Stimați Guvernanți,

Ada SolomonFoto: Arhiva personala

Sunt în curând 3 luni de când, alături de colegii mei de breaslă, am început să facem propuneri de funcționare și protecție economică a domeniului cinematografic în perioada dificilă care urmează.

Nu am cerut ajutorul autorităților, nu am cerut resurse financiare, am propus soluții funcționale și fără afectarea bugetului de stat.

Am cerut autorităților să-și facă datoria cu care au fost investiți și să asigure funcționalitatea instrumentelor existente pentru domeniul cinematografic astfel încât să depășim această perioadă și să contribuim la reconstrucția României atât în ceea ce privește Cultura vie cât și în ceea ce privește Economia funcțională.

Am fost ascultați la toate nivelurile și în repetate rânduri, am primit promisiuni în repetate rânduri și totuși…

Singurul rezultat concret al eforturilor concentrate ale unui larg grup de profesioniști din cinematografie este elaborarea, în cooperare cu Ministerul Culturii și specialiști în prevenție și protecția muncii, a normelor de prevenție pentru reluarea filmărilor.

Am să detaliez două dintre instrumentele care ar fi fost esențial să fie funcționale la acest moment și blocajele existente, spre a înțelege ridicolul situației:

1. După ani de eforturi, în luna Aprilie 2020, s-a adoptat Legea 50/2020 prin care se legiferează contribuția la Fondul cinematografic în valoare de 4% din sumele colectate la bugetul de stat de la operatorii economici care activează în domeniul jocurilor de noroc. În termen de 10 zile de la adoptarea Legii Ministerul Finanțelor are ca sarcină elaborarea procedurii prin care ANAF va face viramentul acestor sume către Fondul Cinematografic.

(pentru conformitate, o asemenea procedură ar cuprinde, practic, o frază: “Sumele datorate de către ANAF către Fondul Cinematografic conform Legii 50/2020 se virează din contul xyz în contul CNC zyx până la data de 31 Mai a anului în curs pentru anul precedent”)

Această procedură nu este elaborată nici până azi.

2. După mai bine de 10 ani de eforturi în vederea introducerii în România a unei Scheme de ajutor de stat pentru industria cinematografică (cash-rebate) aceasta este adoptată și devine funcțională în Octombrie 2018, pentru ca în Noiembrie 2019 să se blocheze prin transferul din subordinea Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză în subordinea MEEMA. La 6 luni de la începutul anului nu doar că Sesiunea 2020 a acestei scheme nu este deschisă, dar cererile de plată și documentele de decont pentru proiectele aprobate în 2018 și 2019 și finalizate zac neanalizate și neplătite datorită lipsei procedurii interne de plată.

Pe pagina de web a Schemei nu există nici un fel de documentație asupra legislației, statusului proiectelor, procedurilor de lucru ci doar comunicări seci care spun, pe scurt, din două în două luni: “nu ne deranjați, lucrăm, vă sunăm noi la o dată care va fi anunțată ulterior”

Aceste exemple arată încă odată că nu este vorba de lipsa resurselor financiare, ci de lipsa resurselor manageriale necesare funcționării sistemului.

Vorbim de elaborarea unor proceduri, a unor norme interne de funcționare, mici acțiuni care însă influențează major posibilitatea sau imposibilitatea existenței producției naționale de film în următorii cîțiva ani.

Lipsa resurselor pentru alimentarea Fondului Cinematografic afectează producția majoritar națională, iar lipsa de funcționalitate a Schemei de ajutor de stat pentru industria cinematografică alungă investitorii și coproducătorii străini din domeniu pentru o durată nedeterminată.

E întotdeauna mai ușor să previi decît să tratezi, știm astăzi mai bine decât oricând.

Este greu de înțeles dacă e vorba de dictatura eternilor funcționari publici în fața guvernanților vremelnici, dacă vorbim de incapacitatea personalului din ministere de a-și face treaba sau pur și simplu de o indiferență endemică și la toate nivelurile față de progresul cultural și economic al României.

Suntem în an electoral, dumneavoastră, actualii guvernanți, ar trebui să fiți interesați să ne convingeți, fie și în ceasul 11.55, că virusul care macină sistemul românesc de stat poate fi eradicat și putem reconstrui împreună o cultură a secolului XXI și o economie funcțională în care rotițele mici să activeze și să susțină mecanismul central.

Din păcate, acest virus nu poate fi eradicat prin spălarea pe mîini, ci mult mai degrabă prin suflecarea mînecilor și asumarea datoriei față de cetățenii acestei țări.

Ada Solomon

producător de film

Comenteaza pe Contributors.ro