1. Mă rezum la domeniul cultural. În timpul recentei stări de urgență din Belgia, librăriile au rămas deschise, cărțile fiind considerate bunuri vitale, bunuri de primă necesitate. Semnalat în treacăt, faptul a fost considerat mai degrabă o ciudățenie („Ia te uită ce le mai trece oamenilor prin cap”), deși merita, după mine, discutat ca eveniment major. Fiindcă, până la urmă, cartea și-a dovedit încă o dată valoarea, în toată această perioadă, când tot soiul de ocupații necopertate au dispărut. Cartea a supraviețuit până acum tuturor ciumelor și masacrelor: este o eroină.
  2. Evit, în domeniul literar, asemenea topuri. Fiecare om care a reușit să se adapteze și să-și învârtă bine rotița în marele mecanism social a fost campion. Voi semnala, în ordinea de idei de mai înainte (cartea – bun vital) inițiativa Editurii Humanitas, de a oferi gratuit, în perioada stării de urgență, cărți electronice ale unor autori îndrăgiți. Nu știu dacă e cea mai interesantă idee, dar cu siguranță că e foarte generoasă și a fost de mare folos.
  3. Rămân în spațiul cărților, singurul în care mă simt cât de cât în stare să răspund. Cea mai mare temere este ca în România să se citească tot mai puțin, lucru pe care statisticile îl confirmă, din păcate, deocamdată. Pentru că asta va influența în rău totul. Speranța este să crească numărul cititorilor. Înainte de 1990 acesta era marele atu al esticilor. Păcat că globalizarea distracției ieftine l-a anulat.
    Comenteaza pe contributors.ro