Se pare că m-am înșelat încheindu-mi comentariile din ultimele două zile mult prea optimist. Reamintesc că primul se încheia cu speranța, cel de-al doilea cu convingerea că președintele Iohannis s-a dezvrăjit. Și că, în fine, se gândește o soluție eficientă și rapidă de asigurare a guvernării țării, nu la visele și iluziile sale monarhice.
Afirmând luni, în declarația de presă survenită îndată după decizia CCR, că alegerile anticipate mai au doar 50% șanse de a mai putea avea loc, credeam că șeful Statului admite, fie și tacit, că ele au, în realitate, doar 0% posibilități de realizare. Așa că va renunța la proiectul din start cu mici șanse de izbândă optând în favoarea ideii guvernării realiste și eficiente a țării. Că o va face măcar în numele principiului că paza bună trece primejdia rea.
Care e primejdia? Indubitabil coronavirusul a cărui posibilă “vizită de lucru” în România ne prinde, evident, așa cum ne este felul și cum ne-am tot obișnuit. Complet nepregătiți. Dincolo de ce ne spun în ore târzii din noapte domnii Marcel Vela, Victor Costache și Raed Arafat. Care, precum odinioară Stalin, lucrează până la orele mici ale dimineții.
Să fiu bine înțeles. Nici eu nu ader, din contră, chiar desfid isteria națională generată de PSD prin mediile de presă aservite (în speță, iresponsabila Antena 3) că ar exista primejdia unei epidemii de gripă de mari proporții provocată de coronavirus. Mi se pare complet deplasat luatul cu asalt al marilor magazine, aprovizionarea excesivă cu produse alimentare de primă necesitate. Cred că a avut dreptate președintele Iohannis atunci când a solicitat jurnaliștilor și marilor organisme de presă din România să relateze responsabil, echilibrat, nesenzaționalist, fără intenția de a produce panică în rândul românilor despre evoluția bolii în China, în Italia, dar și în România. Unde conform anunțului făcut ieri seară de reprezentanți ai Ministerului de Interne și de cei al Sănătății avem deja un prim caz de îmbolnăvire înregistrat în județul Gorj.
Pe de altă parte, socotesc că trebuie să avem un guvern învestit cu puteri depline care, dacă lucrurile evoluează nefavorabil, să poată lua în regim de urgență toate măsurile ce se impun. Or, premisele ca în perioada imediat apropiată la Palatul Victoria să se instaleze un astfel de guvern sunt cvasi-inexistente. PSD, prin vocea președintelui său interimar, dl. Marcel Ciolacu, a declarat că partidul pe care îl conduce nu va vota vreodată și cu nici un preț un guvern liberal. La rându-i, prim-vicepreședintele PNL, doamna Raluca Turcan, a declarat în urmă cu puține zile că nici nu se poate pune problema unei negocieri între liberali și pesediști.
Desemnarea ieri a atât de necharismaticului domn Florin Cîțu ca viitor posibil prim-ministru al României interzice cea mai mică speranță în ceea ce privește eventualitatea unei căderi la învoială între cele două mari partide ale țării. Pentru pesediști., dl. Cîțu reprezintă un fel de inamic public nr. 1. Social-democrații îl agreează pe dl. Cîțu chiar mai puțin decât pe președintele PNL, dl. Ludovic Orban, Nu știu cât de bine privit este dl. Cîțu de celelalte partide parlamentare, adică de UDMR, ALDE, USR și PMP, așa că îmi este imposibil să apreciez dacă, fie și în condițiile în care ar vrea cu adevărat să formeze un guvern, domnia-sa ar putea asigura necesara majoritate parlamentară. Cele mai multe indicii sunt că actualul ministru interimar al Finanțelor nu dorește asta. Nu o vrea partidul și nu o vrea nici dl. Iohannis. Dl. Cîțu pare-se cî a fost desemnat cu gândul de fi respins.
Sigur e PSD că va recurge iar la tragerea de timp. Va programa cât mai târziu posibil audierile viitorilor miniștri, indubitabil parlamentarii lui îi vor trânti cu sete și răzbunare proletar-partinică în Comisiile de specialitate, iar vor boicota votul de învestitură. Posibilul viitor guvern Cîțu are, în opinia mea, șanse reduse de a trece. Pesediștilor le este convenabil interimatul prelungit al guvernului demis.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
