Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

Între sentință și motivare timpul nu are răbdare

de Vasile Țiple     Contributors.ro
Miercuri, 23 decembrie 2020, 10:31 Actualitate | Opinii


Vasile Țiple
Foto: Arhiva personala

Ubi lex non distinguit nec nos debemus, adică unde legea nu distinge nici noi nu ar trebui. Bineînțeles că acest adagiu roman nu poate fi interpretat ad literam deoarece tot ce se interpretează ad literam demonstrează o îngustime a înțelegerii lucrului interpretat. Dacă ar fi totul atât de ușor oricine ar putea fi judecător. Scopul acestui principiu la fel ca a multor altor principii este de a crea un cadru comun, o plasă, o temelie pe care să poată fi dezvoltat un sistem de drept echitabil și durabil. Acest adagiu alături de toate celelalte adagii juridice, este un far luminos care îți permite să te ghidezi prin labirintul situațiilor și spețelor care pot să apară în viața socială, și pe care judecătorii, alături de ceilalți practicieni ai dreptului, sunt chemați să le respecte și aplice. Multitudinea situațiilor și problemelor juridice și hățisul legislativ pot duce la diluarea înțelegerii funcționării întregului sistem de drept și a principiilor sale, aflarea adevărului, garantarea drepturilor și libertăților indivizilor, asigurarea bazelor legale a funcționării statului, înfăptuirea justiției. De aceea anumite principii de drept reprezintă temelia și locul înspre care toți practicienii dreptului se întorc de fiecare dată când nevoia o cere și interpretează o lege (care nu este făcută de juriști) în acord cu aceste principii.

Am facut această mică introducere în raționamentul juridic și bazele dreptului, ca urmare a unei spețe recente în care cei care sunt chemați să fie imparțiali, obiectivi și profesioniști au dus subiectul în primul rând în forul public, înainte de a se lăsa ghidați de principiile de drept fundamentale. Cumva se pare că oamenii care alcătuiesc și îi dau viață sistemului juridic și reprezintă o parte esențială din puterea judiciară care este singura putere din stat care trebuie să rămână constant peste plăcerile lumești mediatice, a căzut tocmai în acest păcat, de a judeca în forul public și de a critica o hotărâre judecătorească fără să fie echipați cu informațiile necesare. Lăsând la o parte faptul că motivarea speței în cauză nu a apărut (de fapt aceasta este adevărata problemă, că motivarea nu se dă odată cu sentința), nu au întârziat să apară opinii, scrisori și manifestări publice în vederea atribuirii acestei decizii toate păcatele de sistem inerente care ar face demnă de judecată publică ceva ce judecătorii în cauză nu ar fi reușit să facă într-un mod legal și acceptabil. Lăsând la o parte faptul că aceste lucruri ar fi de înțeles venind din partea celor implicați în speță, având în vedere ca îi privesc direct și este dreptul lor de a utiliza toate remediile prevăzute de lege ca să își apere cauza, ceea ce nu este însă de înțeles, este luare de poziții publice de către reprezentanții unor instituții a căror obligație este în primul rând de a se asigura că legea se respectă și este înțeleasă, nu utilizată în vederea purtării unor discuții publice care dăunează independenței justiției și sunt inoportune venind de la cei care se ocupă de managementul unei profesii sau organizații profesionale. Erodarea justiției nu se face peste noapte, ci treptat, în timp, și mai ales dacă cei care sunt chemați să o aplice nu sunt atenți cu privire la derapajele care pot să apară, făcute de către cei care sunt însărcinați cu protejarea ei.

Demagogia și populismul nu au culoare politică așa cum nu are nici identitate profesională. Oricine se poate folosi conștient sau mai puțin conștient de populism și demagogie ignorând daunele pe care le poate produce pe termen lung. Atunci când elementele vitale din sistem nu au o cale juridică rece și procedurală de a soluționa orice problemă apare, ci aleg să recurgă la emoție și implicarea opiniei publice în vederea realizării unei presiuni mai mult sau mai puțin aparente într-o direcție sau alta, putem spune că suntem în prezența populismului, demagogiei și a unei lupte de interese care nu ține cont cu adevărat de lipsurile din sistemul juridic care trebuie rezolvate.

Sistemul juridic este singura noastră protecție împotriva abuzurilor publice sau private, iar perpetuarea neîncrederii și lipsei de competență fără să existe temei sau identificarea unor soluții practice la orice comentarii se pot face cu privire la sistem sau cei care îl aplică, va duce la legitimarea acelor derapaje treptat și imperceptibil, până când o să ni se pară normale genul de reacții de care avem parte în prezent.

Este adevărat că în speța de față condamnarea unui avocat este un lucru sensibil datorită rolului pe care îl are acesta în sistemul juridic, dar și de garant al funcționării acestui sistem și a protecției drepturilor și libertăților individuale. Cu toate acestea nu poate fi ignorat nici faptul că atunci când un avocat este implicat în acte ilegale haina pe care o poartă nu poate reprezenta o imunitate doar datorită faptului că este avocat, același lucru se aplică și procurorilor, judecătorilor, polițiștilor etc..

În situația de față a fost condamnat un avocat de către instanța supremă, iar motivarea instanței și identificarea elementelor în baza cărora instanța a dat sentința, încă nu a fost publicată. În acest context, acțiunile unor organizații profesionale sunt inoportune, iar exponenții lor ar trebui să știe mai bine că genul acesta de derapaje mediatice nu duce niciodată la vreo soluție, ci mai degrabă mai pune încă o caramidă la erodarea încrederii în sistemul de justiție.

Ceea ce ar trebui să facă toți acești actori publici este să se așeze la o masă și să identifice dacă în prezenta speță au fost respectate toate regulile de procedură și de fond și să tragă anumite învățăminte din întreaga situație. De exemplu, nevoia includerii motivării simultan cu sentința sau un mecanism prin care acest gen de situații poate fi mai bine monitorizat pentru a se asigura o atenție sporită situațiilor în care sunt implicați avocați sau magistrați, tocmai prin prisma rolului pe care aceștia îl au în societate. Un exemplu ar fi alocarea din oficiu a unui observator independent care să poată semnala oricând dacă nu se respectă regulile atunci cand printre inculpați se află avocați sau magistrați. Rolul pe care aceștia îl au în societate și sistemul juridic le conferă un anumit statut și privilegii juridice, iar dacă există acuzații că le folosesc abuziv sau contrar legii, procesul de tragere la răspundere este transparent și capabil să elimine orice fel de acuze, inclusiv ale celor pe care le vedem vehiculate în forul public în momentul de față (ex. condamnare ca urmare a exercitării profesiei de avocat versus încălcarea legii). Indiferent de părerea pe care o are un reprezentant al unei organizații profesionale în speța de față, este importantă păstrarea independenței justiției de orice fel de influențe interne sau externe acesteia, cei care conduc aceste organizații trebuie să fie foarte atenți cu mesajul pe care îl transmit deoarece o fac în numele întregii organizații, nu în nume propriu.

Care este mesajul pe care îl transmit organizațiile de organizare profesională din ambele tabere atunci când organizează proteste fără să discute înainte cu adevărat problema (protestele avocaților și judecătorilor)?

Acest lucru poate semnala faptul că aceste organizații nu au încredere în sistemul judiciar din care fac parte și pe care îl validează prin activitatea lor? Sau poate mesajul este pur democratic prin care își exercită dreptul la opinie și simt nevoia de a manifesta împotriva a ceea ce consideră injust (după cum au apărut deja update-uri) sau sunt doar semne de solidaritate umană normală?

Ar trebui să facă oare același lucru și cetățenii al caror buget de stat a fost prejudiciat cu milioane de euro prin fapte similare, în care prejudiciul nu este recuperat?

De exemplu, dintr-un prejudiciu despre care se vehiculează că ar fi de aproximativ 150 de milioane de euro, se dispune retrocedarea în natură (fără o înțelegere a impactului asupra circuitului civil a bunurilor sau dacă s-a recuperat prejudiciul în întregime) și daune de EUR 1 milion, nefiind clar cât s-a recuperat sau se va recupera efectiv. Prejudiciul. Un termen interesant care nu prea face vâlvă deoarece se aplică unui buget pe care nimeni nu îl considera ca fiind al lui, ci mai degrabă al unui stat abstract din care nu facem parte și care este doar o ficțiune juridică pe care să o sărbătorim de 1 decembrie și să o denigrăm când apelăm la administrație, justiție sau intrăm în spital. Închidem ochii și acceptam inacceptabilul, dar ne scandalizăm fără să avem toate informațiile. Dacă ne scandalizăm atunci măcar să o facem cu folos și într-un mod potrivit într-o societate democratică și matură în care prezumția de nevinovăție chiar se aplică până la momentul unei hotărâri definitive și irevocabile, iar independența justiției este respectată, nu asaltată.




Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















392 vizualizari

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by