Începuturile organizării sistemului medical în România se datorează lui Nicolae Kretzulescu (1 martie 1812–26 iunie 1900), doctor în medicină al Universităţii din Paris (1839), care a avut însă și o bogată carieră politică și diplomatică, fiind de două ori prim-ministru al României, de două ori președinte al Academiei Române și reprezentant diplomatic în Germania, Italia, Rusia și Franța!
În ianuarie 1842, acesta deschidea o școală de mică chirurgie la spitalul Colțea, adunându-i pe bărbieri pentru a-i instrui. Aceștia nu știau nici măcar să scrie și se spune că rămâneau uimiți în fața scheletului sau a cadavrului pe care se făcea disecție. Școala de mică chirurgie s-a închis în 2 ani, redeschizându-se după alți 10 ani, sub conducerea doctorului Polizu.
Nicolae Kretzulescu rămâne pionierul medicinii românești, creând limbajul medical științific în limba română prin traduceri din limba franceză. În 1843, publică un „Manual de anatomie descriptivă”, iar în 1847, se transferă la Spitalul Pantelimon. Din 1854 sprijină activ înfiinţarea, de către Carol Davila, a Şcolii Naţionale de Medicină şi Farmacie din Bucureşti.âÎn 1857, Nicolae Kretzulescu înființează Societatea Medicală Ştiinţifică, punând bazele primelor consilii de igienă şi salubritate şi iniţiază primul recensământ al populaţiei din România.
Participant la revoluţia din 1848, în timpul căreia va primi şi o misiune diplomatică, aceea de a trata cu conducătorul revoluţiei ungare, Lajos Kossuth, o înţelegere şi o linie de acţiune comună antiţaristă şi antihabsburgică, Nicolae Kretzulescu se lansează în viaţa politică după 1859, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, când va deţine funcţii ministeriale, cea mai importantă fiind demnitatea de premier (24 iunie 1862-11 octombrie 1863, 14 iunie 1865-11 februarie 1866), calitate în care a adus o contribuţie notabilă la înfăptuirea reformelor menite să dea o configuraţie modernă statului român.
În funcția de ministru al Cultelor, Instrucțiunii Publice și Justiței, Nicolae Kretzulescu are și meritul de a fi contribuit direct și decisiv la fondarea și functionarea primului liceu comercial bucureștean ce astăzi îi poartă numele - Școala Superioară Comercială „Nicolae Kretzulescu”.
După ce a fost ministru în guvernul conservator instalat la 11 martie 1871, doctorului Nicolae Kretzulescu i s-a încredinţat primul post diplomatic, acela de agent al României la Berlin (15 decembrie 1873–1 mai 1876).
Un prim subiect pe care îl va ridica agentul diplomatic român în cursul convorbirilor avut cu cancelarul Otto von Bismark şi cu alţi demnitari germani a fost afirmarea dreptului României de a avea reprezentanţe diplomatice, pe bază de reciprocitate, în toate statele, cauză pledată concomitent şi de colegii săi: Gheorghe Costa-Foru la Viena, George Filipescu la St. Petersburg şi Constantin Esarcu la Roma.
„Este cu putinţă – se întreba retoric Nicolae Kretzulescu - ca România, care are interese mari de apărat în Europa, să nu aibă dreptul de a avea însărcinaţii ei de afaceri?” Chiar dacă guvernul german îi refuză reprezentantului României titulatura de agent diplomatic, datorită prestaţiei sale, ziarele au început să-l prezinte în această calitate. Mai mult, din aprilie 1874 el a înlocuit pe imprimatele destinate corespondenţei oficiale titulatura „Agenţia română” cu „Agenţia diplomatică a României”. Pentru a preveni un conflict diplomatic și a conserva avantajul obținut pentru țară, Nicolae Kretzulescu şi-a dat demisia din postul de agent diplomatic al României la Berlin.
Politicianul va reveni în viaţa publică şi diplomatică după cucerirea Independenţei, ca ministru al cultelor şi instrucţiunii (11 iulie 1879 – 21 ianuarie 1880) şi ca primul trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al României la Roma (22 ianuarie 1880 – 25 iulie 1881).
După un an în Italia, va reprezenta în aceeaşi înaltă funcţie diplomatică România la St. Petersburg, de data aceasta pentru o perioadă ceva mai lungă (25 iulie 1881–10 aprilie 1886). Aici a reuşit să apere cu succes interesele statului român în chestiunile delicate ale navigaţiei şi controlului pe Dunăre, obţinând pentru România sprijinul Rusiei şi despăgubirile datorate de statul rus particularilor din România, în urma daunelor suferite de aceştia ca urmate a trecerii armatei ţarului pe teritoriul românesc.
Din 15 noiembrie 1891 până în 29 ianuarie 1893, Nicolae Kretzulescu a fost trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al României la Paris. În această calitate, a negociat şi încheiat, înnumele statului român, prima convenţie comercială româno-fraceză (16 februarie 1893), în conformitate cu care cele două părţi îşi acordau reciproc clauza naţiunii celei mai favorizate.
Ultimii ani de viaţă i-a petrecut departe de agitaţia vieţii politice, pe care a continuat s-o urmărească cu un vădit interes, dedicându-se vieţii intelectuale, fiind ales preşedinte al Academiei Române în sesiunile 1872-1873 şi 1895–1898.
__________
Proaspătă absolventă a Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București și în curând medic rezident, tânăra cititoare a paginii noastre Cătălina Ceaușescu ne-a propus un interesant material despre istoria medicinii și chirurgiei românești în relație cu diplomația, din care vă prezentăm un nou episod.
Urmăriți în continuare pagina Arhivelor Diplomatice pentru episoadele viitoare din istoria medicinii și chirurgiei românești în relație cu diplomația!
