Exigențele planului de relansare european și ale cadrului financiar multianual 2021-2027

Gheorghe BurzFoto: Arhiva personala

Comisia Europeană a propus un plan de relansare în valoare de 750 miliarde de euro pentru ca economia UE să depășească cu succes criza provocată de pandemia Covid-19, plan denumit Next Generation EU. Executivul UE propune ca acest plan de relansare să fie conectat cu viitorul cadru financiar multianual, pentru care propune un buget total de circa 1.100 de miliarde de euro.

Noile programe ale Uniunii Europene sunt deci pentru «next generation», adică pentru un viitor care se referă la marile priorități europene: tranziția energetică (asimilarea unor tehnologii neutre din punctul de vedere al emisiilor de CO2), digitalizarea, următoarea generație de conectivitate la internet mobil prin tehnologia 5G, inteligența artificială, nanotehnologiile și cercetarea medicală de vârf. Aceste tehnologii trebuie să facă din Uniunea Europeană un actor redutabil în competiția tehnologică a secolului XXI și să-i asigure o dezvoltare în concordanță cu cea de-a patra revoluție industrială. In domeniile de vârf amintite trebuie să apară companii care să poată ocupa segmente importante ale pieței mondiale alături de cele din SUA și China, așa încât UE să nu fie strivită între acești doi coloși. Astfel la proiectul franco-german Alianța Bateriilor au aderat deja țări din Est precum Polonia și Cehia[1].

Potrivit unui memorandum elaborat de Ministerul Fondurilor Europene aprobat la începutul lunii Mai, România își propune să folosească resursele institutelor de cercetare proprii și să finanțeze, în cadrul Programului Operațional Creștere Inteligentă și Digitalizare POCID 2021-2027, trei arii de cercetare: utilizarea hidrogenului drept combustibil, dezvoltarea nanotehnologiilor cu ajutorul supercomputerului cuantic și dezvoltarea Inteligenței Artificiale.

Pe lângă cele 33 de miliarde de euro din fondurile de relansare, România va putea beneficia și de peste 40 de miliarde de euro din cadrul financiar multianual. In total fondurile europene pe care le-ar putea accesa România în următorii șapte ani se ridică la un nivel fără precedent, de peste 70 de miliarde de euro. Având în vedere istoria accesării fondurilor europene cred că trebuie să ne întrebăm cât este de pregătită România pentru absorbția acestor fonduri?

O problemă care va influența capacitatea de absorbție constă în faptul că România “a irosit șansele de a-și construi o infrastructură modernă – rutieră, feroviară, energetică și de irigații – în cele două exerciții financiare 2007-2013 și 2014-2020. Acum suntem obligați să ne ocupăm de aceste proiecte «din mers», alături de înscrierea în marile priorități europene”. Acest lucru “atrage riscul major al unui decalaj tehnologic între România și restul UE, imposibil de recuperat. (…) Iată de ce trebuie să ieșim din faza de euforie atunci când ne uităm la sumele potențiale de bani europeni alocate României și să le privim mai degrabă cu responsabilitate și gravitate având în vedere provocarea imensă ce stă în fața noastră”[2].

A doua problemă, despre care nu s-a prea vorbit până acum, este capacitatea de inovare a României și asupra acesteia vreau să mă opresc în rândurile ce urmează. România are rezultate slabe nu numai la valorificarea rezultatelor cercetării-dezvoltării prin inovare ci în domeniul inovării în general. European Innovation Scoreboard (EIS) furnizează anual o evaluare comparativă a performanței cercetării și inovării în UE. Privind clasamentele din anii 2015-2019 se poate observa că, începând din 2015, deși a avut creștere economică, România a monopolizat ultimul loc al clasamentelor anuale iar Bulgaria penultimul, ambele țări fiind inovatori modești.

Ce este inovarea?

Voi încerca să răspund la această întrebare în așa fel încât să fac noțiunea de inovare cât mai accesibilă pentru a lărgi dezbaterea publică. Manualul Oslo[3] identifică patru tipuri de inovaţii: inovarea produselor(bunuri materiale şi servicii), inovarea proceselor, inovarea marketing-ului și inovarea organizaţională. In ceea ce privește inovarea produselor, definiţia inovării include conceptele de noutate, comercializare şi/sau de punere în aplicare, cu alte cuvinte, în cazul în care o idee nu a fost dezvoltată şi transformată într-un produs, proces sau serviciu, sau nu a fost comercializată aceasta nu poate fi considerată inovaţie. Următoarele definiţii-aforism confirmă acest lucru:

• Inovarea este capacitatea de a transforma ideile în facturi (L. Duncan)
• Inovaţia = Idee(Invenţie) + Implementare(Comercializare) (Stelian Brad)
• Creativitatea constă în a gândi la lucruri noi. Inovarea constă în a face lucruri noi (Ted Levitt).
• Inovația este instrumentul specific al antreprenoriatului. Actul care dă resurselor o nouă capacitate de a crea bogăție (Peter F. Drucker)
• Inima și sufletul companiei sunt creativitatea și inovarea (Bob Iger)

Există multe alte aforisme utile pentru înțelegerea inovării printre care[4]:

• Nu există nicio îndoială că creativitatea este cea mai importantă resursă umană dintre toate. Fără creativitate, nu ar exista progres și am repeta tot timpul aceleași modele (Edward de Bono)
• Dificultatea constă nu atât în ​​dezvoltarea de idei noi, cât în evadarea din cele vechi (John Maynard Keynes)
• Când vânturile schimbării suflă, unii oameni construiesc ziduri, iar alții construiesc mori de vânt (Proverb chinezesc)

Constituie inovații atât produsele, procesele şi metodele noi pe care firma le-a dezvoltat pentru prima dată, cât şi cele pe care le-a adoptat dar provin din alte firme sau organizaţii. Cum nicio definiție nu este exhaustivă, pentru a înțelege și mai bine ce este inovarea, Anexa B a Manualului Oslo oferă un set consistent de exemple.

De ce este necesară inovarea

Intr-o economie bazată pe cunoaştere, cum este economia actuală, inovarea este principalul factor responsabil de dezvoltarea durabilă a naţiunilor, de obţinerea avantajelor competitive în industrie şi de producerea valorii adăugate. Inovarea și îmbunătățirea continuă sunt lucrurile capitale pe care organizaţiile trebuie să le facă pentru a supravieţui pe piața concurențială. O căutare pe Google cu cuvintele cheie “innovate or die” întoarce 13,2 milioane de rezultate.

Gary Hamel, unul din cei 50 cei mai influenţi gânditori în domeniul managementului, aduce un adevărat elogiu inovării, evidenţiind rolul acesteia în progresul societăţii[5]:

• Existenţa noastră se datorează inovaţiei. Specia umană există datorită celor patru miliarde de ani de evoluţie genetică.
• Prosperitatea noastră se datorează inovaţiei. Datorită unui mileniu de inovaţie socială, milioane de oameni au dobândit dreptul la autodeterminare. Trăim în societăţi democratice, în care suntem liberi să gân\u001Fdim şi să acţionăm ceea ce constituie premi\u001Fsele obligatorii ale inovaţiei. Inovaţiile instituţionale, printre care pieţele de capital, legislaţia com\u001Fpaniilor şi protecţia brevetelor, au pregătit calea spre progre\u001Fsul economic, facilitând comerţul, formarea capitalului şi antreprenoriatul. Inovaţia tehnologică este sursa capacităţii de deplasare rapidă, a comunicaţiilor instan\u001Ftanee, a medicamentelor şi a puterii de calcul fără precedent. Dezvoltarea tehnologică a condus la creşterea specta\u001Fculoasă a veniturilor: timp de 820 de ani, între 1000 şi 1820, venitul global per capita a crescut cu doar 50%. In următorii 120 de ani a crescut cu 800%, ceea ce inseamnă că inovarea a salvat umani\u001Ftatea de privaţiuni.
• Fericirea noastră se datorează inovaţiei. Oamenii sunt cei mai fericiţi atunci când creează, idiferent dacă o fac pentru a rezolva probleme, pentru a face bani sau pentru a progresa. De-a lungul istoriei, milioane de oameni au fost privaţi de şansa de a crea deoarece au trăit într-o perioadă în care instrumentele creativităţii aveau preţuri prohibitive sau libertăţile creative erau limitate. Prin contrast generaţiile actuale sunt privilegiate datorită accesului la instru\u001Fmente extrem de ieftine şi datorită internetului care facilitează legăturile cu alţi creatori şi oferă posibilitatea de împărtăşi inovaţiile cu toată lumea.
• Viitorul nostru îl vom datora inovaţiei. Astăzi, cele mai presante pro\u001Fbleme ale umanităţii nu sunt doar de natură tehnologică. Omenirea se confruntă cu o serie de probleme dificile care necesită noi soluţii: schimbările climatice, pandemiile, statele nefuncţionale, infracţiunile cauzate de narcotice, terorismul, proliferarea nucleară, degradarea mediului înconjurător, multe având drept cauză însăşi tehnologia. Dacă la începutul secolului XX, Thomas Edison şi General Electric au inventat laboratorul modern de cercetare şi dezvoltare şi, odată cu acesta, un set de protocoale care aveau să contribuie la progresul tehnologic al secolului următor, pentru a face faţa noilor provocări vor trebui inventate noi sisteme de ino\u001Fvare. Există deja noi meta-inovaţii, cum sunt pieţele de idei, crowdsourcing, folksonomia, ce uşurează inovarea depăşind disciplinele, graniţele, instituţiile şi ideologiile. Ca şi până acum, inovaţia este singurul mijloc care poate asigura viitorul omenirii.

Având în vedere ritmul rapid al schimbărilor tehnologice şi al altor schimbări la nivel global, companiile sunt obligate să reinventeze modul în care îşi îndeplinesc cea mai importantă sarcină, anume inventarea viitorului. Pentru orice organizaţie care trebuie să realizeze acest lucru inovarea trebuie să devină noua competenţă de bază.

Cât este de accesibilă inovarea

In general există trei tipuri de abordări ale soluţionării inovative a problemelor:

1. Soluția genială. Insă un procent extrem de mic din oameni sunt genii așa că această situație este foarte rară şi nu poate constitui abordarea principală a soluţionării inovative a problemelor.
2. Calea empirică. Această abordare atacă problemele prin metoda încercare-eroare sau prin metodele aleatorii de creativitate/inovare.
3. Calea sistematică. Utilizează un proces metodic, organizat, pentru a descoperi spaţiul complet al soluţiilor. Acest lucru permite selectarea ulterioară a unei soluţii optime. Inovarea sistematică fundamentată prin „Teoria rezolvării inovative a problemelor”(metoda TRIZ) aparţine acestui gen de abordare.

Pentru un succes industrial sunt necesare 5 invenţii de valoare care rezultă din 250 de invenţii curente. Deci, pentru a realiza invenţii de mare valoare care să conducă la succese industrial-economice este necesară o creştere rapidă a numărului de invenţii înregistrate şi brevetate, întrucât în domeniul creaţiei tehnice nu poate exista calitate fără cantitate[6]. Dacă se ia în considerare întregul proces de creaţie, pentru a se obţine un singur produs de succes este necesară generarea unui număr de aproximativ 3.000 de idei (figura de mai jos).

Citeste intreg articolul si coementeaza pe Contributors.ro