La capătul zilei de ieri am dobândit doar două certitudini. Căderea guvernului condus de dl. Ludovic Orban cu zdrobitorul scor de 261 de voturi în favoarea moțiunii de cenzură și punerea definitivă a crucii pe ideea alegerilor locale în două tururi de scrutin. Mai departe nimic nu este sigur. Viața politică și, foarte posibil, și cea economică a României, este de acum încolo deschisă tuturor scenariilor posibile.

Mircea MorariuFoto: Arhiva personala

Unele dintre ele cum nu se poate mai pesimiste. Și aceasta fiindcă nu avem nici cea mai mică garanție că criza politică declanșată ieri ar putea fi rapid soluționată, tot la fel cum devine din ce în ce mai puțin credibilă posibilitatea intrării în procedura alegerilor anticipate. Aceasta în pofida declarațiilor cum nu se poate mai optimiste ale premierului demis Ludovic Orban care vorbea ieri despre iminența dizolvării Paelamentului.

PSD a recurs la toate strategiile posibile pentru a vedea căzut guvernul Orban. A mizat pe traseism politic, pe crasa lipsă de caracter a deputaților și senatorilor partidului, pe instabilitatea mentală și comportamentală a veșnic imaturului Victor Viorel Ponta, pe interesele de moment însă etern iresponsabile ale UDMR, pe minciuna care îi este în ADN. Nimic mai relevant în acest sens decât lamentabille prestații ale unui ins pe nume Albert Simonis ori ale plagiatorului dovedit Florian Bodog. Acesta din urmă devenit în vremea din urmă marca de identificare a partidului. UDMR, o falsă uniune culturală, în realitate un partid în lege a mai dovedit o dată, prin discursul demagog și politicianist al d-lui Kelemen Hunor, că au dreptate toți cei ce l-au supranumit PSD-ul unguresc.

PSD crede că are deja vânt la pupa. Sunt numeroase indiciile în conformitate cu care luni seara dl. Marcel Ciolacu, președintele interimar al partidului, le-a dat asigurări tuturor baronilor fie din Parlament, fie din teritoriu că în nici un caz nu va susține declanșarea procedurii alegerilor anticipate. Și uite astfel se confirmă ceea ce susțineam în editorialul de miercuri. Nici vorbă despre existența vreunui blat între ramura Ciolacu din PSD și de acum fostul premier Ludovic Orban.

PSD intenționează să supraliciteze situația aparent de forță în care se află și îi va înainta președintelui Iohannis o propunere de premier, la bursa zvonurilor vehiculându-se în cursul zilei de ieri numele domnilor Remus Pricopie, Cristian Socol și Vasile Dîncu. Dl. Pricopie, cândva ministru al Educației, este o figură ștearsă și nu s-a remarcat prin nimic în vremea în care a fost înalt demnitar. Dl. Socol a fost unul dintre strategii principali ai politicilor economice ale PSD, iar rezultatele dezastruoase ale pseudo-științei de carte a insului în cauză, profesor de la ASE-ul bucureștean, se văd cu ochiul liber. Ce mi-era Socol, ce mi-e Vâlcov. Ambii sunt expresia incompetenței crase. În opinia mea, cea mai credibilă și sustenabilă propunere ar fi fost cea care îl avea în vedere pe dl. Vasile Dincu care, să ne reamintim, a deținut postul de vicepremier în guvernul tehnocrat condus de dl. Dacian Cioloș. Dl. Dîncu a ajuns acolo, mai mult ca sigur, cu binecuvântarea d-lui Iohannis.

Mai reamintesc și că, în urmă cu câteva luni, mai exact la data de 5 decembrie 1919, am consacrat un comentariu analizei operațiunilor prin care PSD și postul de televiziune Realitatea tv, controlat de dl. Cozmin Gușă, au început reactivarea, echivalentă cu scoaterea de la naftalina politicii românești a profesorului clujean, înainte de orice expert în a face naveta între UBB și Academia SRI. Spre seară PSD a anunțat că are un candidat comun cu Pro România care, bineînțeles, nu putea fi nimeni altul decât dl. Pricopie. Indiciu limpede că social-democrații nu cred delor în șansele lor. Tocmai de aceea cred că PSD va recurge la ceea ce înseamnă pentru ei planul B.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro