Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

COVID-19 – Imunizarea pasivă, principii de testare și utilitate

de Alexandru Toma Patrascu     Contributors.ro
Joi, 26 martie 2020, 14:26 Actualitate | Opinii


Alexandru Toma Patrascu
Foto: Arhiva personala
Astăzi au fost raportate 123 de cazuri noi. (1) 23 de pacienți sînt în stare gravă; 17 au murit deja. În urmă cu trei zile propuneam introducerea de urgență a imunizării pasive cu plasmă sanguină donată de persoanele vindecate, așa numita plasmă hiperimună. Între timp, Food and Drug Administration (FDA) din Statele Unite – agenția guvernamentală însărcinată cu supravegherea testelor clinice și cu avizarea medicamentelor – a dat undă verde aprobării în regim de urgență a folosirii experimentale a acesteia.

Mecanismul este accelerat la maximum, răspunsul la cererile de aprobare înaintate prin email de către medici venind în maximum 8 ore pentru cazurile uzuale și în sub 4 pentru cele urgente!(ii) În cazurile urgente, aprobarea pentru folosirea tratamentului se acordă verbal!

Deci se poate și fără dosare cu șină, ștampile și “o să primiți răspunsul prin poștă”!

Fără a fi un “silver bullet”, tratamentul cu plasmă hiperimună ar reprezenta o opțiune terapeutică pentru bolnavii cu risc de evoluție severă și una profilactică pentru personalul medical din prima linie. Deși low-tech, este o metodă validată în peste 100 de ani de folosire, dînd rezultate bune în nenumărate situații, de la gripa spaniolă la prima epidemie de SARS.

Metoda se poate aplica fără probleme și la noi; singurul lucru care ne împiedică ține de partea administrativă, nu de cea medicală sau tehnică!

Nu avem timp de pierdut. Guvernul, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului trebuie să aprobe de urgență un mecanism similar celui din Statele Unite de folosire a plasmei hiperimune!

Repet: plasma hiperimună NU oferă o soluție miraculoasă și NU va putea fi folosită pe scară largă. De asemeni, NU avem garanția că tratamentul funcționează și în cazul virusului SARS-COV-2.

Cu toate acestea, istoria de 125 de ani a folosirii acestei metode de tratament este încurajatoare și, de-a lungul timpului, a permis salvarea a mii de vieți. Pînă nu încercăm, nu vom ști dacă și în ce condiții metoda funcționează. Astăzi sînt relativ puțini pacienți în stare critică, dar, inevitabil, numărul lor va crește exponențial în următoarele zile. Avem o fereastră de oportunitate, pe care nu ar trebui să o irosim.

Pentru detalii tehnice am apelat la medicul Radu Ciornei, cercetător în cadrul Laboratorului de Biologie Moleculară și Metagenomică din cadrul Universității “Ștefan cel Mare” din Suceava. Radu a studiat în Statele Unite, la Universitățile din Missouri și Kentucky, unde și-a susținut teza de doctorat în Microbiologie, Imunologie și Genetică Moleculară. În 2010 a cîștigat un prestigios proiect european, Marie Curie International Incoming Fellow (IIF), acordat de Comisia Europeană și implementat în cadrul Universității de Medicină din Viena, fiind unul dintre cei cinci români care au avut un asemenea proiect în exercițiul financiar FP7 2007-2013.

Ce ne spune Radu:

Odată ce un organism intră în contact cu un agent patogen, așa cum este și virusul SARS-CoV-2, sistemul imunitar reacționează prin producerea de anticorpi (Ac). Aceștia nu apar instantaneu ci după aproximativ 5-7 zile. Există diferite clase de anticorpi numiți Imunoglobuline (Ig), cu diverse funcții și denumiri ( IgA, IgM, IgD, IgG, IgE).

Primii anticorpi care apar dar dispar ulterior mai rapid sînt IgM, urmați de IgG, ce au o remanență mai îndelungată. Testul rapid utilizează cîteva picături de sînge pentru prezența anticorpilor specifici împotriva unui anumit agent patogen. Aceste teste rapide arată prezența în sînge a anticorpilor IgM și IgG împotriva SARS-CoV-2. Seroconversia (prezența anticorpilor) confirmă contactul cu antigenul. Limitarea diagnostică a unui asemenea test este dată de faptul că dacă un pacient face testul în primele 2-6 zile după contactul cu antigenul, anticorpii încă nu sînt prezenți și testul va fi fals negativ.

O întrebare frecventă este dacă putem decela între Ig pentru un agent patogen în contextual prezenței unei alte infecții. Răspunsul este clar: Da! Testul este 100 % specific, sistemul imunitar putînd recunoaște milioane de antigene diferite întîlnite de-a lungul vieții.

Același gen de testare pentru prezența Ac în sînge este ELISA (Enzyme Linked ImmunoSorbent Assay).

Testele rapide ne pot da o informație utilă, prezența sau absența Ig în sînge fără a ne putea oferi informații cantitative asupra titrului anticorpilor. Titrul se definește că fiind cea mai mică diluție succesivă la care testul ELISA găsește cantități detectabile de anticorpi. Utilizarea testelor ELISA pentru detectarea persoanelor care au avut contact cu virusul este extrem de utilă în acest context epidemiologic. Dacă din punct de vedere diagnostic RTPCR este testul ce poate confirmă 100% prezența sau absența virusului în organism, ELISA ne poate identifica, cu posibilitate minimă de rezultate fals negative cetățenii care au avut un contact cu virusul. Prezența IgM în sînge ne va indica o infecție relative recentă, prezența IgG în absența IgM ne confirmă contactul (boala ) în antecedente.

Testarea extinsă prin metoda ELISA va identifica persoanele ce au trecut deja prin boală și au anticorpi împotriva clonei virale ce a circulat anul acesta. Persoanele imunizate pot lupta în prima linie știind că au această protecție relativă (nu știm cît durează imunitatea post-infecție). Al doilea mare avantaj este identificarea celor ce au un titru mare de Ig. Această protecție poate fi transferată către persoanele neimunizate prin imunizare pasivă cu transfer de sînge sau plasmă. Această metodă are beneficiile unui vaccin ad hoc. Studii recente făcute în cadrul epidemiei de SARS la începutul deceniului au confirmat că serul de la pacienții ce au trecut prin boală poate contribui la îmbunătățirea stării pacienților ATI ce nu răspund la terapia medicamentoasă. De asemenea, în absența unui vaccin, transfuzia de la convalescenți poate fi singura modalitate de protective a persoanelor expuse sau vulnerabile.

În situația actuală, cu ajutorul și colaborarea guvernanților, această modalitate de testare și tratament împotriva COVID19 poate fi disponibilă într-un timp extrem de scurt, cu costuri minime, cu beneficii ce depășesc cu mult posibilele riscuri. Universitatea în care lucrez, dacă ar exista kiturile de detecție și colaborarea cu spitalul și centrul de transfuzie, ar putea începe implementarea în maximum o lună. Există resurse umane și de cercetare ce trebuiesc folosite la maximum.

Inteligența, gîndirea “outside of the box” pot salva multe vieți. Ajutați-ne să vă ajutăm!

Trebuie să vă explic, pe scurt, modul de testare folosit acum, pentru că, pariez că nu s-a ostenit niciun specialist să vă lămurească: Aparatul RTPCR detectează prezența în exudatul naso-faringian a ARN-ului viral al SARS-CoV-2. Este un test 100% pozitiv ce confirmă prezența virusului în tractul respirator al pacientului.

Am să pun o secțiune de întrebări frecvente:

Cît durează testarea?

Din momentul în care ajunge proba în laborator trebuie făcută extragerea semiautomată a ARN ului și măsurarea cantității extrase. (90min) Se pot lucra, în funcție de extractor 12/24/48 probe în același timp. Apoi probele sînt încărcate în RTPCR și citite pentru prezența SARS-CoV-2. Kiturile RTPCR se lucrează, de obicei cu numărul maxim de probe – 96, dar există și control pozitiv, negative, probele pot fi puse în duplicat. Deci probele nu intră imediat în lucru.

Cîte probe RTPCR face un aparat într-o zi , la capacitate maximă?

Dacă există echipe separate care extrag ARN ul din probe pe măsură ce sînt primite se pot face cam 90 de probe individuale la fiecare 3 ore. Un kit are capacitatea de a analiza 96 de probe dar cîteva trebuiesc folosite pt control pozitiv și negativ.

Este procedura periculoasă/contagioasă pentru membrii laboratorului?

Cît timp virusul este încă viu, da, există pericolul de contagiune. ARN ul viral care intră în aparatul PCR NU mai este contagios. Deci după extracție nu mai trebuiesc precauțiuni speciale.

Există teste fals negative sau fals pozitive?

Doar în cazul unor erori de manipulare a probelor sau greșeli de protocol, însă acestea sînt detectate prin folosirea probelor de control ce știm clar că vor ieși pozitive sau negative. Testele rapide pot avea un procent destul de mare de teste fals negative.

Există o alta modalitate de testare cu aceeași siguranță vizavi de infectare?

Deocamdată nu. Există alte metode, dar nu pot fi folosite în scop de diagnostic.


Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro








Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















6164 vizualizari


ESRI

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by