Analiza

Paradoxurile Americii

de Aurelian Crăiuțu     Contributors.ro
Marţi, 25 august 2020, 13:40 Actualitate | Opinii


Aurelian Crăiuțu
Foto: Arhiva personala

În vara lui 2016, în discursul de acceptare a nominalizării sale drept candidat oficial al Partidului Republican la funcția de președinte al Statelor Unite, Donald Trump rostea emfatic următoarele cuvinte în fața unei audiențe captive. I alone can do it, sunt singurul capabil s-o facă. Așa cum a demonstrat discursul său inaugural din ianuarie 2017, viitorul președinte se referea la capacitatea sa de a salva țara de la marasmul în care se afundase, în opinia sa. La vremea aceea, rata șomajului în Statele Unite era de 4,7%, iar produsul intern brut crescuse în 2016 cu 1,6% față de anul precedent.

În pofida retoricii sale hiperbolice și narcisiste, Trump nu se înșelase însă (în linii mari) în 2016. În mai puțin de patru ani, „fenomenul Trump” a reușit ceea ce probabil niciun alt candidat n-ar fi putut să facă într-un timp așa de scurt. În timpul administrației sale, America a redevenit numărul unu în lume. Din păcate, aceasta s-a întâmplat la o cu totul altă categorie decât cea avută în vedere de Donald Trump. Cifrele vorbesc de la sine. În momentul în care scriu aceste rânduri, Statele Unite dețin recordul victimelor pandemiei (173.000) și au cel mai mare număr de persoane infectate cu COVID-19 (5,5 milioane din cele 22,2 milioane pe mapamond). Rata șomajului în momentul de față este de 10,2%, iar țara a intrat într-o recesiune adâncă, așa cum nu s-a mai întâmplat de decenii întregi.

Bilanțul guvernării Trump

America avându-l conducător pe Donald Trump este astăzi o țară a paradoxurilor, în căutarea unei busole. Președintele a câștigat cu doar 77.000 de voturi, conform regulilor colegiului electoral, dar a pierdut cu mai bine de două milioane votul universal, a doua oară în două decenii când se întâmplă acest lucru. Președintele Trump are un mod de guvernare neortodox și incoerent și tinde să petreacă mai mult timp pe terenul de golf cu partenerii săi de afaceri decât împreună cu cabinetul său. Președintele preferă să conducă prin tweets, urmărite de milioane de cititori, prin care își denigrează oponenții și își exprimă spontan preferințele într-un limbaj de o dezamăgitoare simplitate. Deși este la origine un tărâm imaginat și construit de imigranți care au crezut în visul american și care au beneficiat din plin de oportunitățile sale, Statele Unite se confruntă în prezent cu un puseu naționalist și izolaționist greu de explicat pentru o țară al cărei simbol rămâne Statuia Libertății. Excesele recente care au dus la separarea copiilor de familiile lor la granița de sud au arătat o față neașteptată și neplăcută a Americii. Obsesia lui Trump legată de ridicarea unui zid la granița cu Mexic a condus la închiderea guvernului federal pentru o perioadă-record și la irosirea unor resurse importante.

Lista paradoxurilor nu se oprește, însă, aici. Până nu demult, Partidul Republican era văzut drept partidul responsabilității fiscale, al ordinii publice și al securității naționale. Astăzi, aceste atribute se aplică mai degrabă democraților. Deficitul bugetar a crescut în timpul administrației Trump la o cifră astronomică, de ordinul trilioanelor, iar analiștii prevăd că reducerea taxelor va costa Trezoreria încă 1,5 trilioane de dolari în deceniul următor. Relațiile dubioase întreținute de managerul campaniei lui Trump, Paul Manafort, și de asociatul său, Roger Stone, cu agenți de influență ruși sau Wikileaks au făcut ca acțiunile Casei Albe să fie percepute drept o amenințare la adresa securității naționale. Nu întâmplător, un număr surprinzător de mare de cadre din armată și serviciile de informații au ieșit la lumina rampei, semnând scrisori prin care au avertizat despre acest pericol.

Astăzi, „mlaștina” denunțată de Trump și de suporterii săi a devenit scena unei diviziuni politice nemaiîntâlnite, caracterizată de scandaluri politice și anchete interminabile, concedieri fulminante și reglări mafiote de conturi, așa cum s-a întâmplat cu fostul șef al FBI, James Comey, și cu colonelul Alexander Vindman, care a depus mărturie în procesul de suspendare a președintelui. Polarizarea se resimte din plin în toate sferele vieții politice și, mai ales, în mass-media, fiind egalată doar de instabilitatea Casei Albe. În mai puțin de patru ani, președintele a schimbat nu mai puțin de cinci directori de cabinet. Între criticii săi cei mai severi se înscriu foști membri ai propriei sale administrații, precum fostul ministru al apărării, Jim Mattis, și fostul secretar de stat, Rex Tillerson. Acțiunile administrației Trump au pus apoi sub semnul întrebării domnia legii și separația puterilor în stat, două principii sacrosancte în tradiția politică americană. În această vară, abuzurile poliției au declanșat ample proteste în întreaga țară. Pentru prima dată în decursul ultimelor decenii, trupe federale au fost trimise în mari orașe americane pentru a tempera sau bloca protestele. În plus, președintele a exprimat rezerve față de procesul de votare prin poștă, a ridicat posibilitatea amânării alegerilor și a refuzat să promită că va recunoaște rezultatul lor, în cazul în care va pierde.

În plan extern, situația nu e nici ea încurajatoare. În mai puțin de patru ani, din modelul către care se îndreptau încrezătoare privirile lumii întregi, America a devenit în mod surprinzător copilul bolnav al lumii dezvoltate. Cetățenii americani nu pot să călătorească în multe state din cauza evoluției pandemiei de peste Ocean. Un pașaport american, atât de respectat până nu demult, nu valorează mare lucru în clipa de față. Președintele Americii, care și-a declarat în mod repetat simpatia față de lideri autoritari precum Vladimir Putin sau Kim Jong-un, e privit cu scepticism sau chiar cu dispreț în marile capitale ale lumii. Politica oficială a administrației de la Washington în privința schimbărilor climaterice este în dezacord cu cea promovată de celelalte state dezvoltate. Raporturile cu ceilalți parteneri din NATO sunt confuze și viitorul alianței, incert. Politica Statelor Unite față de Iran, diferită de poziția aliaților europeni, a sfârșit prin a relansa programul atomic la Teheran. America s-a retras din Parteneriatul trans-pacific, lăsând astfel mână liberă ascensiunii Chinei în zonă. În același timp, un nou război rece comercial este în plină desfășurare între primele două mari puteri ale lumii (Statele Unite și China), fără să existe o strategie clară la Washington, în afara impunerii de tarife protecționiste care afectează în primul rând economia americană.

Alegerile din noiembrie

Evident, miza actuală cea mai importantă o reprezintă alegerile din noiembrie, care vor avea o importanță decisivă pentru viitoarea configurație a Casei Albe și a Congresului. Sondajele de opinie s-au dovedit nefiabile în 2016, astfel încât e prudent să ne abținem de la orice fel de pronosticuri în momentul de față. America rămâne o țară divizată, cu un electorat în flux și o nouă realitate demografică. Există apoi diferențe notabile între radicali și moderați în ambele tabere. Cele peste 60 de zile care ne despart de alegerile din 3 noiembrie pot aduce surprize importante. Dar este aproape sigur că soarta alegerilor va fi decisă, ca și acum patru ani, de câteva state-cheie: Pennsylvania, Michigan, Wisconsin, Minnesota, Nevada, Arizona și Florida. Cine va câștiga majoritatea în aceste state va ocupa Casa Albă pe 20 ianuarie 2021.

Lecțiile din midterms

Pentru a aproxima ce s-ar putea întâmpla în noiembrie 2020, putem să ne raportăm la alegerile din noiembrie 2018. America de astăzi nu se află într-o situație mai bună decât cu doi ani în urmă. Dimpotrivă! Atunci, participarea la vot înregistrase o cifră-record, 53,4%, cu 11,5% mai mare decât la alegerile din 2014. În 2018, democrații primiseră peste 60 de milioane de voturi, față de 50 de milioane câștigate de republicani. Situația fusese diferită în 2014, când republicanii câștigaseră aproape 40 de milioane de voturi, cu 5 milioane mai mult decât democrați. În 2018, Partidul Democrat a înregistrat câștiguri masive în zonele urbane și, mai ales, în suburbii, unde electoratul feminin a votat masiv pentru reprezentanții săi. În noua Cameră a Reprezentanților aleasă în noiembrie 2018, 35 de districte care votaseră în 2016 pentru Trump au trecut în mâna Partidului Democrat.

În plus, democrații au înregistrat succese electorale și în state precum Oklahoma, Kansas și Texas, unde Partidul Republican dominase absolut scena politică în trecutul apropiat. În total, 5 state care votaseră pentru Trump în 2016 (Iowa, Wisconsin, Michigan, Pennsylvania și Arizona) au trecut în tabăra democraților doi ani mai târziu. În toate aceste state-cheie, alianțele între radicali și moderați s-au concentrat pe teme concrete și pragmatice, precum educație, infrastructură sau asistență medicală. Nu în ultimul rând, în 2018, democrații au obținut câștiguri semnificative în rândul minorităților. Populația afro-americană a votat în proporție de 9:1 pentru democrați, în timp ce cea de origine asiatică a votat 3:1 pentru democrați. Raportul a fost de 7:3 în rândul hispanicilor.

Rezultatul alegerilor din 2018 are mai multe cauze. În pofida retoricii sale populiste din campania din 2016, Trump a făcut foarte puțin în mod concret pentru cetățeanul de rând, la firul ierbii. Tarifele impuse în relațiile comerciale cu China au provocat mari probleme agricultorilor din mijlocul Americii, dependenți de exporturi. Republicanii au încercat în Congres, în câteva rânduri, să submineze Obamacare, fără a propune vreo alternativă. Administrația sa a redus taxele în favoarea corporațiilor și a milionarilor, amânând măsurile necesare pentru refacerea infrastructurii.

O redefinire profundă

Unii analiști sunt de părere că asistăm în prezent la o redefinire profundă a scenei politice americane, similară situației din 1963-1966. În multe cercuri există convingerea că instituțiile politice americane au devenit disfuncționale și au nevoie de o nouă reechilibrare. America se află într-adevăr în căutarea unei noi balanțe între libertate și egalitate, individ și comunitate, sectorul privat și cel de stat. Cât de radicală va fi această schimbare e greu de spus cu exactitate în clipa de față. Dar ce se poate spune cu siguranță e că actuala redefinire a scenei politice are loc pe fondul a două fenomene profunde: este vorba despre contestarea paradigmei economice inițiate de administrația Reagan în anii ‘80 și despre revirimentul socialismului democratic în rândul generației născute în jurul anului 2000, care a sprijinit candidatura lui Bernie Sanders. Deși ambele fenomene sunt de natură să creeze disconfort în rândul diferitelor segmente ale electoratului, ele sunt nu mai puțin reale. Conform unui sondaj Gallup, între americanii sub 30 de ani, 51% din subiecți au exprimat o părere favorabilă despre socialism; cifra scade la 30% pentru cei în categoria de vârstă 50-64 de ani și 28% pentru cei peste 65 de ani.



Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















3376 vizualizari

  • -11 (19 voturi)    
    o nouă religie, un nou ideal, raiul absurd (Marţi, 25 august 2020, 14:45)

    clencix [utilizator]

    Socialism democratic = un oximoron pentru păcălirea proștilor, cărora li se oferă o cale de a trăi bine fără muncă, pe spinarea unor deștepți miloși.
  • -10 (14 voturi)    
    Autorul este vreun oengist sorosist? (Marţi, 25 august 2020, 14:49)

    salvatore [utilizator]

    Asta e propaganda socialista hipsterista pe fata. Democrații sunt frații useristilor de la noi.
  • +10 (14 voturi)    
    Felicitari pentru articol - buna analiza (Marţi, 25 august 2020, 15:25)

    arap [utilizator]

    Mai ales observatia cu schimbarea paradigmei economice in SUA. Reaganismul a produs inegalitati sociale, a favorizat corporatiile in defavoarea clasei de mijloc si a dat nastere la o generatie care simtind pe pielea sa efectele negative se indreapta spre un model economic mai echitabil precum cel european al economiei sociale de piata.

    Politicile consevatoare dpdv social au produs scindari in societatea americana (opozitia fata de LGBT) iar dpdv politic conservatorismul a marsat pe cultivarea resentimentelor majoritatii albe fata de minoritatile latino si afro americane. Sub Trump conservatorismul a devenit un cult al personalitatii, dominat de o retorica anti-stiintifica si reactionara.

    Eu as compara cu perioda crizei din 1933 in care socialismul democratic al lui FDR a scos tara din criza si a marcat pozitiv politica Americii timp de decenii, acum democratii se pregatesc pentru un viitor politic similar. Trump a reprezentat apogeul conservatorimului american care de zeci de ani a devenit tot mai radical, obstructionist si irational.

    Odata cu prabusirea lui Trump se va prabusi si acest cult politic care e posibil sa nu mai acceada la putere multa vreme daca nu se reformeaza. Pensionarii si cei din mediul rural devin tot mai putini si noua generatie le este pround ostila. Minoritatile sunt in avant demografic si chiar si tinerii albi nu mai reprezinta bazin electoral pentru acesta ideologie.

    Cum zicea Lindsey Graham in 2016
    “If we nominate Trump, we will get destroyed … and we will deserve it”
  • -8 (14 voturi)    
    Domnule Craiutu (Marţi, 25 august 2020, 15:32)

    ap101 [utilizator]

    Ca orice om din mediul universitar american, sunteti de stanga. Cu tot ce inseamna aceasta astazi. Nefiind trumpist si neplacandu mi personajul, tin sa va reamintesc ca motivul pt care economia americana sufera astazi nu sunt politiicle neinspirate luate de individ, ci tocmai virusul buclucas care ne a dat peste cap pe toti. Tin sa va reamintesc ca pana la covid, economia americana sub Trump a inregistrat numere extrem de bune, numere pe care nu le a mai vazut in istoria recenta. De ce nu vbiti, de asemenea, de ideologizarea masiva pe care universitatile americane le practica, de faptul ca este extrem de riscant sa ai vederi in afara celor agreate de stanga, mergandu se, fara sa exageram, pana la a ti pierde locul de munca? Marele pericol pentru America nu sunt nazistii (aproape inexistenti si vanati cu lupa tocmai pt a ni se arata ca ei EXISTA) si nici macar Trump, ci devierea masiva catre idei de stanga din ce in ce mai radicale. Incercati sa sustineti la universitatea Dvs o idee care nu se cadreaza pe ideologia de stanga si veti vedea pe pielea Dvs ce inseamna toleranta, evident inchipuita, a celor langa cu care lucrati. Ar fi mult mai multe de spus, dar ma opresc aici.
  • +7 (13 voturi)    
    Trump este o tumoare pe trupul Americii (Marţi, 25 august 2020, 16:08)

    polca [utilizator]

    dar e o tumoare pe care republicanii au refuzat s-o extirpe, au fost alaturi de el in toate ticalosiile. Insa vine ziua judecatii, alegerile, si vor simti cu totii furia poporului de care si-au batut joc timp de 4 ani.


Abonare la comentarii cu RSS
Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by