În urmă cu două zile, Republica Moldova a ales calea europeană, acordând Maiei Sandu onoarea și imensa responsabilitate nu doar de a fi prima președinte femeie din istoria țării sale, ci și de a începe dificila misiune de a reda demnitatea și viitorul unei comunități a cărei dezvoltare a fost blocată timp de decenii de rețele clientelare ce au promovat și instrumentat mentalități retrograde pentru a se menține la putere.
Parcurgerea drumului democratizării și europenizării doar în termeni formali nu garantează însă succesul și o viață mai bună, în libertate.
Ieri, de pildă, guvernele Poloniei și Ungariei au blocat adoptarea pachetului financiar de reconstrucție post-COVID 19 în Uniunea Europeană pentru că acordarea asistenței către statele membre este condiționată de respectarea de către acestea a principiilor democratice și a statului de drept.
Deși nu reflectă neapărat opțiunile majorității cetățenilor maghiari sau polonezi, partidele ce încearcă să se agațe de putere în aceste două țări conduc de ani de zile o campanie împotriva valorilor și practicilor democractice și implicit împotriva propriilor state, restrângând treptat drepturile și libertățile fundamentale și încercând să controleze accesul la cunoaștere prin eliminarea presei independente și a libertății academice.
În prim planul acestor demersuri în ambele cazuri s-a aflat chestiunea egalității de gen formulată în termenii unui obscurantim atent cultivat, politicienii profitând de nivelul încă scăzut de educație, de cultură civică, de alfabetizare digitală și de anticorpi la dezinformare din spațiul fost comunist pentru a genera și promova mitologii despre tradiție care alimentează o falsă polarizare socială, convenabilă însă pentru a păstra controlul puterii.
Rețetele în ambele cazuri sunt tipice unor regimuri autoritare: eliminarea libertății academice prin discreditarea și apoi interzicerea unor discipline sau programe de studii; discreditarea și eliminarea presei independente în paralel cu promovarea confuziei privind legitimitatea surselor de cunoaștere autentică; încercarea de a modifica constituția pentru a servi unor scopuri private; adoptarea unor legi care interzic drepturi și libertăți fundamentale în special pentru a controla social corpul femeilor și cunoașterea științifică despre corpul uman, afectând femei și bărbați deopotrivă, precum și fundamentele proceselor democratice și ale statului de drept.
Mâine, 18 noiembrie Curtea Constituțională a României are pe agendă pronunțarea cu privire la neconstituționalitatea legii care interzice utilizarea termenului de “gen” în școli și universități.
Legea a fost adoptată în timpul stării de alertă și la scurt timp după expirarea stării de urgență, la propunerea unui partid parlamentar minor ce încearcă să se mențină la putere prin folosirea unor rețete din arsenalul populiștilor și al extremei drepte, inclusiv atacul asupra cunoașterii științifice și libertății academice.
Intrat relativ recent în limba română cu acest sens, termenul de “gen” este folosit de decenii în mediul academic internațional pentru a investiga cu instrumente științifice modul în care reprezentarea diferențelor biologice afectează procese și fenomene sociale, economice, culturale ori politice, precum și pentru a identifica modul în care preconcepțiile cu privire la diferențe biologice între bărbați și femei afectează înțelegerea științifică a corpului uman și interacțiunea socială.
Dincolo de dezbaterile academice în care orice temă poate fi legitim explorată, analiza științifică privind dimensiunea de gen este esențială în numeroase domenii, adesea contribuind semnificativ la îmbunătățirea și salvarea de vieți, a bărbaților și femeilor deopotrivă.
De la depistarea la timp a unor boli, testarea și adecvarea tratamentelor medicale în funcție de gen și combaterea violenței domestice la crearea de sisteme de siguranță a vehiculelor adaptate pentru toți utilizatorii și eliminarea discriminării la locul de muncă, inclusiv în salarizare, indiferent de gen, chestiunea este practic prezentă în aproape toate aspectele majore ale vieții contemporane.
Legea supusă atenției CCR, absurdă în sine prin interzicerea cunoașterii în instituțiile responsabile chiar pentru generarea și transmiterii cunoașterii, ar face practic imposibilă existența demersului științific independent de interesele și credințele private ale unor politicieni.
Prin modul în care a fost introdusă pe agendă și prin prevederile sale ea subminează fundamentele democrației și statului de drept și ne pune astfel pe toți în pericol, într-un context deja dificil din punct de vedere social și amplificat de pandemie.
În calitate de cadru didactic universitar, dar și de simplu cetățean ce dorește să trăiască o viață mai bună, în demnitate și libertate, într-un stat democratic, urmăresc deci cu deosebită îngrijorare subiectul.
Ca politolog remarc cu și mai mare îngrijorare, dar și cu speranță existența unui semnal din partea Asociației Internaționale de Științe Politice (IPSA), prin mesajul transmis luna trecută Președintelui României cu privire la această temă.
Înființată cu sprijinul UNESCO în 1949, IPSA este cea mai mare asociație profesională la nivel mondial în domeniul științelor politice, o arie interdisciplinară de cunoaștere ce investighează fenomenele, conceptele, normele și dinamicile, inclusiv economice, sociale și culturale, din spațiul politic.
În istoria sa de peste șapte decenii, IPSA a trimis astfel de semnale oficiale foarte rar, aproape exclusiv în situații în care libertatea academică este amenințată și democrația este în pericol.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
