Un science centre este diferit de un muzeu. Deși uneori este suprapus cu o astfel de instituție, într-un centru de știință accentul se pune pe interactivitate, pe experiment, pe legătura directă dintre cercetători și publicul larg. În ultimele decenii, centrele de știință au devenit o piesă obligatorie din peisajul educațional, cultural și, de ce nu, turistic al tuturor marilor capitale. De fapt chiar și orașele mai răsărite investesc în inființarea și dezvoltarea acestor instituții căci oferă suport școlilor din zonă și reprezintă puncte de atracție pentru turiști.
Poate ați văzut Cité des sciences din Paris. Sau NEMO Science Museum din Amsterdam. Sau Copernicus Science Centre din Varșovia. În București ați văzut așa ceva? Ați văzut la noi vreo astfel de instituție?
Există, într-adevăr, trei inițiative private care, cu multe eforturi și, uneori, cu sprijin financiar nerambursabil din străinătate, au înființat centre de știință. E vorba de Orășelul Cunoașterii, de Casa Experimentelor și de Muzeul Simțurilor, dar nu la ele mă refer, ci la existența unui science centre de amploare, echipat și finanțat corespunzător, capabil să aibă un impact de masă. O astfel de instituție nu poate fi făcută, nicăieri în lume, fără implicarea instituțională a autorităților, fie că e vorba de primărie sau de guvern.
Vă arăt cîteva imagini ca să puteți să vă faceți o idee despre ce este vorba. Să lăsăm deoparte Parisul sau Berlinul sau Londra; hai să ne uităm mai aproape de noi, la Polonia, o țară ex-comunistă, aflată și ea pînă în 1989 sub mantaua sovietică.
În Varșovia a fost construit în urmă cu vreo zece ani Centrul de Știință Copernicus. Arată așa:
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
