Mai sunt câteva zile și cetățenii României vor trebui să dea dovadă de responsabilitate maximă, pentru a se proteja pe ei și pe cei din jur de boala numită COVID-19. Acest lucru nu se poate întâmpla însă fără un aport echilibrat al autorităților, care ar trebui să devină parteneri reali ai cetățenilor, în niciun caz zbiri.
Nu poți să ceri responsabilitate oamenilor pentru perioada de după 15 mai, atunci când tu, de la nivelul guvernului, nu dai dovadă, la rândul tău, de responsabilitate maximă atunci când transmiți mesaje.
De exemplu, nu înțeleg cum a putut să-i treacă prin cap ministrului Marcel Vela care, atunci când a fost întrebat de jurnalistul George Buhnici, într-un interviu, ce se întâmplă dacă vedem pe cineva lângă noi, în metrou, fără mască și strănută, „poate ca o glumă proastă”, să răspundă exact așa:
„Puteți suna instant la 112 (dacă vedeți pe cineva în metrou fără mască - n.red.). Dacă nu are mască și strănută poate avea dosar penal. A avut un comportament care s-a încadrat în zona penalului și a contribuit la răspândirea bolilor cu bună știință. Adică a și strănutat și n-a avut nici mască”.
În mod evident, nu ne aflăm deloc în fața unei declarații responsabile. Ce s-ar întâmpla dacă mii de cetățeni din toată țara ar urma sfatul ministrului și ar suna la serviciul 112 pentru că au văzut alți cetățeni care nu poartă mască? Vom asista la un colaps al serviciului de urgență a cărui menire este cu totul alta și anume să salveze viețile aflate într-un pericol real și iminent.
Cum ar putea ști un cetățean oarecare că omul fără mască nu a strănutat din cauza unei alergii minore?
De altfel, chiar pe site-ul serviciului de urgență există îndrumări clare în ceea ce privește folosirea 112, în condițiile în care „aproape jumătate din numărul apelurilor preluate în 2019 nu reprezintă urgențe de competența Serviciului 112”. Cu alte cuvinte, nu abuzați de 112, folosiți-l responsabil.
Iar dacă nu a citit site-ul serviciului, ministrul Vela poate a văzut campania de pe televiziuni a guvernului, plătită din banii contribuabilului român, „Urgența este pentru Urgențe” în care li se explică oamenilor de ce nu e bine să abuzeze de numărul 112: pentru că asta ar putea costa vieți.
Nici amenințarea cu dosarul penal nu e o idee prea inteligentă. Nu cred că acum, când au atâtea întrebări despre viitorul apropiat, oamenii mai trebuie și speriați.
Poate aș fi fost tentat să consider declarația ministrului Vela o eroare, provocată de oboseală, dacă nu aș fi remarcat totuși această tendință generală de a împinge toată responsabilitatea pe umerii cetățenilor pentru ceea ce se va întâmpla după 15 mai. Ni se transmite pe toate canalele că, dacă nu suntem cuminți, dacă nu respectăm normele de distanțare socială, vom fi băgați înapoi în case.
Dacă în ultimele două luni relația cetățean- autoritate s-a redus la bici („dacă nu respectați ordonanțele militare vă dăm amenzi sau vă facem dosar penal”), după 15 mai ar trebui totuși să devenim parteneri, cum nu am fost poate niciodată în România. În loc să fim amenințați mai bine am fi ajutați să facem față noilor condiții de viață.
De exemplu, cum vom putea respecta distanțarea socială într-un oraș aglomerat, să zicem București, fără o organizare eficientă? Fiecare dintre noi va avea nevoie de câțiva metri pătrați în plus din domeniul public, spațiu pe care oricum nu-l aveam la dispoziție. Probabil că ați văzut zilele acestea cozile din fața băncilor, a piețelor agro-alimentare închise, sau a instituțiilor publice.
Acestea sunt primele semne pentru ceea ce ne așteaptă după 15 mai. Mai puțini oameni în spațiile închise înseamnă automat mai mulți oameni afară, pe domeniul public. Și mai mult timp pierdut în așteptare. După 15 mai o vedem cozi și la intrarea în metrou sau în stațiile de autobuz, că tot a adus ministrul Vela vorba.
Cum se adaptează marile orașe și instituțiile publice nevoii suplimentare de spațiu? Nu știm încă pentru că autoritățile nu ne-au spus.
Dacă nu mai mergem în restaurante și baruri va trebui să ne refugiem în parcuri și spații verzi. Spații verzi pe care nu le-am avut nici înainte de pandemie, de unde să le scoatem acum? Dacă ni se recomandă să evităm mijloacele de transport în comun, vom fi tentați să mergem la serviciu cu mașinile personale. Pe unde? Că nici înainte de pandemie nu aveam loc pe stradă, unii de ceilalți.
Nu vom avea deloc o viață ușoară după ridicarea restricțiilor. Dar în mod sigur, soluția nu e să-i pui pe cetățeni să se toarne între ei la 112, ci să-i ajuți să se organizeze. Pentru că de organizare va fi vorba după 15 mai. De organizare și de responsabilitate. Și a noastră, dar mai ales a autorităților.
8
13
