Niciodată, în 30 de ani de la căderea comunismului, nivelul dezbaterii și al deciziei politice nu a coborât atât de jos și nu s-a complăcut într-un mod atât de penibil să se bălăcească în temele sensibile ale oricărei societăți – nu doar cea română! – de dragul unui strop de popularitate.
Acum doi ani am avut un referendum de modificare a Constituției, pentru a contracara, chipurile, spaimele acumulate în societatea noastră privind expansiunea LGBT. Eșecul a fost unul strivitor. Politicienii par să nu fi învățat nimic din experiența cu pricina și continuă să trateze poporul român, în ansamblul său, ca pe o comunitate revolută, încremenită în faldurile istoriei.
Educația sexuală a fost preschimbată în Parlament în ”sanitară” și te întrebi dacă sub această titulatură se va mai ajunge să se vorbească vreodată despre ce știm cu toții că zumzăie în mintea adolescenților, chiar dacă habar n-avem ce am putea face cu această zumzăială. Ideea e probabil că ce nu se vorbește nu se gândește, sau că ce e interzis a se rosti într-un context formal, instituțional, va rămâne sub clopotul tăcerii și în relațiile private. Aberații, și una și cealaltă, ca și clauza consimțământului scris al părintelui pentru ca odraslele lor să frecventeze aceste cursuri – de parcă ar fi vorba despre o întreprindere de mare risc, ca atunci când urmează să intri sub bisturiul chirurgului și trebuie să-ți asumi și neșansa unui posibil, chiar dacă improbabil, eșec. Mă îndoiesc iarăși că, în ciuda experienței dure avute cu actuala pandemie, se va putea adopta o legislație eficientă în ce privește vaccinarea copiilor.
Să fiu clar: sunt, în principiu, împotriva impunerii unor obligații unor categorii de persoane de către stat. Am criticat vehement inițiativa legislativă de a trece peste noapte învățământul obligatoriu de la 8 la 10 clase, fără nicio preocupare pentru adolescenții cărora li se mai puneau doi ani nedoriți de școală în cârcă. Rezultatul, previzibil, s-a văzut deîndată: creșterea în continuare a abandonului școlar. Politicienii noștri păreau să fi găsit o soluție și la această chestiune: prelungirea școlarității obligatorii la 12 ani! Fabulos!
Revin, deci. Pentru mine, libertatea de alegere e fundamentală pentru funcționarea sănătoasă a unei societăți. Cred însă că nici cel mai rabiat libertarian nu ar susține, în anul de grație 2020, că ar fi cazul să renunțăm la școala primară obligatorie! Or, pentru mine, vaccinele administrabile copiilor sunt exact ca primele clase, care te învață să scrii, să citești și să socotești – într-un cuvânt, să supraviețuiești.
Aflu mai nou, de pe Facebook, de o altă inițiativă mirobolantă a politicienilor noștri. Senatul ar fi votat, din câte înțeleg, o modificare a Legii educației – a câta? – prin care se interzic ”e) activitățile în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identității de gen, înțeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic și că cele două nu sunt întotdeauna aceleași;” Dacă nu știați încă, ceea ce se desfășoară în instituțiile de învățământ nu sunt lecții, cursuri, seminare, ateliere etc. ci ”activități în vederea răspândirii” de ”teorii și opinii” – ca de pildă că Pământul e rotund, oamenii au evoluat din primate, pe copii nu-i aduce barza și altele asemenea.
Magnifică este însă încheierera beethoveniană prin care se definește obiectul incriminat: genul, deci, nu numai că e totuna cu sexul biologic, dar mai e și totdeauna la fel! Propun ca de mâine să schimbăm terminologia lingvistică din ”gen” în ”sex al substantivelor, adjectivelor și pronumelor” – bineînțeles, cu acordul scris al părinților! În felul ăsta vor deveni și orele de gramatică mai atractive.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
