În ordine cronologică, importanță națională au următoarele două subiecte: deschiderea anului școlar și alegerile locale din această toamnă. Dacă ne uităm atent la situația generală a învățământului românesc, pare că de cele mai multe ori a fost pus în categoria ”și altele”: buget insuficient, oameni la conducere incongruenți cu noțiunea de învățământ și implicit un mecanism decizional ineficient. Suntem foarte aproape de 14 septembrie, data la care va începe noul an școlar, dar încă nu avem niște decizii clare despre modul în care se vor desfășura orele, pentru că singurul argument al guvernului este că totul depinde de evoluția pandemiei. Tot ceea ce știm deocamdată este că vrem să revenim la școală, iar acest lucru este de înțeles parțial. Copiii au nevoie de viață socială, adică acele activități care le completează pe cele din familie, iar pentru profesori școala online pe termen nedeterminat se poate transforma într-un episod cvasidepresiv. Pe de altă parte, analizând posibilitățile reale de a face școală în scenariul verde, cu toți copiii prezenți fizic, constatăm că este aproape imposibil, în primul rând din lipsa spațiului suficient care să asigure distanțarea fizică pe care o recomandă medicii.
Nici cel de-al doilea scenariu, în care o parte dintre elevi sunt prezenți la școală, iar ceilalți vor fi online urmărind ora nu pare fezabil. Aplicând această variantă, ar trebui ca în fiecare clasă să existe un laptop, cel mai probabil pus pe catedră, iar profesorul să nu se ridice decât să scrie ceva la tablă. El nu va mai merge oricum printre elevi, așa cum este normal, pentru a acorda atenție fiecăruia în parte. Asupra căror elevi va trebui să se concentreze: cei care sunt în clasă sau cei care urmăresc online? Dezbaterea și problematizarea unor teme vor deveni anevoioase, iar fără aceste metode consolidarea conținuturilor predate devine un obiectiv tot mai greu de îndeplinit. Așadar, sacrifici pedagogia și ajungi doar un livrator de conținut științific care trebuie să respecte programa. Mai este aceasta școală eficientă sau doar ne autoiluzionăm cu faptul că prezența fizică garantează o educație mai bună decât cea online?
Toți copiii și profesorii acasă, iar școala se va desfășura exclusiv online. Situația nu s-a remediat simțitor față de lunile trecute când am constatat, și de data aceasta cu surprindere, că internetul nu ajunge peste tot pentru că nu are prize unde să fie conectat sau laptopuri și tablete ca să fie realmente folositor. Sigur că logistica este prima problemă ce trebuie rezolvată dacă vrem ca școala să fie doar online, însă și programa ar trebui regândită și distilată în așa fel încât să se preteze unui învățământ fără interacțiune fizică unde dezbaterile socratice își pierd din forță.
Democrațiile solide investesc în educația de bună calitate pentru că între aceste două noțiuni există o cauzalitate circulară: îți educi cetățenii bine pentru a avea un sistem politic și social funcțional, iar un sistem politic și social funcțional există atunci când cetățenii sunt educați. Nu poți să lucrezi cu sapa și să ai pretenția eficienței muncii cu tractorul. În momentul de față ne dorim școală, dar nu suntem dispuși să suportăm costurile, fie că acestea sunt materiale sau de altă natură. Pe noi nu pandemia ne-a pus pe butuci, ci tot ceea ce s-a întâmplat înainte, pas cu pas și guvern cu guvern. Pandemia a catalizat colapsul sistemului de învățământ și de aceea ne găsim într-un ocean de incertitudine când stă să sune de intrare la oră.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro
0
2
