Respectarea egalității între sexe este un subiect de actualitate politică. În mediul politic, de pildă, această egalitate este reglementată prin art.52, alin.2 din Legea nr.208/2015 care prevede că „Listele de candidați pentru alegerile senatorilor și deputaților trebuie întocmite astfel încât să asigure reprezentarea ambelor sexe...” În țările anglo-saxone și musulmane se discută mereu despre lipsa de femei nu doar din rândul politicienilor ci și a judecătorilor, mai ales în judecarea dosarelor cu caracter „sexual” precum violul, argumentându-se că judecătorii bărbați nu vor judeca ci vor prejudeca. Este bine cunoscut că în România corpul judecătoresc nu suferă de sub-reprezentarea femeilor: din contră, judecătorii români sunt în raport de 75% femei. Această situație este tipică fostelor state socialiste, precum se poate observa din Graficul 1;* de menționat că România este în fruntea clasamentului în privința procentajului de femei judecători.

Radu ParvulescuFoto: Arhiva personala

Așadar, trebuie să investigăm legătura dintre raportul dintre sexe din interiorul profesiilor juridice – magistrați, avocați, etc. – și schimbările de regim politic. Precum urmează să demonstrez, feminizarea profesiilor juridice se datorează nu doar moștenirii comuniste ci, în special, tranziției de la comunism la capitalism. Profesiile juridice (adică acele profesii ale căror exercitare necesită o diplomă de drept) pe care le voi aborda sunt judecătorii, procurorii, notarii publici și executorii judecătorești. Lipsesc avocații, grefierii și juriștii deoarece s-a dovedit imposibilă localizarea datelor istorice în privința acestor profesii.† Nădăjduiesc totuși că rezultatele care vor urma sunt relevante și acestor profesii.

Graficul 2 prezintă evoluția procentajului de femei din cadrul magistraților, notarilor publici, executorilor judecătorești, și a absolvenților de la facultățile de drept din Iași și Cluj-Napoca.‡ În toate cazurile ne bucurăm de cel puțin cincisprezece ani de date, deci suficient pentru a evalua evoluția raportului dintre bărbați și femei. Tendința este clar spre feminizare, cu excepția notarilor publici, acest grup menținându-și procentajul feminin elevat din 1995 până în prezent. Mai mult decât atât, în fiecare profesie feminizarea cea mai însemnată s-a desfășurat pe parcursul a zece-cincisprezece ani, după care raportul dintre femei și bărbați s-a stabilizat. De ce oare feminizarea cea mai intensă a durat maxim cincisprezece ani? De ce în unele profesii valul de feminizare a început mai devreme? Iar cum se explică faptul că raportul dintre femei și bărbați din diversele profesii încă diferă?

Orice răspuns la aceste întrebări trebuie să înceapă cu geopolitica. Profesiile juridice românești au crescut enorm după revoluția din Decembrie 1989, iar această schimbare de regim politic a fost precipitată de instabilitatea Uniunii Sovietice și realinierea geopolitică a Europei de Est. După revoluție elitele noastre s-au întors spre blocul euro-atlantic, introducând o serie de reforme „liberale:” reînvierea dreptului comercial, comercializarea terenurilor și imobilelor și încurajarea acumulării de capital privat. Totodată rezolvarea disputelor din câmpul muncii a trecut de la întreprinderile de stat și sindicate la instanțe, iar abuzul în serviciu, corupția, etc. au migrat de la partid și administrație la instanțe. Rezultatul a fost o explozie de cerere pentru servicii juridice.

Creșterea numerică unui corp profesional și feminizarea acestuia sunt deseori corelate, după cum indică Graficul 2. Atunci când cererea de muncă depășește oferta, forța de muncă are tendința să se asemene cu corpul de muncitori disponibili, fiindcă angajatorii nu își permit să refuze mâna de lucru calificată. De exemplu, dacă muncitori disponibili sunt preponderent tineri atunci corpul profesional va întineri. În cazul de față s-ar putea spune că profesiile juridice s-au feminizat oarecum automat, deoarece promoțiile de la facultățile de drept mereu s-au bucurat de un procentaj feminin mai mare decât corpurile profesionale. Singura excepție, notarii publici, nu face decât să întărească argumentul: notarii nu s-au feminizat deoarece din 1995 încoace procentajul de femei din această profesie s-a asemănat cu procentajul din cadrul absolvenților de la drept.

Prin urmare concluzionăm că feminizarea accelerată se poate atribui creșterii numărului de profesioniști din zona dreptului. Iar această expansiune a durat între zece și cincisprezece ani fiindcă atâta timp a fost nevoie pentru formarea unui număr suficient de mare de judecători, executori judecătorești, etc. ca să facă față cererii de servicii juridice. Desigur, întâmpinarea acestei cereri prin expansiunea numărului de posturi explică și creșterea promoțiilor de la facultățile de drept.

Rămâne de explicat desincronizarea creșterii profesiilor, și implicit desincronizarea feminizării acestora. De ce, de pildă, aceste tendințe încep doar în anul 2001 în cazul executorilor judecătorești, cu zece ani după ce schimbările din cadrul procuraturii începuseră deja? Expansiunile profesionale sunt debutate în primul rând prin reforme naționale, economiei internaționale revenindu-i un rol secundar. Pentru fiecare profesie din Graficul 2 liniile verticale, întrerupte, gri marchează date cheie: 1993 pentru magistrați (când a început să intre în vigoare Legea 92/1992 prin care sau re-introdus curțile de apel și parchetele pe lângă acestea) iar 2003 pentru procurori (an în care au fost stabilite DNA-ul și DIICOT-ul, structuri noi necesitând un număr mare de procurori).

Numărul de notari și executori a început să crească după privatizarea acestor profesii, în 1995, respectiv 2000. Însă expansiunea profesională din cadrul acestor două profesii se poate datora și ciclurilor economice. Notarii, ale căror ștampilă este necesară pentru transferuri de proprietate, aproape că s-au dublat în anii precedenți crizei financiare din 2009-2011, în condițiile unei piețe imobiliare supraîncălzite. Pe de altă parte, numărul executorilor judecătorești (experți în executarea silită) s-a dublat imediat după începutul crizei, când creditorii au început să-și recupereze împrumuturile. În fine, mărimea acestor profesii a rămas relativ stabilă din 2012 până în prezent. Pe scurt, în general expansiunea profesională se datorează reformelor organizaționale, iar în unele cazuri putem vorbi și de efectele ciclurilor economice.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro