Coreea de Sud e a doua tara dupa China care reuseste sa reduca numarul noilor pacienti infectati, adica sa aplatizeze curba clasica de contaminare, potrivit NY Times. China și Corea de Sud sunt foarte diferite ca sisteme politice-culturale, însă au aplicat seturi relativ similare de acțiuni pentru a doua etapa a epidemiei. Probabil singura paralela care se poate face acum este cu teribila Gripa Spaniola de la începutul secolului XX, care a dus la moartea a 50 de milioane de oameni. Întrebarea presanta este ce factori de succes intervin în strategia Coreei de Sud de a opri raspandirea coronavirusului și care dintre aceștia pot fi adaptati la nivel național de fiecare stat?

Alexandru GaborFoto: Arhiva personala

Rândurile de mai jos nu sunt scrise de un specialist pe tema pandemiei cu coronavirus, nu epuizeaza subiectul pandemiei cu coronavirus prin care vom trece în perioada urmatoare, ci constituie o sinteza a experientei unei tari care are câteva lecții de impartasit:

  • Un proces de invatare din trecut, respectiv experiența anterioara de reacție la aparitia epidemiilor regionale SARS (2003) și MERS (2015), când au dezvoltat proceduri, protocoale, institutii, laboratoare, stocuri de de material necesar; pe scurt toată lumea știe ce are de facut
  • Cea mai mare capacitate de testare din lume, cu peste 20.000 testari pe zi (numărul laboratoarelor disponibile e disputat, unele surse dau 96, altele 600; probabil au făcut peste 300.000 teste, rata a fost 5.200 teste/1 milion de locuitori)
  • Aceasta capacitate de testare extraordinara a determinat cea mai redusa rata de decese dintre țările afectate de Covid19, anume 0,7% (fata de media globala de 3,4%)
  • Se fac și se incurajeaza testari de Covid19 în sistemul privat la prețul de 134$ (160.000 won), DAR cazurile de pacienți cu risc sunt testate gratis
  • toți coreenii respecta riguros ”social distancing”, distantarea sociala de care vorbesc toate guvernele, respectiv 2 metri de siguranța fata de alte persoane; putina lume știe ca sintagma ”distantare sociala” aparține unui oficial sud-coreean
  • toate adunarile publice au fost suspendate, indiferent de natura lor, religioase, culturale etc, și populația nu a protestat în niciun fel fata de restrictii
  • stimulente negative pentru NERESPECTAREA carantinei: amenda 7.500 $ și un an detentie (salariul mediu în Coreea de Sud e 3150 $ sau aprox 38.000 $ / an)
  • setul de măsuri pentru controlul Covid19 e standard și binecunoscut deja (spălat mâini, masti, evitarea intrunirilor și locurilor aglomerate, participarea online la serviciul religios

  • cea mai mare rata de tranzactii cu cardul și telefonul din lume (virusul rămâne o vreme pe bancnote, depinde de la moneda la moneda)

  • Coreea de Sud e printre putinele tari unde aparitia virusului nu a declanșat valuri de panic shopping inutile, inclusiv sesiuni de cumparare compulsiva a faimoasei hârtii igienice

  • un sistem de tracking al pacientilor care intra în alerta când pacientul iese din carantina sau autoizolarea la domiciliu (bazat pe istoric de tranzactii, camere CCTV și identitatea cunoscută a posesorilor de telefon; asta înseamnă ca ancheta epidemiologica clasica e completata de ancheta digitala și analiza de big data)
  • cu ajutorul acestui sistem de tracking a istoricului pacientilor a izbucnit un scandal național pentru ca un pacient fusese cu amanta în Wuhan (încă se discuta care este nivelul optim intre drepturi individuale și incalcarea dreptului la viața privata)
  • campania de informare a Guvernului a fost una de succes pentru obiectivul de control al pandemiei; întrebați ce ii sperie cel mai mult, sud-coreenii au dat urmatoarele răspunsuri: 1. potentiali purtatori ai virsului din preajma lor, 2. critica și oprobriul de a fi infectati 3. ca ar putea sa aibă virusul însă sa nu manifeste simptomele.

În concluzie, de la vârful epidemiei din Coreea de Sud, din data de 29 februarie cu un vârf de 909 cazuri, numărul de pacienticu coronavirusscade constant și se intra în faza de stabilizare. Astfel perioada scursa de la primul caz pana la aplatizarea curbei de infecatre a fost de aproximativ 90 de zile, puțin mai lunga decât în Chinei, o țara care nu mai raportează pacienți infectati în focarele din interiorul țării.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro