In ultimul timp se tot discuta, din nou, despre pensii speciale (sau de serviciu), daca sunt meritate sau nu, cui sa se acorde, in ce cuantum, de la ce varsta, etc. In discutii s-au adus tot felul de argumente pro si contra, incepand cu faptul ca unii isi risca viata prin meseria pe care o aleg, pana la aplicarea principiului contributivitatii pentru toata lumea pentru ca o aritmetica elementara ne spune ca nu se poate justifica o pensie de 10.000 euro cu un stagiu de contributie de 25 de ani si cu o varsta de pensionare de 53 de ani, sa spunem.

Lucian PintilieFoto: Arhiva personala

In diverse opinii exprimate on-line se incearca sa se justifice de ce militarii si angajatii altor structuri de putere merita pensioanre la varste mult inferioare varstei de pensionare stabilite prin lege, care cred ca este de 65 de ani pentru barbati si 63 de ani pentru femei, si de ce merita dumnealor pensii speciale, mult mai mari decat cele cuvenite potrivit principiului contributivitatii. Argumentul suprem este ca isi risca viata pentru tara. OK, sa admitem ca unii chiar isi risca viata, cum sunt militarii trimisi in diverse misiuni de lupta, prin diverse tari exotice, sub forma misiunilor de mentinere a pacii. Poate ca sunt si politisti sau angajati SRI/SIE care isi risca viata cand urmaresc diferite retele de crima organizata sau terorism. Totusi, majoritatea anagajatilor MAN, MAI, SRI, etc. nu sunt pusi in pericol de a-si pierde viata, multi desfasurand munca de birou.

Plecand de la militari, pomana pensiilor speciale s-a tot extins si la alte categorii, magistrati, functionari publici prin diverse ministere, alesi locali, parlamentari si angajati ai parlamentului, mai nou se discuta de lucratorii din industria de armament si ceferisti. Toate aceste pensii sunt platite de la bugetul public de pensii, la care contribuie totii anagajatii cu forme legale din tara asta. In calitate de platitor de taxe, inclusiv pentru bugetul public de pensii, nu ma pot impiedica sa fac unele observatii, consider eu de bun simt:

  1. Alegerea meseriei este o alegere personala, facuta de fiecare in functie de avantajele si dezavantajele pe care le ofera o meserie sau alta. Partea financiara este de multe ori determinanta dar nu intotdeauna, de multe ori fiind preferabil sa ai o slujba, chiar daca mai prost platita, decat sa nu ai nici una. Unul din motivele pentru care fiecare isi doreste o slujba este si acela de a avea o pensie la batranate.
  2. Riscul suprem, de a-ti pierde viata, exista in toate meseriile. Oricand poate avea loc un accident de munca in constructii, in industrie, in transporturi, exista numeroase cazuri de accidente de munca care s-au soldat cu pierderi de vieti omenesti dar nimeni nu s-a gandit sa acorde pensii speciale in aceste cazuri. Nu mai vorbesc ca se poate muri si de stress cauzat de locul de munca. Incidenta din ce in ce mai mare a unor boli cum sunt depresia, hipertensiunea arteriala, alte boli cardio-vasculare, ulcer, diabet, la persoane altfel cumpatate si cu un regim de viata normal, se datoreaza de cele mai multe ori stress-ului legat de locul de munca. In acest sens, fiecare angajat isi risca viata si ar merita o pensie speciala la 45 de ani.
  3. Se poate observa usor ca pensiile speciale se adreseaza, in special, unor categorii de salariatii care lucreaza la stat sau la companii de stat, deci care isi iau si salariul din bani publici. Dupa stiinta mea, nu stiu daca exista pensii speciale pentru angajati la firme private, spre exemplu pentru angajati la diverse firme de paza si securitate, sau pentru avocati, sau pentru pilotii de avioane care lucreaza la firme private. Imi pare ca aceste avantaje sunt cu dedicatie in special pentru anumite categorii de bugetari, dar nu pentru toate. Spre exemplu profesorii si personalul din sistemul de sanatate nu beneficiaza de pensii speciale, desi ar merita, considerand conditiile de multe ori dificile in care isi desfasoara activitatea (scoli vai de capul lor, in care cad tavanele, agresivitatea din ce in ce mai mare a elevilor si parintilor, lispa unor echipamente de protectie in spitale, contactul cu tot felul de bolnavi care pot transmite boli periculoase, etc.).
  4. Varsta de pensionare ar trebui sa fie aceeasi pentru toata lumea. Reducerea varstei de pensionare pentru anumite categorii de salariati le creaza acestora avantaje nemeritate in raport cu celelalte categorii pentru ca se pot angaja dupa pensionare, cumuland in acest fel pensia cu salariul. Poate ca in cazul angajarii in privat nu ar fi chiar asa mare problema, dar este problema cand se angajeaza tot la stat, luand si pensie si salariu din bani publici.

Considerand cele de mai sus, este clar ca legile speciale prin care se introduc avantaje numai pentru unele categorii de salariati sunt discriminatorii, iar argumentele utilizate pentru justificare sunt manipulatorii si nesustinute de realitate. Toata lumea care munceste, si unii muncesc pe branci zi lumina in conditii de sclavagism modern, merita pensii speciale, cat mai mari. Daca este sa ducem populismul la extrem ar trebui sa se promulge o lege prin care toata lumea iese la pensie la 25 de ani, cu o pensie egala cu a Presedintelui tarii. Ce conteaza de unde vin banii de pensie, toata lumea ar fi fericita si multumita iar guvernantii ar avea liniste sociala.

Revenind la realitate, este clar ca pensiile speciale ar trebui sa fie eliminate. Ar trebui aplicata o singura lege a pensiilor pentru toata lumea, fara exceptii si fara avantaje discriminatorii pentru unele categorii. Aceeasi varsta de pensionare pentru toata lumea, acelasi stagiu minim de cotizare, pensie calculata dupa aceleasi regului pentru toti, pe baza contributiei la bugetul public de pensii. Daca guvernantii doresc ca anumite categorii, considerate esentiale in buna functionare a statului, sa aiba pensii ceva mai mari, atunci sa creasca salariile pe perioada activa, crescand in felul acesta contributia respectivilor la bugetul public de pensii. Si nu in ultimul rand, guvernantii trebuie sa incurajeze dezvoltarea fondurilor private de pensii si economisirea. Cine vrea pensii mai mari sa isi puna din timp banii in fonduri de pensii private sau in depozite la banci, nu sa stea cu mana intinsa la bugetul public. Este un risc si cu pensiile private (fraude, falimente), de aceea statul poate interveni garantand pana la o anumita suma aceste fonduri de pensii private, dar riscul este mai mic decat colapsul sistemului public supus la presiuni din ce in ce mai mari din cauza masurilor populiste luate de guvernanti in goana lor dupa voturi.

Articol aparut pe Contributors.ro.