Cum a câștigat Maia Sandu? Rolul enorm al diasporei. Cât l-a ajutat Moscova pe Dodon? Interviu cu Armand Goșu, expert în spațiul ex-sovietic

de     Contributors.ro
Luni, 16 noiembrie 2020, 15:18 Actualitate | Opinii


Armand Gosu
Foto: Hotnews

La 1 noiembrie, acum două săptămâni, Maia Sandu câștiga cu 36% turul întâi, cu 4 procente în fața lui Igor Dodon. Ieri, în turul doi, doamna Sandu l-a surclasat pe Dodon chiar în Moldova, unde era așteptat un rezultat mai strâns. Iar în diasporă, care a bătut toate recordurile de prezență, Maia Sandu a luat 93%. Este o victorie categorică. Cum o explicați?

Sunt mai mulți factori aici. Dar importantă, decisivă chiar, a fost campania agresivă a lui Dodon care a stârnit o reacție contrară celei scontate. Grobianismul, minciuna, misoginismul și sexismul lui Dodon, volumul uriaș de fake news … toate acestea au mobilizat acel segment de electorat care și-a pierdut entuziasmul, încrederea în procesul electoral și care votează tot mai rar în ultimii ani. Deci, pe lângă electoratul captiv, Maia Sandu a izbutit să convingă și oameni care ies rar la vot. De fapt, campania agresivă a lui Dodon i-a convins să iasă din casă și să voteze cu doamna Sandu.

Deci, în ciuda emigrației masive din ultimii ani, în ciuda Covid 19 care face ravagii în Moldova, dar și în Vestul Europei unde e stabilită mare parte a diasporei moldovenești, s-a înregistrat o participare la vot record, de peste 1.650.000. Cu aproape 40.000 de voturi mai mult decât la alegerile prezidențiale din toamna 2016. Iar numărul ar fi fost și mai mare, însă s-a epuizat stocul de buletine de vot în câteva secții din străinătate, printre care Frankfurt și Londra.

S-a repetat scenariul alegerilor prezidențiale din România, din 2014?

Oarecum. La comparația asta mă gândisem și eu. Sunt cel puțin trei elemente comune: mobilizarea diasporei a făcut diferența, în cele din urmă; campania extrem de agresivă a lui Ponta atunci și Dodon acum, care au avut efectul invers; profilul celor doi candidați, care inițial par inadecvați mediului politic din țara lor, numai că tocmai asta va atrage electoratul.

Profilul diasporei s-a schimbat în ultimii ani. Obișnuitele badante care îngrijesc bătrâni ca să-și țină copiii la școală în România au lăsat locul tinerilor. Din aprilie 2014, regimul visa free le-a permis intrarea în țările Uniunii Europene și celor care nu aveau deja pașapoarte românești. Uitați-vă la imaginile cu cei care au stat la coadă ca să voteze; sunt tineri, adesea țin în brațe copii mici, care s-au născut în țările de emigrare. Sunt legal în străinătate, au actele în regulă, nu le e teamă să meargă să voteze la consulat. Au spirit critic și opinii politice ferme, pe care le expun pe rețelele sociale. Revoluția tehnologică le permite să fie la curent cu ce se întâmplă acasă. Iar Dodon numind diaspora “electorat paralel” a enervat foarte tare, contribuind serios la mobilizarea acesteia în turul al doilea.

Alegerile parlamentare din noiembrie 2014 și cele prezidențiale din octombrie 2016 sunt echivalentul alegerilor parlamentare și prezidențiale din România, 2008 și 2009. Atunci se năștea problema participării diasporei la procesul electoral. Amintiți-vă de dezamăgirea din decembrie 2009 a PSD care nici până astăzi nu are vindecată rana pierderii prezidențialelor la o diferență de circa 72.000 voturi. Cu ce înverșunare au montat la televiziunile mogulilor campania împotriva lui Baconschi și a MAE pentru că au permis diasporei să voteze! Și cum lecțiile neînvățate se răzbună, tentativa de a limita accesul diasporei la procesul electoral, a condus la pierderea alegerilor de către Ponta în 2014. Un proces similar s-a petrecut acum în Republica Moldova.

Al doilea element, stilistica campaniilor lui Ponta din 2014 și Dodon - 2020. Ambele foarte agresive, cu multe atacuri la persoană, au scindat societatea, au înverșunat oamenii unii împotriva altora și, cel mai important, a mobilizat acea rezervă a electoratului capabilă să facă diferența.

Și mai era profilul candidaților. Un sas în România, adică reprezentantul unei minorități etnice și religioase, împotriva candidatului român-ortodox, care flutura tricolorul și-și încărca strident afișele de campanie cu niște kiciuri înfiorătoare, pe post de simboluri populare. La fel ca Iohannis, Maia Sandu nu se enervează, nu are nimic agresiv sau strident în ea, e atipică pentru scena politică moldovenească fiind femeie, care vorbește bine pe lângă română și engleză și rusă, inteligentă, cultă, cu studii solide de economie, cu stagii afară, cu job-uri bine plătite la Banca Mondială. Și unul și celălalt vorbesc puțin, se feresc de declarații tranșante, adoptând modelul politicianului “teflon” care e Angela Merkel.

Asta nu explică rezultatul din turul întâi. Președintele Dodon avea mai multe instrumente la îndemână pentru a schimba cifrele. Moldova e totuși fostă republică sovietică și nu mai târziu de luna august în Belarus, Lukașenko a falsificat alegerile atât de grosolan că nimeni nu l-a mai crezut … și vedem că valul de represiune, cu tot aparatul uriaș al serviciilor secrete și trupelor speciale, nu mai poate stinge protestele care nu mai contenesc de 100 de zile.

Moldova nu e Belarus, asta e clar. Iar Dodon nu e Lukașenko, nici măcar nu aduce. Lukașenko e un autocrat care conduce cu mână de fier Belarus de 26 de ani. Un politician carismatic, abil, care combina propaganda în care excelează cu pragmatismul. Ca să înțelegem de ce a pierdut Dodon la scor acum, trebuie să vedem cum a fost ales acum 4 ani. Dodon a fost în bună măsură creația oligarhului fugar Vladimir Plahotniuc, după care au plâns luni de zile politicieni și comentatori de la București. Plahotniuc se pare că a fost un tip generos. Ați fi uimit să aflați câți îl regretă.

Plahotniuc a avut o contribuție importantă la creșterea lui Dodon…. Anul 2014 a fost decisiv. Dinamica regională s-a schimbat prin anexarea Crimeei de către Rusia. În luna mai, Moscova a abandonat proiectul Partidului Comuniștilor lui Voronin și a îmbrățișat Partidul Socialiștilor, creația lui Igor Dodon și Zinaida Greceanîi. Dar nașterea și primii pași ai socialiștilor nu erau străini de Plahotniuc. Proiectul n-a convins de la început.

Astfel, o bună parte a electoratului pro-rusesc și a celui anti-sistem care sancționa eșecurile coalițiilor pro-europene ce au îngropat speranțele unei părți a electoratului a fost sedus de carismaticul Renato Usatîi, liderul unui partid nou, al cărui nume sună mai bine în rusă, Nașa Partiia… Partidul Nostru. Socialiștii au făcut atunci campanie cu postere mari cu Putin. În toamna 2014, la intrarea în oraș, dinspre aeroport, trona țarul Putin, între Greceanîi și Dodon. Numai că socialiștii erau la 5-6% cu doar două săptămâni înaintea alegerilor. Și, atunci, s-a produs ceva incredibil… Plahotniuc care controla justiția a scos în afara legii partidul lui Usatîi, care domina în preferințele electoratului. O campanie de presă, cu reale sau pretinse dezvăluiri și anchete jurnalistice, pregătise opinia publică pentru execuția lui Usatîi. Lui Usatîi i se lipise pe frunte sigla serviciilor secrete rusești, a FSB-ului. Operațiunea a fost un succes, Plahotniuc a fost aplaudat la scenă deschisă de diplomații străini acreditați la Chișinău.

Socialiștii pro-ruși ai lui Dodon au câștigat alegerile, înregistrând cel mai mare scor, însă s-au dus în opoziție. Putin a câștigat prima victorie în fostele republici sovietice de la anexarea Crimeei și asta tocmai în Moldova, “premiantul clasei Parteneriatului Estic”. Sigur, era o falsă victorie electorală, bănuia și el asta, dar avea nevoie de ea, pentru publicul din Rusia. Pachetul de control la “Societatea Comercială Dodon SA” era deținut de oligarhul Plahotniuc. Neîncrederea Kremlinului în Dodon este evidentă. Dar Putin avea nevoie de el, ca să nu stea singur la tribuna mausoleului, cu ocazia paradei de Ziua Victoriei. Asocierea lui Dodon cu Plahotniuc despre care relata toată presă moscovită a devenit stânjenitoare și pentru Kremlin. Iar vice-premierul Dmitri Kozak, în vara anului trecut, l-a desprins cu greu pe Dodon din îmbrățișarea lui Plahotniuc, cu care se pare că bătuse palma pentru un guvern între socialiști și democrați.

Atunci de ce a investit Kremlinul resurse în campania de realegere a lui Dodon? De ce au ieșit cu declarații foarte dure liderii ruși împotriva Occidentului care pregătește “revoluții colorate” la Chișinău?

Dodon rămâne o piesă importantă chiar dacă a pierdut alegerile. El e liderul celui mai puternic partid politic din Moldova, care e și pro-rus. Nu renunți la un astfel de pion. Mai ai nevoie de el. În același timp, odată cu pierderea alegerilor creezi posibilitatea schimbării conducerii la PSRM. Ai în rezervă de cadre un Ceban, primarul Chișinăului, politician care s-a profilat în ultimii ani ca un posibil succesor al lui Dodon la conducerea socialiștilor.

Tocmai stridența declarațiilor m-a făcut să cred că intențiile reale ale Kremlinului erau altele. A ieșit de două ori Putin, de două ori șeful spionajului, Narâșkin, de trei ori ministrul de Externe, Lavrov. Nu vi se pare ciudat? Ca Moscova să acuze Washington-ul de imixtiune în treburile interne ale Moldovei? Pentru că un subsecretar de stat, David Hale, a discutat la telefon despre alegeri cu Dodon și Maia Sandu?!

Astfel, Moscova a înțeles că nu mai are resursele Uniunii Sovietice, că trebuie să-și calibreze obiectivele conform capacităților de care dispune și contextului în care evoluează. Și asta se vede în Belarus, Caucazul de Sud, Kârgâstan… unde interferența rusească este mai redusă și mai discretă.

Dar nu era în avantajul Rusiei să-l aibă pe Dodon partener la Chișinău?

Dar ce beneficii a adus Dodon rușilor? Doar ca să-i arăți Occidentului că mai ai piese pe tabla de șah cu care să te joci! Cu care să încerci o negociere. Ținut într-o rezervă strategică pentru dosarul transnistrean. Care însă nu se mișcă!

Să-l vezi pe Dodon de câteva ori pe an cum cere vizită la Moscova unde vine după bani. S-au plictisit și rușii de el. Nu-i mai bine să ai un politician pro-european care are deschise ușile în diverse capitale occidentale și care poate debloca liniile de creditare pentru Moldova?

De ce ar fi Moscova interesată în succesul Republicii Moldova?

N-am spus asta. Dar nici nu are nimic de câștigat Putin dacă Moldova se prăbușește…

Ce am spus eu a fost… că Dodon, “omul rușilor” este considerat responsabil pentru eșecul Moldovei, în felul acesta imaginea Rusiei având de suferit. Dacă vine Maia Sandu președintă, ea va fi considerată responsabilă, chiar dacă Dodon va urca în fotoliul de prim ministru. Și dacă vor fi deblocate fonduri europene și dacă vor avansa într-un ritm nemaivăzut reformele asta nu înseamnă că Uniunea Europeană va formula o ofertă concretă Moldovei în următorii 2-3 ani.

Doar aderarea la UE, deci un plan de integrare a Republicii Moldova în lumea occidentală va scoate cu adevărat această țară din zona cenușie, în care Rusia se luptă ca să-și păstreze influența. Eu nu văd, din păcate, conturul acestui plan și nici un context favorabil apariției sale.

Renato Usatîi a jucat un rol important în spargerea unității stângii pro-ruse și în victoria Maiei Sandu din turul al doilea. Mai mulți comentatori văd în el noua stea a politicii moldovenești. Nu e periculos?

Poate fi periculos, desigur. Însă, în această etapă el încearcă să joace un rol pozitiv, să se facă util unei “cauze bune”.

Da, sunt de acord cu dvs că a jucat un rol important. Apariția pe stânga a lui Usatîi și a Violetei Ivanov, candidata Partidului Șor, a spart unitatea electoratului de stânga și a permis Maiei Sandu să câștige primul tur, ceea ce a dat o altă dinamică alegerilor….

Iar, între tururi, Usatîi a fost abil, nu și-a invitat alegătorii să voteze cu Maia Sandu, ci le-a cerut să voteze anti-Dodon. Iar în ultima zi de campanie, vineri - 13, a dezlănțuit un atac neobișnuit de dur împotriva FSB, principalul succesor al KGB-ului care ar pune la cale atentate împotriva sa. E o conferință de presă de 30 minute, o găsiți pe pagina lui de Facebook, în care dă numele unui general maior din FSB, Miliutin și altor doi ofițeri … și mai difuzează niște imagini video cu ceva care ar putea fi o bombă care să-l arunce pe el în aer… E spectacol total. Numai Usatîi poate pune în scenă așa ceva.

Ca să se valideze la nivel național, Usatîi are nevoie de alegeri anticipate. El este primar de Bălți, dar… el aspiră la mai mult, la mult mai mult. Cred că va candida la președinție în toamna 2024. Dacă va supraviețui până atunci în politică.

Ce șanse are Maia Sandu să declanșeze alegeri anticipate? Doar prerogativele președintelui Moldovei sunt destul de reduse.

Dacă-l va convinge pe Dodon că are de câștigat de pe urma anticipatelor, o să poată declanșa procedura. Altfel, este foarte greu, dacă nu imposibil. Dodon ar putea fi interesat doar ca să-și consolideze poziția în PSRM, să-și pună pe lista doar parlamentari fideli, oameni pe care-i controlează. Numai că Usatîi o să le fure procente socialiștilor, motiv pentru care Dodon nu va fi de acord cu anticipatele. Usatîi poate spera la un scor între 15 și 20%. Împotrivă mai sunt și democrații lui Pavel Filip, dar și Platforma Demnitate și Adevărat, parte componentă a blocului ACUM, alături de Maia Sandu.

Nu sunt convins că PAS-ul doamnei Sandu poate spera la mai mult de 33-35 deputați din 101. Deci, are nevoie de aliați.


Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro








Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















7514 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS
Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by