… pentru ca auto-manipularea cu “real news” (stiri reale) face ca manipularea cu “fake news” (stiri false) sa para de o grosolanie jenanta. Un fierastrau pe langa un bisturiu. O manea, pe langa Simfonia a IX-a. Adrian Copilul Minune luandu-se la intrecere cu Beethoven. “Fake news” au cam acelasi impact ca si manelele. [Nota pentru chitibusari: Folosesc pluralul de la romanescul “stiri”, chiar daca “news” nu are plural in engleza.] Afecteaza doar o parte a populatiei (de multe ori aceeasi parte iubitoare si de manele) si sunt respinse de cealalta, fiind relative lesne de identificat ca atare. “Real news”, insa, sunt infinit mai periculoase atunci cand sunt manuite fara pricepere. Ne afecteaza pe toti si cu totii contribuim la amplificarea fenomenului. In aceste conditii “real news”devin crima perfecta, cam ca aceea din “Zece negri mititei” – romanul Agathei Christie, in care criminalul devine, de buna voie si nesilit de nimeni, una dintre victime pentru a inchide cercul.
E o poveste de cand lumea: Inamicul vizibil, identificabil si recunoscut ca atare, e infinit mai putin periculos decat inamicul (de) nerecunoscut, mai cu seama cand se intampla sa fie gasit in oglinda. In fiecare dintre noi.
In cazul “fake news” – in treacat fie spus, e relevant ca expresia a fost impusa in discursul public nu de catre jurnalistii onesti, ci de catre Donald Trump – exista, initial, o intentie de manipulare in scopuri mai mult sau mai putin abjecte, de la bani pana la influenta geopolitica. Restul il fac “idiotii utili”, cum le-ar fi zis Lenin, cei care rostogolesc mai departe “stirea” pe toate canalele media, cu buna credinta. Cazul “real news” e fundamental diferit. Aici intentiile sunt de la inceput bune, chiar virtuoase. Nimeni nu incearca sa manipuleze pe nimeni, toata lumea incearca sa informeze si sa salveze pe toata lumea. Dar toata lumea sfarseste prin a manipula pe toata lumea pentru a ne duce cu totii pe culmile isteriei, daca e sa-l parafrazez pe Cioran.
Studiu de caz – pandemia COVID 19.
De dimineata pana seara, si de seara pana dimineata numai despre asta auzim, numai despre asta vorbim, numai cu asta se ocupa atat jurnalistii, cat si politicienii, cat si social media. Las la o parte “fake news” asociate cu pandemia, teoriile conspiratiei, si chiar speculatiile despre ceea ce s-ar putea intampla in viitorul apropiat, mediu si lung. Las la o parte si faptul ca “numaratoarea” e cel putin ciudata, cata vreme o biata femeie adusa in coma diabetica, decedata si depistata cu noul virus, e “breaking news” si “numarata la “morti de la coronavirus”. Ma rezum la fapte – la discutiile care au loc intre oamenii de buna credinta si la cifre. Cati s-au mai infectat astazi? Cati au mai murit? Nimeni, dar nimeni din media pe care le urmaresc nu pune lucrurile in perspectiva. Bunaoara, ca “numarul infectatilor” depinde direct de numarul celor testati. Cu cat testez mai multi, cu atat identific mai multi infectati. Intr-un final vom fi infectati cu totii – sau majoritatea. Lumea crede ca cifrele nu mint. Ne plac cifrele. Intr-o lume nesigura, debusolata, cifrele ne dau iluzia pierdutelor certitudini. Dar, oricine a facut putina statistica, stie ca, tocmai de aceea, cifrele mint cel mai convingator. Totul depinde de cum le privesti.
Sa luam cazul Romaniei. La ora la care scriu aceste randuri, in Romania ar fi murit (y compris sarmana femeie in coma diabetica) 140 de oameni. Trist. In ultimele cateva saptamani. La ora la care veti citi aceste randuri, vor fi, cu siguranta, mai multi. Poate 200. Poate mai multi. Tragic. Stiti cati oameni au murit, in medie, in Romania, in 2018, zilnic? Nu in trei saptamani, nu in doua luni, ci zilnic? Cam 720! Nu s-a isterizat nimeni. (In treacat fie spus, Romania e pe locul opt in lume la rata mortalitatii – fara coronavirus. Se ingrjoreaza cineva?) Stiti cati romani erau infectati cu virusul Hepatitei C in Romania in 2013? (Pe fuga, n-am gasit cifre mai recente.) 595.000! Am ales Hepatita C, pentru ca se transmite viral, chiar daca doar prin schimb de fluide, si nu exista vaccin pentru ea. Anul acesta, la nivel mondial au murit de COVID 19, in cateva luni, vreo 50-60.000 de oameni. Poate ca pana la sfarsitul anului vor muri un milion. Trist. Tagic. Stiti cati au murit de Hepatita C in 2013? 700.000! Stiti cati au murit in 2015 de Hepatita B, tot virala, dar pentru care exista vaccine? 887.000! Trist. Tragic. Dar astea sunt cifrele puse in perspectiva.
Imaginati-va scenariul in care zilnic, pe toate televiziunile si in toate social media s-ar da doar “real news” despre imbolnavirile de hepatita. Ceva de genul: “Astazi s-au mai infectat 7230 de oameni cu Hepatita C, si alti 3200 de Heptita B. Numarul infectatilor in ultima luna a ajuns la 250.000, iar numarul deceselor cauzate doar de Hepatita B si C la 120.000.” (Evident, cifrele sunt false, dar realiste.) Zi si noapte. Noapte si zi. Doar hepatita. Va puteti insa alegeti si singuri boala. Cum credeti ca ar reactiona populatia? Dar politicienii? Dar dumneata, cititorul acestor randuri? Nu trebuie, insa, sa va ganditi neaparat la o boala. Luati orice subiect si imaginati-va ca toate mass media nu vorbesc decat despre asta. Zi si noapte. Noapte si zi. Saptamana dupa saptamana, luna dupa luna. Doar despre asta.
Vorba lui Eugen Ionesco: “Luat un cerc, mangaiati-l, va deveni vicios”.
Repet: Aici nu vorbim despre stiri false – “fake news”. Aici vorbim despre stiri reale.
In timpul ciumei bubonice, in care au murit intre 75 si 200 de milioane de oameni in rastimpul catorva ani, personajele lui Boccaccio, din Decameronul, se “carantinizeaza” si ele, intr-o vila de la marginea Florentei. Erau zece – un numar de-acum interzis in Romania. Alte vremuri! Si ce fac cei zece, barbati si femei deopotriva? Discuta zi si noapte despre ciuma? Nicidecum! Dimpotriva, spun povesti – despre dragoste, despre sex, despre noroc, lacomie, s.a.m.d. Despre orice, mai putin despre ciuma – la ce le-ar folosi? Daca macar media contemporane ar avea atata intelepciune cata aveau personajele lui Boccaccio in secolul al XIV-lea, isteria pandemica s-ar domoli ca prin farmec. Cine n-ar vrea zilele acestea sa asculte o poveste spumoasa?
Spartanii obisnuiau sa-si picteze scuturile cu figuri si animale dintre cele mai fioroase pentru a-si speria adversarii si pentru a-si afirma barbatia. Zice-se ca un spartan si-ar fi pictat pe scut o musca, la scara naturala. De-abia de-o zareai, in mijlocul scutului. De buna seama, tovarasii de arme au inceput sa-l ia peste picior. Cat de amenintatoare poate fi o musca? Ce fel de barbat e acela care-si alege drept simbol o musca? Calm, omul cu pricina le-a explicat: “Voi ajunge atat de aproape cu scutul de fata dusmanilor, incat musca asta li se va parea un monstru.”
Citeste intreg articolul si coemnteaza pe Contributors.rro
