Competiția de proiecte de cercetare Idei 2020, impresii la cald

de Cristian Mihail Teodorescu     Contributors.ro
Vineri, 15 mai 2020, 21:16 Actualitate | Opinii


Cristian Mihail Teodorescu
Foto: Arhiva personala
UEFÎSCDI a lansat și mult așteptata competiție de Idei PCE (proiecte de cercetare exploratorie) 2020, punând la bătaie exorbitanta sumă de 90 milioane lei, ceea ce ar ajunge pentru 75 de noi proiecte de 3 ani. Conform Anexei 4 a pachetului de informații, s-au definit 12 subdomenii (Matematică / Informatică / Chimie / Fizică etc.), deci fericiții norocoși aproape că se vor număra pe degetele de la o mână, cel puțin pentru anumite domenii.

Întâi, câteva considerații de natură financiară. Un proiect are valoarea maximă de 1,2 milioane lei, pentru 36 luni. Admitem o regie de 20 % din cheltuielile directe, adică media între valoarea stipulată în pachetul de informații prin precisa sintagmă “de regulă, cheltuielile indirecte nu vor depăși 15 %” și cei 25 % admiși în “situații bine întemeiate” (neprecizate). Această înseamnă cam un milion de lei cheltuieli directe, pentru 3 ani, deci cca. 27778 lei pe lună. Chiar în condițiile absenței totale a altor cheltuieli (deplasări, materiale, de echipamente cred că nici nu poate fi vorba), salariile rezultante ar permite finanțarea a cca. 15900 lei salariu net. Asta înseamnă cam 3200 Euro pe lună (net).

Au existat discuții interminabile privind nivelul de salarizare din cercetare, unii “influencers” acuzându-i pe anumiți cercetători că-și iau salarii nejustificate de 50 de euro pe oră, în timp ce țara moare de foame. Dacă ar fi așa, un director de proiect PCE 2020 ar putea consuma toate cheltuielile directe ale proiectului numai pe ilustra sa persoană – și nici n-ar părea exagerat. Dar să încercăm să facem o evaluare mai “rațională”. Având în vedere competiția strânsă, este de presupus că numai cercetătorii de top (Prof. / Conf. / CS1 / CS2) vor câștiga aceste proiecte. Mi se pare cumva decent să admitem ca un cercetător senior din România care a căștigat un proiect într-o competiție atât de dură să fie finanțat măcar cu 2000 Euro net pe lună, ceea ce reprezintă mai puțin decât un post-doc în Germania (cca. 4000 DM net pe lună câștigam eu în 1998 ca post-doc standard – BAT IIa – la o universitate germană, deci acum mai bine de două decenii). Iar 1200 Euro pe lună ar mai reprezenta salariul unui cercetător de rang puțin inferior, să zicem CS3. Astfel, fără vreo cheltuială pe materiale sau echipamente, competiția proaspăt lansată va permite finanțarea cu normă întreagă a cca. 150 de cercetători la nivel național.

S-ar putea deci spune că numai cei cu adevărat excelenți merită să câștige, așa că s-au definit și câteva condiții minimale și pentru directorul de proiect, și pentru experții evaluatori (minimul indicatorilor semnificativi pentru experți este dublu față de minimul acceptabil pentru directorii de proiect). În continuare, mă voi referi cu precădere la domenii care îmi sunt mai familiare și unde scientometria pare a fi ceva mai bine fundamentată: “1.1 Standarde minimale de eligibilitate pentru directorul de proiect. Pentru ştiinţele naturii, ştiinţe exacte şi ştiinţele inginereşti: Publicarea în perioada 2012 – 2020 [3], dar după obţinerea titlului de doctor, ca autor principal (conform Anexei 5), a unor articole în reviste care au fiecare un scor relativ de influenţă (SRI) [4] cel puţin egal cu 1 şi al căror scor relativ de influenţă cumulat este cel puţin egal cu 3. Note de subsol: [3] Articolele vor fi luate în calcul dacă acestea sunt indexate în ISI Web of Science până la data verificării eligibilităţii. [4] Scorul relativ de influenţă al revistelor este definit în Anexa 5 şi se găseşte pe site-ul UEFISCDI, la adresa https://uefiscdi.gov.ro/scientometrie-baze-de-date. Se ia în considerare scorul relativ de influenţă al revistei (SRI) la momentul publicării articolului. Pentru articolele publicate în 2020 se va lua în considerare scorul relativ de influenţă al revistei din 2019.”

După nota de subsol, suntem în primul rînd tentați să mergem la Anexa 5 și să savurăm câteva definiții (abrevierile le-am introdus eu în text, și mai înainte, și în continuare): “Scorul de influenţă (”article influence score”, SI) este calculat de Clarivate în Journal Citation Reports. Se consideră că revistele pentru care Clarivate nu indică scorul de influenţă al articolelor au un scor de influenţă nul.” Bun, asta se cam știe. Mai departe însă avem câteva mari probleme de definiții: “Scorul relativ de influenţă al unei reviste ştiinţifice (SRI) este egal cu raportul dintre scorul de influenţă al articolelor acelei reviste (SIA) şi scorul de influenţă referinţă corespunzător revistei (SIR). Scorul relativ de influenţă al unui articol (SIA) este scorul relativ de influenţă al revistei ştiinţifice (SRI) în care a fost publicat articolul.” Condensat, aceasta înseamnă SRI = SIA / SIR, cu SIA = SRI. Rezultă SIR = 1, iar SRI rămâne nedefinit, indiferent de revistă. Însă trebuie totuși să ne dumirim cum este cu acest “scor de influență referință”, abreviat SIR. “Scorul de influenţă referinţă corespunzător unei reviste ştiinţifice (SIR) indexate în Science Citation Index Expanded sau Social Sciences Citation Index este minimul scorurilor de influenţă referinţă al domeniilor în care se încadrează revista, conform grupării revistelor pe domenii făcută de Clarivate.” Un fel de SIR = min{D}[SI(D)], unde D sunt domeniile de care aparține revista. Nu m-am dumirit unde apare pe Clarivate scorul de influență al revistei raportat la un anumit domeniu, apare numai rank-ul unei reviste pe domenii, acele Q1, Q2 etc. care au definit bine cunoscutele zone roșii și galbene de la UEFISCDI. Bref, passons. Admit că poate nu știu eu unde să caut, poate mă lămurește cineva . Până atunci vom lua de bune scorurile SRI de pe site-ul UEFISCDI listat în nota de subsol 4 de la Anexa 1. Definițiile din Anexa 5 devin inutile, cel puțin momentan.

Apare o primă întrebare: în condițiile în care se dorește ca evaluatorii să fie cel puțin în proporție de 50 % din străinătate (UE sau state membre OECD), de ce s-a recurs la un indicator atât de ambiguu (SRI), prost definit în Anexa 5 și criticabil, în locul factorilor de impact, larg acceptați pretutindeni, sau ai scorurilor relative de influență “Article influence scores” (AIS), utilizați în continuare la CNATDCU, în calificativele care se acordă tezelor de doctorat și, oricum, destul de recunoscuți internațional și aceștia?

A doua întrebare are cumva legătură cu prima și se referă la criteriile de eligibilitate pentru directorul de proiect. Studiind destul de mult acei SRI, am ajuns la concluzia că sunt situați cumva între factorii de impact și AIS, mult mai apropiați de primii. Un total de SRI = 3 realizat prin publicații în ultimii 9 ani, înseamnă un factor de impact total de cam 5, deci cam o publicație într-o revistă modestă spre medie, cu factor de impact de 2 și ceva, cam o dată la patru ani. Cel puțin pentru fizică sau chimie, este extrem de puțin. Transcriind aceste numere în AIS, rezultă un total de cam 1, ceea ce pentru tezele de doctorat în Fizică le situează la limita între calificativul “bine” și “foarte bine”, deci un nivel sub media tezelor susținute în ultima vreme la Facultatea de Fizică de la Universitatea din București. Un director de proiect la competiția PCE va trebui să aibă în ultimii 9 ani o performanță similară cu aceea dovedită de un absolvent de doctorat mediocru în 3 ani. În plus, la condițiile de eligibilitate din Anexa 1 nu scrie dacă propunătorul proiectului trebuie să fie “autor principal” pentru articolele pe care le definește ca fiind reprezentative, în schimb în Cererea de finanțare, partea B3 se spune “Evaluarea va urmări cu precădere articolele în care directorul de proiect este autor principal, dar în situaţia în care există lucrări publicate în calitate de co-autor pe care directorul de proiect le consideră relevante pentru producţia sa ştiinţifică, acestea pot fi indicate.” (adică, până la urmă, acestea din urmă vor fi sau nu luate în considerare?). Era atât de greu să se indice întocmirea a două liste de lucrări publicate, una în care propunătorul este autor principal și altele unde nu este, însă consideră că acele articole sunt reprezentative pentru el (eventual și cu o scurtă prezentare a contribuției personale din aceste articole)? Revenind totuși la condițiile de eligibilitate, așa cum sunt ele definite în Anexa 1, nicăieri nu scrie ca propunătorul ar trebui să fie autor principal pentru articolele pe care le listează. Rezumatul este că nivelul minim de expertiză pentru directorul de proiect este foarte scăzut, și deci tot scăzut va fi și pentru experții evaluatori.

Bine, deci până acum rezultă că vom avea extrem de multe cereri de finanțare pentru o competiție unde data de depunere se cam suprapune cu data estimată de afișare a rezultatelor finale pentru competițiile PD, PED și TE. UEFÎSCDI a trebuit să ia în considerare această suprapunere printr-un punct demn de judecata lui Nastratin Hogea, punctul 4(g). “O persoană care este director al unui proiect de tip PD, TE, sau PCCF aflat în derulare, nu poate fi, în acelaşi timp, director al unui nou proiect de tip PCE. O persoană care conduce un proiect de tip PD, TE sau PCCF, aflat la data de închidere a perioadei de depunere a cererilor de finanţare în ultimele 12 luni de derulare ale proiectului, poate candida pentru obţinerea unei finanţări pentru un proiect de tip PCE, care va începe ulterior finalizării proiectului aflat în derulare. Dacă o persoană obţine finanţare în cadrul competiţiilor TE sau PD 2019, aceasta va putea amâna contractarea până la finalizarea evaluării proiectelor PCE. În cazul în care va obţine finanţare şi în cadrul competiţiei de proiecte PCE, va putea alege între proiectul PCE sau cel de tip TE, respectiv PD.” Prima observație este că nu se spune nimic despre proiectele PED, competiția 2019. A doua observație se referă la proiectele de tip PD și TE. Rezultă că propunătorii acestor tipuri de proiecte în 2019 au voie să propună proiecte de Idei (PCE) 2020, posibil pe aceeași temă, și să aștepte în cazul în care sunt declarați câștigători la PD sau TE până se afișează și rezultatele la PCE, după care vor putea opta ce proiect să înceapă. (Nu apare nicio restricție pentru propunătorii de proiecte PED în 2019.) Nu era mai simplu să se aștepte câteva săptămâni cu data limită de depunere a proiectelor PCE, până se afișau rezultatele la PD și TE (și la PED)? Oricum, se prevede în calendarul actualei competiții că nu va avea loc contractarea anul acesta. În felul acesta: (i) se evitau suprapunerile menționate; (ii) se evita inflația de propuneri de proiecte, bănuiala fiind că mulți candidați la proiecte TE (și poate că nu numai) care nu au avut succes își vor reîncerca norocul la PCE. Nu era nevoie să se ajungă în situația când marea majoritate a propunătorilor de proiecte TE, indiferent de rezultatele obținute, sau mai ales în cazul în care au obținut punctaje ridicate la TE, să propună și la PCE. Cîștigai un proiect TE, îl contractai și gata, nu mai aveai voie să prezinți un proiect PCE. Nu dai vrabia din mână.

Mai apare în Pachetul de Informații și un paragraf întreg, 4(h), despre aspecte legate de etica în cercetare. Nu am nimic împotriva acestor principii, le-am susținut în repetate rînduri, numai că totul se lasă la îndemâna unor organisme (CNCS și CNECSDTI) nefuncționale în momentul de față. Recent (9 martie), s-a numit un nou CNCS în condiții nu tocmai transparente, iar pe 12 martie datează o notă de aprobare a comisiilor de lucru CNCS. Din nou, nu prea se știe cum au fost selectați membrii acestor comisii de lucru. Să sperăm că acest CNCS va deveni funcțional în următoarea perioadă și că va avea viață mai lungă decât cel din 2016, desființat de Șerban Valeca (acolo am fost vicepreședintele unei Comisii de Fizică ce nu s-a întrunit niciodată; dacă protestam la acel moment mi s-ar fi spus că o fac din frustrări personale). Însă despre CNECSDTI nu se aude nimic. Iarăși, speranța moare ultima. Poate pînă la începutul lui 2021 se va rezolva și problema Consiliului Național de Etică.

Revenind la subiectul principal, rezumatul rezumatului este că noua competiție de Idei PCE 2020 s-a lansat cu un buget absurd de redus (ar fi trebuit să fie cel puțin de 20 de ori mai ridicat), cu un pachet de informații conținând erori de logică și de strategie, dezbaterea publică a fost praf în ochi, calitatea directorilor de proiecte și a evaluatorilor nu este deloc garantată (dimpotrivă), evaluarea probabil că va avea loc tot deficitar, ca până acum. Nu era pur și simplu mai bine să se mărească sumele acordate competițiilor PD și TE începute în 2019? Însă probabil că pușculița din 2020 este deja goală, a apărut Covidul și au trebuit finanțate proiectele de tip Soluții.

(Pentru cei care întreabă “unde ați fost când?…”) Am sesizat aceste lucruri și la CNCSIS în perioada de dezbatere publică și m-am ales cu o caldă mulțumire și “cele mai bune gânduri” pentru intervenția mea. Am identificat doar o singură sugestie integrată în actualul pachet de informații, și anume ca după finalizarea competiției lista cu experți evaluatori să fie publicată pentru fiecare domeniu în parte și nu otova, ca până acum.


Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















2143 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by