În plin proces de pregătire a licitației 5G de către ANCOM, guvernele României și SUA semnau în 20 august 2019 un memorandum care viza accesul fabricanților de echipamente de telecomunicații la construirea noilor rețele 5G, urmare a acordului celor doi președinți, memorandum care avea sa influențeze și chiar să blocheze licitația 5G din România.
Memorandumul România – SUA
Memorandumul prevede criterii privind selectarea furnizorilor de echipamente pentru viitoarele rețele 5G:
https://www.comunicatii.gov.ro/wp-content/uploads/2019/11/memorandum-5g.pdf
- să nu fie sub controlul unui guvern străin,
- să aibă o structură a acționariatului transparentă,
- să fi avut în timp un comportament corporatist etic și să fie sub un regim juridic care aplică practici corporatiste transparente
Două luni mai târziu, în 31 octombrie 2019, ANCOM anunța amânarea licitației 5G pentru prima parte a anului viitor, unul dintre motive, poate cel mai important, fiind necesitatea transpunerii în plan local a memorandumului semnat de către guvernele Romaniei si SUA.
Accesul fabricanților chinezi: miza memorandumului România – SUA.
Memorandumul 5G viza accesul fabricanților chinezi la construirea noilor rețele 5G, rețele mult mai complexe și mai vulnerabile prin multitudinea obiectelor conectate, adică a punctelor de acces.
Ce ar însemna blocarea fabricanților chinezi? O piață cu mai puțini competitori – doi? – necompetitivă, care ar putea duce la creșterea prețului echipamentelor de telecomunicații și la termene de livrare mai lungi, adică o adoptare mai greoaie a serviciilor 5G, într-o țară, România, care se ”bate” cu Bulgaria pentru ultimul loc din clasamentul DES(2019) și pentru care tehnologia 5G ar putea fi șocul care să-i permită saltul spre mijlocul clasamentului.
Ce se întâmplă în țările Uniunii Europene
România nu este singura țară care a semnat un astfel de memorandum, Estonia fiind ultima, în 4 nov 2019. Și alte țări din Uniunea Europeană au avut discuții pe această temă cu SUA, securitatea rețelelor fiind extrem de importantă pentru noua tehnologie.
În aceste condiții marea majoritate a țărilor din Uniunea Europeană au permis totuși accesul fabricanților chinezi la construirea rețelelor 5G. Asfel, în 26 nov 2019, Franța anunța că va permite accesul companiei Huawei la construirea rețelelor 5G, https://telecoms.com/501102/france-wont-block-huawei-from-its-5g-network/. Franța se adăuga Germaniei (14 oct 2019), Ungariei (5 nov 2019), Poloniei, Italiei, Elveției, Olandei, Norvegiei, Belgiei, Spaniei, Austriei. La listă s-ar putea adăuga Grecia, Cehia, Finlanda, Danemarca, Bulgaria, despre care nu am găsit referințe că ar interzice accesului fabricanților chinezi. Ultima țară care se adăugă acestei liste a fost Portugalia, care în 5 decembrie 2019 anunța folosirea echipamentelor produse de Huawei la realizarea rețelelor 5G - https://www.totaltele.com/504432/Portugal-gives-Huawei-the-green-light-for-5G.
Suediatransfera în 15 oct 2019 responsabilitatea deciziei la forțele armate și de securitate pentru ca în 18 nov 2019 să amâne licitația 5G deoarece anul viitor urmează să intre în vigoare o nouă lege a telecomunicațiilor cu noi prevederi despre securitate. Anglia amânase decizia pentru 12 dec 2019, existând presiuni pentru a permite accesul fabricanților chinezi pentru realizarea proiectelor/acoperirii propuse, dar decizia pare a fi afectată de alegeri. În ultima vreme a apărut și opoziție la accesul fabricanțiilor chinezi, fără însă a se lua o decizie. Chiar și SUA au devenit mai îngăduitoare – în 18 nov 2019 extind cu 90 zile licențele pentru afaceri cu Huawei.
Ce ar trebui? O abordare europeană a problemei fabricanților chinezi!
România este o țară cu PIB/locuitor și salariu mediu net mic (printre cele mai mici din UE) și în consecință venitul mediu pe SIM este mic – circa €6. Dacă România ar interzice accesul fabricanților chinezi am avea o implementare întârziată, care nu ar fi o problemă mare de vreme ce nu prea există entuziasm local: OUG114/2018, amânarea licitației 5G, desființarea ministerului ”telecomunicațiilor”. Competiți redusă și prețurile mai mari ale echipamentelor ar fi însă o problemă deosebită pentru piața noastră, o piață cu putere de cumpărare scăzută și sensibilă la preț – cheltuielile investiționale mai mari se vor transfera în prețul cu amănuntul, conducând la o adoptare greoaie, întârziată a noilor servicii.
Ce ar trebui făcut? Ar trebui elaborat un Set de instrumente pentru securitatea rețelelor ADECVAT, care să acopere și temerile relevate în memorandumul România – SUA și care să fie inclus în documentația licitației 5G. Probabil documentul ce va fi prezentat de Comisia Europeană și ENISA în acest an ar putea ajuta, dând o soluție pentru toate țările Uniunii Europene.
România este țară membră a uniunii Europene și ar trebui să aibă o poziție comună cu celelalte statele ale Uniunii Europene. În 27 nov 2019, cancelarul german Angela Merkel cerea o poziție comună din partea țărilor europene cu privire la implicarea fabricanților chinezi în implementarea rețelelor 5G, argumentând că semnalele mixte ar putea fi dezastruoase pentru Europa. (vezi aici)
Unul dintre cele mai mari pericole pentru regiune ar fi ca „țările individuale din Europa să aibă fiecare propriile lor politici față de China”. Merkel a mai spus că Germania și Franța ar trebui să fie primele care să convină asupra unei abordări comune față de China, urmată de o poziție europeană mai largă.
Cum și Franța și Germania au permis accesul fabricanților chinezi la construirea noilor rețele 5G, cancelarul Merkel îndeamna celelalte țări membre ale UE să se alăture propunând o abordare comună, care ar trebui să acopere temerile de securitate din memorandumul propus de SUA. Însă, în ultima vreme poziția cancelarului Merkel pare a fi contestată de unii politicieni.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
