Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

Iudaism și creștinism. Despre rădăcinile evreiești ale Mariei. Plus, un interviu cu teologul Brant Pitre

de Ana Petrache     Contributors.ro
Marţi, 6 octombrie 2020, 13:21 Actualitate | Opinii


Ana Petrache
Foto: Medievalia.ro

Iisus, mama sa și apostolii erau evrei, ce înseamna acest lucru pentru creștinii din ziua de azi? Cartea lui Brant Pitre Isus și rădăcinile evreiești ale Mariei , Humanitas, 2018 încearcă să pună în perspectivă încărcătura iudaică a unor concepte și referințe creștine.

Brant Pitre este profesor de Noul Testament, specializat pe studiul iudaismului antic și al relației sale cu creștinismul primar. Este unul dintre acei teologii americani, care, influențat de modelul protestant al creștinismului, știe să pună întrebări la obiect și să dea răspunsuri clare. Prin urmare, cărțile sale dintre care următoarele au fost traduse și în română : Isus Mirele, Humanitas, 2018, Fiul lui Dumnezeu? Pledoarie pentru Isus, Humanitas, 2017 și Misterul Cinei de pe urmă. Isus şi rădăcinile iudaice ale Euharistiei, Humanitas, 2016 sunt scrise simplu, cursiv și fluent. Trebuie să recunosc că la citirea primei sale cărți am apelat la google să aflu dacă autorul este catolic sau protestant. Dogmatic părea catolic, dar stilul părea protestant.

Pentru cei care nu au cultură biblică dar vor o introducere rapidă și consistentă în relația dintre Noul și Vechiul Testament, Misterul Cinei de pe urmă este de-a dreptul un festin, dacă tot vorbim despre banchetul euharistic. În aceeași serie tematică a paralelismelor dintre Vechiul și Noul Testament se înscrie și Isus și rădăcinile evreiești ale Mariei, carte care tratează probleme mariologice clasice dintr-o perspectiva mai puțin clasică. Spun, dintr-o perspectivă mai puțin clasică, pentru că cititorul ortodox sau catolic este obișnuit să afle dezvoltarea conceptuală a cultului Fecioarei plecând de la sinoade ecumenice sau de la bule papale, în timp ce metoda lui Pitre se fundamentează pe paralelisme între Vechiul și Noul Testament. Brant Pitre își propune să dea un pas înapoi și să explice dogmele cu privire la fecioria Maicii Domnului sau la înălțarea ei la cer, care au apărut de-a lungul istoriei creștinismului prin referințe vechi testamentare.

Această metodă are două avantaje persuasive. Primul avantaj este că arată că credințele cu privire la fecioaria sau medierea Maicii Domnului în rugăciuni nu sunt invenții arbitrare ale unor secole recente, ci, teme desprinse din cultura iudaică antică. În consecință, chiar dacă biserica începe să se exprime dogmatic legat de Maica Domnului abia în secolul V, cu sinodul de la Efes, prin care Maica Domnului este numită Theotokos, Născătoare de Dumnezeu, iar Biserica catolică proclamă dogma înălțării Fecioarei la cer abia în 1950, credințele pe care se bazează aceste dogme existau încă din timpurile primare ale creștinismului, ba chiar au rădăcini iudaice. În al doilea rând, a privi textele din Noul Testament și paralelismelor lor din Vechiul Testament atunci când vine vorba despre rugăciunile de mediere adresate Fecioarei Maria, înseamnă a puncta în dezbaterea ecumenică cu bisericile evanghelice care consideră, așa cum o spune și Pitre, că rugăciunile adresate oricui altcuiva decât Sfintei Treimi sunt forme de idolatrie. A spune despre Maria, că este nouă Evă, că este noul chivot al legământului și regina Împărăției lui Dumnezeu nu sunt simple metafore, alese accidental, ci au un substrat dogmatic fundamentat scriptural.

Studiu biblic pune în evidență expresii și paralelisme între Vechiul și Noul Testament, propunând piste hermeneutice plecând de la aceste analogii. Autorii Noului Testament cunoșteau bine Vechiul Testament, care reprezenta cultura standard pentru un evreu educat, ca de exemplu pentru apostolul Pavel, prin urmare, este firesc ca ei să se exprime folosind expresii cu încărcătură similară din Vechiul Testament. Până aici niciun mister, evangheliștii scriu ca orice om care scrie într-o limbă străină, folosind expresii standard și idiomatice din limba sau din cultura respectivă folosite de vorbitorii nativi. Când voiau să vorbească despre Mesia sau despre nașterea fără dureri a mamei sale era natural să folosească expresii din Vechiul Testament.

Munca inversă este un pic mai dificilă însă, căci, presupune nu doar analogii ci și speculații interpretative dintre care unele frumoase și convingătoare altele doar poetice. De exemplu, argumentația lui Pitre legat de faptul că dacă Iisus ar fi avut alți frați sau surori, nu și-ar fi dat silința ca răstignit fiind să se adrese lui Ioan, rugându-l să o ia în grijă pe mama sa, pare rezonabilă. Pe de altă parte, argumentarea lui Pitre legată de posibilitatea ca Fecioara Marie să fi făcut un vot al castității în timpul logodnei cu Iosif, pare mai puțin plauzibilă, chiar dacă nu este imposibilă.

Tentativa lui Pitre de a o privi pe Fecioara Maria în cadrul contextului iudaic al vieții sale este indubitabil o idee bună care ne ajută să înțelegem mai bine legătura de nedepășit între iudaism și creștinism, dându-ne ocazia să ne punem în pielea unui evreu din antichitate spre a percepe ce încărcătura ar putea avea profețiile mesianice, așteptarea Împărăției sau orice paralelism între Isus și David sau Isus și Iosif.

În final, o înțelegere mai bună a rolului Maicii Domnului în istoria mântuirii presupune o aprofundare a umanității Fiului și a misterului întrupării, căci, de fapt, toate atributele prin care Fecioara este descrisă de-a lungul istoriei creștinismului sunt de fapt forme de a vorbi despre misterul Dumnezeului-om, iar minimizarea rolului Mariei poartă riscul de a pune umanitatea lui Iisus în umbra divinității sale.

Cumpara volumul de pe Giftbooks.ro

Cumpara volumul de pe Giftbooks.ro

Interviu cu Brant Pitre despre volumul Isus și rădăcinile evreiești ale Mariei

Așa cum ați subliniat într-un interviu recent ne aflăm în fața unei nevoi acute de a dezvolta alfabetizarea biblică. E de la sine înțeles cum alfabetizarea biblică poate fi utilă în discuțiile ecumenice cu protestanții, dar cum ajută ea în discuțiile cu creștinii ortodocși?

Ce întrebare bună! De-a lungul secolelor, dezbaterile între romano-catolici și ortodocși legate de Fecioara Maria au fost formulate în termeni care sesizează o opoziție aparentă între dogmele papale ulterioare ca Imaculata Concepție și învățăturile Părinților Bisericii din primele secole.

În Iisus și Rădăcinile Evreiești ale Mariei m-am referit în primul rând la învățăturile Părinților Bisericii din primele secole, reconscute și importante atât pentru tradiția romano-catolică cât și pentru cea ortodoxă. Mai precis, am arătat cum credințele vechi legate de Maria, atât în biserica greacă cât și în cea latină decurg direct din imaginile biblice legate de Maica Domnului ca Nouă Evă, Nou Chivot al Legământului, Regină Mamă, etc.

Cred că o privier atentă la sursele biblice are potențialul să sublinieze ceea ce îi unește pe romano-catolici și pe ortodocși. De exemplu, după ce o prietenă ortodoxă a citit capitolul despre Noua Evă și Imaculata Concepție mi-a spus că nu mai este atât de sigură în ce privință precisă ortodocșii și catolicii au păreri diferite. Acesta este un bun exmplu despre cum pot fi uneori clarificate divergențele doctrinaire când ele sunt explicate făcând apel la limbajul și imaginile din Sfânta Scriptură.



Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro








Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















2116 vizualizari


ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by