Dacă vrei ca să nu funcționeze ceva, înființează o comisie, în cazul nostru (pompos spus) un consiliu consultativ. Dacă vrei să îngropi o idee, pune în comisie cât mai mulți și aceasta să aibă cât mai mulți șefi.
Cam așa s-ar traduce inițiativa de înființare a Consiliului Interministerial de coordonare pentru dezvoltarea pieței pentru combustibili alternativi (CC DPCA) luată în mai 2020. Căutând pe internet informații despre acest organism, nu am gasit decât hotărârea de înființare, semnată de Viorica Dăncilă, câteva articole din presă precum acesta s-a format, regulamentul de funcționare a acestuia și câteva vise ale unor naivi, despre cum ar arăta România funcționând cu acești combustibili alternativi.
Cel mai important combustibil al viitorului, este considerat hidrogenul. Nu am mai auzit să se pomenească de biodiesel, syndiesel, syngas, biogaz ... care de asemenea ar putea să contribuie la reducerea emisiilor de CO2. Sunt convins că la cele 55 de procente de reduceri de emisii, acești combustibili alternativi pot contribui semnificativ. Mai mult decât atât, în PNIESC, Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice, aceștia sunt amintiți 7 ori și hidrogenul de 29 ori.
Să revenim la CC DPCA: nu am aflat dacă membrii s-a întâlnit vreodată, dacă au elaborat vreo recomandare sau măcar care sunt persoanele care sunt desemnate. Obiectul de activitate este aprobarea “Strategiei privind Cadrul național de politică pentru dezvoltarea pieței în ceea ce privește combustibilii alternativi în sectorul transporturilor și pentru instalarea infrastructurii relevante în România”.
Articolul a plecat de la două întrebări adresate de un prieten care mi-a furnizat următoarele informații:
În luna iulie, Comisia vine cu două comunicări privind energia și hidrogenul: În data de 8 iulie CE și-a prezentat strategia "Powering a climate-neutral economy: An EU Strategy for Energy System Integration" și la aceeași dată, apare și "A hydrogen strategy for a climate-neutral Europe".
În România, "Legea nr. 155/2020 pentru modificarea și completarea Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 și privind modificarea și completarea altor acte normative" apare la data de 30 iulie. În aceasta se introduce și hidrogenul. Dar Strategeia UE din iulie privind hidrogenul prezintă trei etape strategice de dezvoltare:
- În perioada 2020-2024, vom sprijini instalarea în UE a unei capacități de cel puțin 6 GW, produse de electrolizoare pentru hidrogenul regenerabil, precum și producția de până la 1 milion de tone de hidrogen regenerabil.
- În perioada 2025-2030, hidrogenul trebuie să devină o parte intrinsecă a sistemului nostru energetic integrat, cu o capacitate de cel puțin 40 GW generată de electrolizoarele pentru hidrogenul regenerabil și producerea a până la 10 milioane de tone de hidrogen regenerabil în UE.
- Între 2030 și 2050, tehnologiile pe bază de hidrogen regenerabil ar trebui să ajungă la maturitate și să fie desfășurate la scară largă în toate sectoarele dificil de decarbonizat.
Prietenul meu observă că aceste etape nu sunt însușite de România, Legea 155/2020 sau oricare alta nu le poate prevedea, deaorece sunt obiective ale unor strategii, având mai multe întrebări. Prima este cine se ocupă de aducerea la zi / completarea PNIESC pentru a putea participa la dezvoltarea europeană și pentru a accesa fondurile de investitii sau de cercetare dedicate noilor dezvoltări?
