Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub soare. (scrisoarea lui Alexandru Nanau poate fi citită aici *, răspunsul Ministerului Culturii poate fi citit aici **)
Cu ceva ani în urmă, în mai 2007, chiar înaintea Festivalului de la Cannes la care Cristian Mungiu urma să primească cea mai importantă recunoaștere internațională din istoria cinematografiei românești, trofelul Palme d’Or, cineastul trăgea de asemenea, un semnal de alarmă asupra modului în care se petrec lucrurile în cadrul CNC.
Directorul CNC de atunci alegea un răspuns similar: încercarea discreditării cineastului prin expunerea finanțărilor din partea CNC (perfect legale de altfel) de care au beneficiat filmele acestuia și ascunderea sub preș a eșecurilor managementului propriu sau îmbrăcarea lor într-o poleială ieftină care să dea senzația că împăratul are haine noi și nu e gol, atitudine menită să hrănească propriul ego și să evite o analiză a sincopelor din cadrul instituției.
Iată că timpul ne arată cine a avut dreptate: Cristian Mungiu rămîne astăzi unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați cineaști români din lumea largă, CNC-ul continuă să se confrunte cu probleme majore de strategie și management, iar directorul de atunci al CNC are de dat socoteală pentru acțiunile sale.
Situația este similară și pentru că astăzi Alexander Nanau și filmul său, Colectiv, sunt pe prima pagină în toată presa internațională de specialitate de aproape un an, iar șansele României de a avea, în fine, un film nominalizat la Oscaruri sunt mai mari ca niciodată.
Similară este și atitudinea de vătaf a Ministerului Culturii care se acoperă cu realizări sublime, dar care lipsesc aproape cu desăvîrșire și își pune mîinile în șold ca să-l certe pe Nanau pentru că e nerecunoscător. Răspunsul adună mere cu castraveți pe care în “generozitatea nemărginită” ministerul i le-a oferit cineastului (uitînd că finanțările acordate lui Alexandru Nanau nu sunt un favor, ci rezultatul unor concursuri de selecție -din 2016!- și efectul unor realizări notabile ale filmelor lui Nanau acordate în perfectă concordanță cu legislația în vigoare). Reacția normală ar fi fost să reflecteze asupra semnalelor de alarmă și să meargă alături de cineaști în fața autorităților pentru a spune răspicat că e nevoie de o cu totul altă abordare a rolului și importanței domeniului cultural în societatea actuală, de un efort strategic de repoziționare a Culturii ca vector de bunăstare a cetățeanului și de reprezentare a intereselor României. Ministrul Culturii ar fi putut să își convingă colegii de guvernare că resursele necesare pentru revitalizarea sectorului cultural există și nu e nevoie de mari eforturi financiare pentru ca acestea să fie folosite, ci de deblocarea unor mecanisme de altfel existente.
E ineficient să te păcălești pe tine însuți cu false victorii.
Marea majoritate a realizărilor menționate în comunicatul Ministerului sunt de fapt programe existente dinaintea pandemiei și care s-au derulat sau au fost reluate, în nici un caz măsuri luate pentru situația specială în care ne aflăm.
Ar fi fost mult mai înțelept și constructiv ca Ministerul să spună:
- că bate de luni de zile la ușa Ministerului de Finanțe pentru a debloca o lege votată din aprilie menită să alimenteze Fondul Cinematografic nu de la bugetul cel cocoșat de cerințe din toate părțile, ci din surse extrabugetare (operatori de jocuri de noroc) și că nimeni nu dă doi bani pe Cultură la Ministerul de Finanțe,
- că nu a reușit nici pe jumătate să convingă Ministerul Economiei de impactul economic pozitiv pe care îl poate avea industria cinematografică și prin Schema de ajutor de stat pentru industria cinematografică,
- că angajamente financiare de acum mai bine de 2 ani continua să treneze din lipsa de interes a unor funcționari din Ministerul Economiei care nu înțeleg dimensiunea deserviciului de imagine a României pe care îl fac prin blocajele lor,
- că deși i s-au propus din partea breslei încă din aprilie soluții pentru crearea de venituri pentru artiști (din nou din surse extrabugetare, prin colectarea de venituri din mediul on-line) a amînat analiza acestor soluții pînă la limita infringementului Comisiei Europene pentru neimplementarea directivelor pentru domeniul audio-vizual și lista poate continua.
Citeste intreg articolul si comenteaza pecontributors.ro
