De ce se darâma statuile una dupa alta ?
Raspunsul simplu îl cunoastem cu totii. Pe fondul emotiei generate de moartea lui George Floyd manifestantii le considera ofensatoare ca simboluri ale discriminarii rasiale. Mai mult decât atât, actul de-a distruge statuile e un fel de razbunare pentru uciderea lui George Floyd si alte incidente considerate rasiste din trecut.
Totusi, nu e normal sa se intâmple asa ceva. S-a ajuns prea departe.
Am mai spus-o si cu alte ocazii, cuvântul “normal” e adesea gresit înteles : el nu are un sens absolut, ci face referinta la o norma pre-existenta. Ceea ce este normal în raport cu sistemul meu de gandire poate fi anormal în raport cu al dumneavoastra, sau al unui cetatean american de culoare. Putem totusi spune ca într-o societate democratica manifestarile violente de orice fel nu sunt normale si ca atare sunt condamnabile. În rest faptul ca se revendica demolarea unor statui ofensatoare … totul depinde de cine e pe soclu. Si in România s-au demolat statui într-un trecut nu prea îndepartat. Cele comuniste desigur dupa Revolutie, dar si cele ale maresalului Antonescu acum vreo 20 de ani când, dupa o perioada de glorificare în anii 90, rolul istoric al fostului lider a fost re-evaluat în sens contrar. “Norma” la care ne raportam este în continua schimbare si cateodata aceasta schimbare poate fi brusca într-un context de emotie populara.
Bine dar sa-l acuzi pe Cristofor Columb de rasism este total deplasat.
Ïntr-adevar este absurd sa judeci dupa criteriile civilizatiei de azi evenimente care au avut loc cu multe secole în urma. Nici în rau si nici în bine – o spun si pentru cei care mai cred ca Mihai Viteazu intentiona sa faca un stat national român. Pe de alta parte o statuie a unui personaj istoric este facuta în semn de omagiu si ca atare daca ea ofenseaza o parte din populatie atunci nu face decât sa fie o sursa de conflicte. Asadar apararea “a facut si lucruri bune” pe care am citit-o în legatura cu Edward Colston – mecena englez de la începutul secolului 18, cu avere dobândita din comertul cu sclavi – nu este admisibila. Înteleg însa riscul ca acest val de furie populara irationala sa conduca la rescrierea istoriei într-un mod denaturat. Ceea ce ar fi grav.
Tocmai, de ce ar trebui sa ne fie rusine de evenimente care au avut loc cu zece generatii în urma ?
Rasismul nu este un fenomen disparut acum multe secole. În Statele Unite legile segregationiste au fost abolite de abia în anii 60 si deci multe dintre persoanele afectate sunt înca în viata. Si rana este înca deschisa : Acum trei ani la Charlottesville un mars al celor care proclama suprematia rasei albe ocazionat (tot) de un proiect de demolare a unei statui (cea a generalului secesionist Robert Lee) a degenerat în conflicte cu contra-manifestanti soldate cu victime. Refuzul presedintelui Trump de-a condamna în mod specific marsul rasist si antisemit (“Evreii nu ne vor înlocui ! ” s-a scandat printre altele) a fost foarte criticat ceea ce explica de ce i se atribuie o responsabilitate în evenimentele recente. Daca “rusine” este un termen prea tare, o constientizare a existentei fenomenului este cât se poate de necesara. Asa cum s-a întâmplat în Europa cu antisemitismul, ca tot am vorbit de suprematia rasiala. Asa cum ar fi trebuit sa se întample si în Romania dar ocupati fiind sa comentam ce se întampla prin America preferam adeseori sa trecem sub tacere anumite episoade istorice deloc glorioase. Nu numai o importanta minoritate evreiasca am avut, ci si sclavi. E vorba de romii despre a caror istorie nu se povesteste prea mult, de abia mai vedem ici colo câte un film (“Aferim”) sau câte un articol adesea neglijat al vreunui activist social. Si nici în acest caz nu e vorba doar de evenimente petrecute cu mult timp în urma : în ultimii ani au existat mai multe proiecte de lege prin care numele de “rom” era interzis si înlocuit cu “tigan”, pe motiv ca “rom” e prea apropiat de “român”. Am întalnit multe persoane altminteri rezonabile care încercau sa ma convinga ca e normal sa se numeasca “tigani” fiindca sunt … “tigani”. Aceasta desi toti termenii asociati “a se tigani, tiganie etc” au sens peiorativ. Cetateni români obligati sa se numeasca într-un anume fel ca sa nu fie confundati cu alti cetateni români de conditie superioara, cum va suna asa ceva ? Negri obligati sa se numeasca negri fiindca sunt negri…. indiferent daca pentru ei denumirea e ofensatoare.
Retragerea celebrului film “Pe aripile vântului” este totusi inacceptabila. Corectitudinea politica a ajuns sa cenzureze creatia artistica.
Este trist ca s-a ajuns la asemenea extreme. Ma gandesc cu groaza cum ar fi sa se darâme monumente precum celebra catedrala din Strasbourg din cauza simbolurilor anti-semite de pe fatada cladirii. Preferabil ar fi – asa cum sper sa se intample si în cazul filmului cu pricina – o explicatie despre contextul sau istoric. Exista teama ca în viitor creatia artistica frânata de (auto)-cenzura pentru a nu ofusca pe nimeni sa devina adesea fada si deci lipsita interes.A propos, în urma cu nu foarte mult timp, în contextul pandemiei, pe niste panouri din Bucuresti au aparut niste medici ilustrati în chip de sfinti. Povestea a creat un mare scandal si Primaria Bucuresti a cerut retragerea lor grabnica ceea ce s-a si întâmplat. Si din nou, oameni pe care îi credeam mai deschisi la minte au criticat vehemennt respectivele desene. Si-or fi dat seama ca ceea ce fac este exact o forma de cenzura bazata pe corectitudine politica ? Sau îsi dau seama acum ? Dar dumneavoastra, daca v-ati numarat printre critici ? Sigur ca mi se va spune ca nu se compara niste ilustratii publicitare cu un film de Oscar. Dar nu valoarea artistica e în cauza aici ci mesajul presupus ofensator al operei respective. Putem sa amintim în context si de împiedicarea proiectiei unui film premiat la Cannes la Muzeul Taranului Român acum vreo doi ani de catre un grup zis “crestin-ortodox”. E corectitudine politica sau nu ?
Ce sa mai zicem de umor ? S-a interzis scheciul “The Germans” din serialul Fawlty Towers al lui John Cleese…
Ca fan absolut al lui Monty Python si al lui John Cleese în special nu pot decât sa ma declar oripilat. Si sa va invit sa vedeti episodul respectiv pâna s-o mai putea — este unul dintre cele mai nostime scheciuri care s-au facut vreodata. Contrar a ceea ce s-ar putea crede (daca facem abstractie de contextul actual) nu germanii pun vreo problema ci o fraza care contine “niggers” din acelasi episod. Gluma rasista desigur, dar spusa de un personaj caricaturizat care este de fapt tinta umorului. Ce sa spunem în schimb de germanii din cele doua cupluri de care sunt facuti zdravan de ras si prezentati ca niste creaturi total lipsite de umor… N-ar trebui oare sa se simta vexata natiunea germana de asemenea glume ? Ceea ce ne duce cu discutia la subiectele de care se poate (înca) râde. Acum câtiva ani , dupa atentatul sângeros de la Charlie Hebdo, scrisesem ca ceea ce poate fi luat in ras sau nu este parte a codurilor sociale diferite de la o societate la alta, ca si formulele de politete sau codurile vestimentare. Prin urmare daca ne îngrijoram în legatura cu societatea lipsita de umor spre care ne duce valul de corectitudine politica actual, ar trebui poate sa aruncam o privire introspectiva asupra propriilor noastre subiecte care nu tolereaza gluma. Si sa ne amintim ca tot în Charlie Hebdo a aparut caricatura cu Simona Halep si trofeul de la Roland Garros pe post de “Feraille” (“Fier Vechi”). Asadar stimate concetatean, daca va numarati printre cei care au protestat vehement cerând o reactie oficiala a autoritatilor si contraatacând viguros cu glume cât mai jignitoare despre francezi, as estima ca nu va calificati pentru a deplânge disparitia umorului din cauza (auto)-cenzurii. Iar daca tot discutam de umor, corectitutdine politica si John Cleese nu se poate sa nu evocam “Viata lui Brian”, splendida comedie a celor de la Monty Python inspirata de Noul Testament. In caz ca va place va sugerez sa faceti o lista cu persoane cunoscute cu care NU l-ati putea urmari. As paria ca e destul de lunga.
