caraibe.

În timpul ăsta, subiectul ajunge și în presa mexicană, care nici ea nu obține răspunsuri clare de la autoritățile locale, dar începe să speculeze: că problema ar fi, de fapt, bandele de infractori români care clonează carduri și fură bani din conturile turiștilor străini din Cancun.

Presa mexicană a fost preluată și de cea din România și, din în momentul acela, opinia publică de la noi a început să găsească răspunsuri acolo unde nici măcar oficialii nu găseau: „stai frate, ia uite ce se întâmplă, mexicanii nu sunt chiar așa abuzivi, au și ei dreptatea lor”.

Consultanți de turism ies în spațiul public și spun că principala problemă ar fi imigrația ilegală în SUA și infracțiunile făcute de români acolo, agenți de turism și turiști își aduc aminte că atunci când au fost ei în Mexic au văzut și „români cu fuste” care coborau din avion și care, desigur, trebuie să fi avut alte gânduri decât să meargă la plajă. Și așa mai departe.

În mod natural se ajunge și la „corupție din România” care, de fapt, ar fi singura vinovată pentru ce pățesc românii din Cancun. Adică bandele de infractori români sunt protejate în România, ca să-și poată face de cap în Mexic.

Deși dacă citești foarte atent investigațiile scrise pe subiect vezi că unii dintre liderii rețelelor au fost prinși și cu ajutorul procurorilor români în baza unor colaborări transfrontaliere. Dar nu mai contează detaliile când vrei să-ți subliniezi teoria:

Ai noștri sunt de vină, nu mexicanii. Și până la urmă de ce nu stați dracului acasă, mai e și pandemie, sunteți și infractori, unde vreți să călătoriți în condițiile astea?

Numărul românilor reținuți pe aeroportul din Cancun trece de o sută, iar la un moment dat MAE a luat chiar în calcul posibilitatea trimiterii unui avion cu care să-i repatrieze.

După câteva zile de frecușuri diplomatice, se cristalizează primele rezolvări și informații ceva mai clare. MAE a dat ieri un comunicat în care spunea că „tuturor românilor li s-a permis accesul în Mexic, cu excepția a cinci cetățeni români pentru care a fost dispusă măsura nepermiterii intrării în țară din cauza existenței unei alerte de securitate individuale aceștia urmând a se întoarce în țară în cursul acestei zile”.

Asta după câteva zile de stres și numai după ce însărcinatul cu afaceri de la Ambasada României din Mexic s-a deplasat la fața locului. Mai au voie românii să se ducă de acum înainte în Mexic? Autoritățile noastre nu mai recomandă acest lucru, în timp ce mexicanii spun că totuși suntem bineveniți. Sigur, asta doar dacă vrem să testăm cum se doarme pe jos într-un aeroport mexican.

Deci ca să facem un rezumat al situației, peste o sută de români care respectau condițiile legale de a intra în Mexic au fost reținuți pe aeroport mai multe zile doar pentru că pe numele a cinci dintre ei ar fi existat o alertă de securitate (nu știm despre ce anume ar fi vorba, dar să admitem că în cazul acestora mexicanii și-au exercitat în mod întemeiat dreptul suveran de a nu-i primi în țară).

În cazul celorlalți s-au aplicat măsurile de reținere în baza „criteriului de cetățenie”, care, să fim serioși, nu există nicăieri în lumea civilizată.

În mod evident, în acest caz ne-am aflat în fața unui abuz. Poate mexicanii s-au răzbunat pentru băieții noștri specializați în bancomate, poate au vrut să forțe mâna autorităților române cu ceva anume. Sau poate, pur și simplu, nu le-a păsat de consecințe. Oricum câteva mii de turiști români pe an nu-s vreo mare miză economică și poți să te întrebi dacă așa ceva s-ar fi putut întâmpla cu turiști germani sau englezi. Nu mai zic americani.

Dar să-i lăsăm pe mexicani cu ale lor și să ne întrebăm totuși dacă nu-i ceva în neregulă și cu atitudinea noastră. Adică de ce am încercat în toate aceste zile să căutăm explicații și scuze care nu ar trebui să existe?

Merită românii să fie tratați la grămadă doar pentru că unii dintre ei încalcă legile în alte state? Nu este acesta un complex de inferioritate? Nu e aceasta o dovadă că în mințile noastre comunismul nu a dispărut chiar în totalitate?

Atunci când o mamă din China și-a lăsat copilul să-și facă nevoile în mijlocul unui aeroport aglomerat din Taiwan, în văzul lumii și la câțiva metri de toaletă, iar imaginile au ajuns virale pe internet, un vicepremier chinez a simțit nevoia să explice public faptul că mulți dintre compatrioții săi de abia au început să iasă din țară și nu sunt prea deprinși cu normele de civilizație.

Pentru China comunistă, faptele unui singur cetățean pot afecta imaginea țării. De aici și grija autorităților. Povestea de mai sus se întâmpla însă în 2013, iar între timp China nu mai găsește motive să-și ceară scuze pentru nimic. Complexul de inferioritate a dispărut între timp.

În anii 90, românii se simțeau jenați că unii dintre compatrioții lor din Germania cerșeau sau spărgeau apartamente. Și uneori dădeau vina pe romi. Pentru că cineva trebuia să poarte o vină colectivă.

Am ajuns însă în 2021 și se pare că nevoia asta de vină colectivă ne urmărește fără să ne dăm seama. Deși spunem că nu mai suntem comuniști, e de ajuns să vezi reacțiile publice într-un caz precum cel cu Mexicul. În fața unui abuz evident, căutăm să vedem dacă nu cumva tot românii sunt de vină. Sau măcar romii. Dacă nici romii, atunci corupția. Niciodată răspunderea nu e individuală. Totdeauna trebuie să fie colectivă.