Desfășurarea de evenimente din aceste zile arată măsura guvernărilor din anii din urmă.
În acest vălmășag, în care toată lumea dă vina pe toată lumea, ar trebui să vedem care sunt lucrurile clare, cum trebuia acționat, ce este de făcut în continuare și să ne gândim că situația se poate înrăutăți. Acest lucru se poate petrece atât prin sporirea dimensiunilor epidemiei, cât și prin apariția unor noi situații excepționale (cutremure, inundații, secetă prelungită, război etc.).
Există un cadru legal dedicat situațiilor excepționale. Ar fi trebuit să existe și resurse (umane, financiare, materiale și informații) care să-l pună în aplicare în mod profesionist. Sunt convins că informațiile referitoare la epidemie și la propagarea pandemică au fost furnizate la vreme de structurile de informații ale țării. Și asta pe multiple canale! Aș putea spune că unele dintre ele au precedat producerea epidemiei în China. Nu ne putem imagina că cineva din structurile puterii ar fi trebuit să iasă în fața mulțimii și să avertizeze. Dar nici nu putem accepta ca cei care au beneficiat de aceste informații (mulți) să nu le înțeleagă, să rămână inerți, fără a trece la măsuri sau să le ascundă!
Chiar și din momentul apariției publice a primelor știri despre propagarea pandemică, reacția puterii a fost aproape de zero. Ori a fost la un interval de câteva zile într-o situație în care fiecare oră contează.
Conceptual, reacțiile oficiale ar fi trebuit să urmeze fluxul firesc al normativelor existente și cadrele de desfășurare a unor exerciții/aplicații pe o astfel de temă.
În ce privește spitalele, teoretic, ziua declarării Stării de urgență trebuia să le găsească având la dispoziție stocurile de materiale sanitare, medicamente și vaccinuri cel puțin la nivelul rulajului curent. Adică a mediei dintre două etape de aprovizionare (săptămână, lună, trimestru etc.), în funcție de frecvența de utilizare și asigurarea financiară. Chiar și intervalul dintre 27.02.2020, data înființării Telverde la care putem afla informații despre coronavirus și 16.03.2020, momentul declarării Stării de urgență, se puteau dispune măsuri pregătitoare care să creeze o capacitate de răspuns rezonabilă. Acest interval ar fi permis și punerea în funcțiune a fluxurilor prevăzute de lege și organizarea activităților la toate nivelurile.
Mai departe însă, din momentul declarării Stării de urgență, alături de măsurile de instituire trebuia să apară ”suplimentarea directă”: fonduri puse la dispoziție imediat de Ministerul de Finanțe și distribuirea de îndată din Rezerva de Stat a celor necesare. Mai toate țările lumii au o astfel de Rezervă. Aceasta este asigurată din timp. Există și un Nomenclator al acestor bunuri. Despre toate aceste elemente specifice domeniului, se face vorbire în Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat.
Pentru a fi mai explicit cu privire la momentele în care apare urgența utilizării, inserez aici schema situațiilor socialului și a trecerilor prevăzute de legislația românească. Acestea creează răspunderi specifice unor instituții diferite. Pe timpul Stării de Pace – fiecare instituție funcționează în baza cadrului propriu (legislație specifică, misiune, atribuții etc.). Pe timpul Stării de urgență apare abilitarea suplimentară, în special a Ministerului Afacerilor Interne.
Din momentul declarării Stării de urgență, pentru ca instituțiile să facă ce li se cere dincolo de cadrul obișnuit, acestea primesc resurse suplimentare. Resursele pot veni dintre cele puse la dispoziție de Guvern ca urmare a desfășurării activităților prevăzute la Art. 24/Pct. B și Art. 3/Pct. C din HG 1380/2009 privind înfiinţarea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale. Pentru stările superioare (Asediu, Mobilizare, Război) abilitarea suplimentară cade în sarcina Ministerului Apărării Naționale.
Legislația conduce la așezarea de atribuții în sarcina instituțiilor publice. Astfel: ”Misiunea Administrației Naționale a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale este de a interveni operativ pentru protecția populației, a economiei și pentru apărarea țării, ȋn situații exceționale determinate de calamități naturale, epidemii, accidente industriale sau nucleare, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe și ȋn caz de război. Acțiunile principale desfășurate de Administrația Natională a Rezervelor de Statși Probleme Speciale sunt:
- acumularea de produse pentru constituirea stocurilor rezerve de stat cu finanțare de la bugetul de stat;
- ȋmprospătarea stocurilor rezerve de stat;
- acumularea de stocuri de urgență, inclusiv cu finanțare din credite externe și a stocurilor de conjunctură, cu aprobarea guvernului;
- acordarea de împrumuturi pe termen scurt și realizarea ieșirilor cu caracter definitiv din rezervele de stat, cu aprobarea primului ministru;
- acordarea de ajutoare umanitare gratuite, interne sau externe, pe baza aprobării Guvernului;
- păstrarea ȋndelungată a stocurilor rezerve de stat ȋn condiții de deplină siguranță cantitativă și calitativă;
- valorificarea produselor rezerve de stat disponibilizate;
- operațiuni comerciale de import – export.” (1)
Așadar, lucrurile ar putea decurge în ordine și cu pierderi minime. Probabil că principala condiție ar fi una referitoare la compentențele reale.
Dar, competențele manageriale ale cercurilor promovate politic duc în locul în care ne aflăm. Poate că ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva aici s-a ajuns și ca urmare a măsurilor de pensionare aproape forțată, în anii trecuți, a multor ofițeri din instituțiile de forță ale statului. Această adevărată epurare a fost lăsată să pice în seama instituțiilor, a oamenilor profesioniști și onești care au înțeles că prezența lor nu mai este dorită. Ieșirea s-a efectuat după un cadru creat prin lege. Faptul că unii s-au strecurat din nou în locuri plătite de stat denotă în egală măsură, în cazul lor o lipsă de caracter, dar și un gen de ”recompensă” oferită de angajatori ”interesați”.
Refuz să cred că, prin crearea cadrului de ișire înainte de vreme la pensie, cineva a dorit diminuarea capacității de apărare a țării.
De regulă, la unele instituții, în astfel de situații, urmează promovările de natură politică sau cele asemănătoare.
O paralelă cu situația celor mulți, în primul rând medicii, care au luat calea străinătății pentru a ieși de sub zodia imperiului politic s-ar impune.
Cu privire la modul de rezolvare a unor situații limită pe timpul stărilor excepționale (OUG NR. 1/1999 privind regimul stării de asediu și al stării de urgență) sunt prevăzute măsuri și în Legea nr. 132/1997 privind rechizițiile de bunuri și prestările de servicii în interes public. Astfel Art. 8 prevede că: ” (1) Pot fi chemate pentru prestări de servicii în interes public persoanele apte de muncă, în vârstă de 16 – 60 de ani bărbaţii şi de 16 – 55 de ani femeile.
(2) Unii specialişti, ca: medici, ingineri, subingineri, tehnicieni, economişti, farmacişti, asistenţi medicali etc., pot fi chemaţi să presteze servicii în specialităţile lor şi peste limita maximă de vârstă prevăzută la alin. (1), dar nu mai mult de 65 de ani bărbaţii şi de 60 de ani femeile. Peste aceste limite, persoanele pot fi chemate numai la cererea lor.”
Până în prezent, această normă a fost neglijată și s-a dat curs unor soluții care par să nu aibă un cadru legal (cazul spitalului de la Suceava).
Sediul materiei în ceea ce privește militarizarea unor agenți economici se află la Art. 22 din Legea Nr. 45/1994, Legea apărării naționale a României, unde se stipulează că ”La proclamarea stării de asediu sau de urgenţă, la declararea mobilizării ori a stării de război, pot fi rechiziţionate bunuri aparţinând agenţilor economici, instituţiilor publice, celorlalte persoane juridice şi persoanelor fizice şi pot fi chemaţi cetăţeni apţi de muncă pentru prestări de servicii, în condiţiile prevăzute de lege.În situaţiile prevăzute la alin. 1, prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Tarii, agenţii economici a căror activitate este nemijlocit legată de asigurarea resurselor necesare apărării pot fi militarizaţi. Organizarea şi funcţionarea acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.”
Acum vedem o seamă de efecte legate de alungarea, prin politizare, a profesioniștilor. Virusul ucide nediscriminatoriu. Tot așa vor veni însă și alte valuri ”epidemice” care vor ucide poate chiar în număr mai mare. Mă gândesc la cele datorate educației și nu numai, dar care sunt efectul aceleiași epurări.
0
0
