Am moștenit din anii comunismului o școală rigidă al cărei soclu a fost pedagogia fricii, iar după 1989 pare că am schimbat formele, dar am păstrat fondul pentru că mentalitățile nu s-au schimbat pe deplin sau suficient de mult încât să genereze o reformă de substanță. Programa școlară a introdus discipline utile precum educația civică sau educația antreprenorială, dar care rămân fără ecou dacă nu sunt studiate adecvat. Pentru aproape jumătate de secol, societatea românească a trăit într-un climat irespirabil din cauza cenzurii draconice și a propagandei aberante pe care le-a orchestrat regimul comunist. Neinformarea ca politică de stat a penetrat puternic în mentalul colectiv și a contribuit la apariția unei forme paralele de informare, o bază solidă pentru cultura dezinformării și a fake news-ului de astăzi. Pseudoștiința, teoriile conspiraționiste, scenariile apocaliptice au aderență astăzi în rândul unor categorii care nu au apucat să rutinizeze procesul gândirii pe cont propriu și din cauza unor vicisitudini ale istoriei.

Roxana Rusin Foto: Arhiva personala

În curând va începe noul an școlar, care conform ultimelor declarații ale celor responsabili cu decizia pare să aibă arhitectura unui semafor: scenariul verde, scenariul galben și scenariul roșu. Primul pas spre România educată este revenirea la școală cu orice preț, inclusiv prețul vieții. Gestionarea situației actuale devine și mai dificilă pe fondul colmatării sistemului de educație din cauza proastelor decizii adoptate de-a lungul timpului, determinate în mare parte de ingerința factorului politic. Clasele suprapopulate, numărul redus al cadrelor didactice, un buget mult prea mic pentru a acoperi nevoile unei Românii educate, lipsa de coerență în procesul de tranziție către școala online sunt doar câteva aspecte care înfățișează un tablou în tușe deloc colorate.

Pandemia, la fel ca și zăpada în ianuarie, ne-a găsit nepregătiți și ne vedem în situația de a antrena soldații în timpul războiului, fapt care amplifică efortul general. Principalele condiții de care școlile trebuie să se îngrijească că vor fi respectate sunt distanțarea fizică a elevilor în clase și purtarea măștii. Dacă pentru prima dificultățile sunt de ordin tehnic și poate se vor găși anumite soluții, pentru cea de-a doua situația se complică deoarece vor intra în coliziune două tipuri de autoritate, cea familială și cea didactică. Sunt copii care fie provin din medii defavorizate unde investiția de energie a părinților este pentru asigurarea zilei de mâine, fie din familii care minimizează până la negare chiar pericolul medical. Acești copii, dacă vor avea ghinion, vor întâlni profesori care salută dezinformarea și propagă teorii pseudoștiințifice; o rețetă de succes pentru posibile focare în școli.

Școala online pe termen îndelungat sau pentru toate clasele nu reprezintă o opțiune viabilă, dar ar putea funcționa într-un scenariu hibrid în care orele se vor desfășura online și în cadrul școlii. Reforma școlii s-a concentrat mai mult pe simplicarea, uneori până la ridicol, a programelor de examen și a examenelor în sine ca structură a subiectelor. În foarte multe școli, online se traduce prin a pune uneori copiilor un film, asta dacă logistica o permite. Continuăm să apreciem referatele de zece pagini aduse pe catedră când pot fi trimise la fel de ușor(și mai ecologic) pe email. Sunt pași mici ce puteau fi făcuți în timp în direcția acomodării cu mediul online, care poate fi foarte prietenos și ofertant pentru educație, atâta vreme cât este utilizat și dozat corespunzător. De dată foarte recentă este decizia Ministerului Educației cu privire la organizarea unor cursuri pentru profesori în care să fie instruiți despre cum se desfășoară școala online, acestea putând fi urmărite la televizor sau pe Youtube. De-a dreptul hilar având în vedere că este deja târziu pentru un asemenea demers care ar fi trebuit să fie oricum a doua natură-reală și actuală-a școlii.

Citeste intreg articolul si coemnteaza pe contributors.ro