Despre diversele aspecte controversate ale ordonanței de urgență nr. 33/2020, prin care s-a acordat o reducere de 5% sau 10% la plata impozitului pe profit/pe veniturile microîntreprinderilor, s-au mai scris articole. Specialiștii au semnalat deja faptul că sunt societăți care nu pot beneficia de reducere fără a exista o motivație rezonabilă (alta decât aceea că anul fiscal ales nu coincide cu cel calendaristic) sau că este injustă condiționarea primirii bonificației de plata efectivă, în condițiile în care Codul de procedură fiscală permite și alte metode de stingere a obligațiilor fiscale (și în condițiile în care mulți contribuabili aveau sume plătite suplimentar în contul ANAF pe care le-ar fi putut utiliza pentru a compensa impozitele datorate).
Articolul de față este dedicat datelor calendaristice în legătură cu care Guvernul nu a înțeles nevoia de a oferi precizări despre un timp de trei trimestre consecutive.
Povestea a început să stârnească interes în aprilie, când, pentru prima dată, contribuabilii au vrut să aplice facilitatea la care aveau dreptul. Una dintre întrebările născute a fost care era termenul în care trebuia plătit impozitul pentru a beneficia de reducere ținând cont că termenul limită explicit menționat în OUG, anume 25 aprilie, pica într-o zi nelucrătoare,. O interpretare ar fi fost aceea că termenul limită s-ar prelungi până în prima zi lucrătoare, potrivit C. de proc. fiscală, pe când o interpretare alternativă ar fi fost că ultima zi pentru plată era ziua de 24 aprilie, ultima zi lucrătoare dinaintea termenului prevăzut în OUG 33/2020. Argumentul principal pentru a doua interpretare ar fi acela că OUG 33/2020 este dat pentru o situație punctuală și atunci nu s-ar aplica regulile prevăzute în C. de proc. fisc. pentru situația în care termenul se împlinește într-o zi nelucrătoare.
Pentru că errare humanum est, pe ultima sută de metri (la mijlocul zilei de 24 aprilie) Ministerul Finanțelor Publice a venit cu un comunicat pe site-ul propriu prin care dădea de înțeles că se putea beneficia de bonificație și în cazul în care impozitul se plătea pe data de 27 aprilie, deci în prima zi lucrătoare după împlinirea termenului menționat în ordonanță. Mai bine mai târziu decât niciodată, mai ales că acel comunicat a fost în favoarea contribuabililor, care au trecut peste faptul că nimeni dintre inițiatorii OUG, cei care au analizat-o sau cei ce au aprobat-o nu au avut curiozitatea să verifice calendarul pentru a vedea când pică data de 24 aprilie.
De neînțeles este, însă, de ce situația din aprilie s-a repetat identic în iulie și se va repeta (cel mai probabil în octombrie). Astfel, prin Legea 54/2020 s-a decis prelungirea acordării bonificației (de data aceasta în cotă unică, de 10%) și pentru trimestrele 2 și 3 cu condiția ca societățile care datorează impozit pe profit sau impozit pe veniturile microîntreprinderilor să-și achite impozitele la termenele stabilite de Codul fiscal. Legea 54/2020 a avut mai multe aspecte controversate pe care Guvernul le-a corectat printr-o altă ordonanță de urgență.
În loc să învețe din greșelile proprii, Guvernul a înțeles să persiste în greșeală, căci, nu-i așa, errare humanum est, sed perseverare diabolicum. În continuare, nimeni nu a verificat în calendar pentru a constata că ambele date de 25 iulie și de 25 octombrie cad în zile nelucrătoare și, în consecință, interpretarea va genera aceleași probleme ca în luna aprilie.
Din păcate, dacă în luna aprilie, MFP a dat comunicatul (îndelung) așteptat, în luna iulie nu a mai apărut niciun comunicat, lucru ce a lăsat contribuabilii într-o situație de incertitudine. Pe fondul acestei incertitudini, cei care au sunat la serviciile de Asistența Contribuabililor oferite de ANAF au avut surpriza neplăcută să afle că, în înțelegerea funcționarilor ANAF, ultima zi de plată a fost 24 iulie, în lipsa unui comunicat MFP care să precizeze contrariul.
Trecând peste argumentele pro și contra interpretării că ultima zi în care trebuia făcută plata pentru a beneficia de reducere ar fi 24 iulie, însuși comunicatul din 24 aprilie prin care MFP accepta faptul că ultima zi de plată este ziua următoare lucrătoare ar trebui să producă efecte și pentru trimestrele 2 și 3, în lipsa oricăror situații sau aspecte care să difere față de cele din trimestrul I.
Din păcate, cei care au de pierdut din această lipsă de claritate a legislației sunt contribuabilii expuși la interpretările subiective și divergente ale autorităților fiscale.
În loc de concluzie, menționăm doar că literatura de specialitate a identificat o serie de factori de care depind conformarea voluntară a contribuabililor, conformare pe care și legiuitorii noștri și-au propus-o. Printre ei se regăsesc echitatea sistemului de impunere și complexitatea sa. Cu cât legislația fiscală este mai simplă, mai clară și mai ușor de aplicat, cu atât probabilitatea de conformare este mai mare. Cu cât sistemul de impunere este perceput a fi mai echitabil, cu atât probabilitatea de conformare este mai mare.
N.Red: Mirela Păunescu este Conf. Univ. Dr., Expert contabil. De asemenea, Adriana Florina Popa este Conf. Univ. Dr., Expert contabil
1
0
