Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

Început rezonabil în transpunerea celei mai nerezonabile directive europene, DAC6. Urmează proba de foc – ghidul care evită amenda de 50.000 de lei

de Adrian Luca     Contributors.ro
Miercuri, 15 ianuarie 2020, 15:57 Actualitate | Opinii


Adrian Luca
Foto: Arhiva personala

Știrea începutului de an în fiscalitate sună ca o premieră încurajantă: vom avea în curând o ordonanță de modificare a Codului de procedură fiscală care își asumă din start un ghid de asistență în aplicare. Orice contribuabil cu dorință de conformare voluntară va tresări când va citi ”ANAF publică pe pagina de internet proprie un ghid prin care detaliază aspectele referitoare la modul de aplicare a prevederilor”, în proiectul postat la sfârșitul săptămânii trecute pe site-ul Ministerului Finanțelor.

Cu atât mai mult când va afla că e vorba de implementarea Directivei 2018/822 privind ”schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal cu privire la aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării”, temuta DAC6. (iar știrea e cu atât mai notabilă cu cât ghidul nu este o cerință a directivei).

Am scris prima dată despre această DAC6 în iunie 2017, pe vremea când directiva era încă în fașă. Am revenit apoi in iunie 2018, când a început să se ridice, arătându-și potențialul extraordinar. În general, am căutat să folosesc orice ocazie (aici articol din revista Consultant Fiscal, iunie 2019) pentru a trage semnalul că acest pui de legislație europeană va începe să umble cum nu s-a mai făcut până acum prin afacerile interne ale contribuabilului, cotrobăind prin aranjamente/tranzacții pe care, culmea, tot contribuabilul (direct sau indirect) o să fie nevoit să i le pună în față. Născută din părinți eminamente politici (mama – politica de supra-transparență fiscală, tatăl – proiectul de supra-integrare europeană fiscală), directiva va schimba efectiv regulile jocului, ca să folosim o sintagmă des invocată, pe deplin justificată în acest caz.

Simpla prezentare tehnică a măsurii parcă nu e de ajuns pentru a înțelege noua realitate. Mai întâi, că nu e nimic simplu când vorbești de directiva care obligă intermediarii fiscali (consultanți, contabili, auditori, avocați, bancheri etc.) să raporteze la Fisc tranzacții externe (în original – cross-border arrangements/aranjamente transfrontaliere) ale clienților lor contribuabili. Iar dacă nu au intermediar, atunci contribuabilul nu are decât să-și raporteze singur tranzacții/aranjamente. Simplu, nu?

Iar raportarea se va întâmpla cât de curând pentru fapte produse până de curând: până în august 2020 când trebuie făcută prima raportare, cea care acoperă tranzacții în desfășurare între 25 iunie 2018 și 30 iunie 2020 (îmi fac datoria să reproduc asigurarea dată de Bruxelles că nu e vorba de nimic retroactiv aici).

Nu spun tranzacțiile/arajamentele, pentru că nu chiar toate tranzacțiile/aranjamentele trebuie raportate. Dar câte/care … aici e doza de suspans pe care Bruxelles-ul ne-a rezervat-o din start, sub așa-numita ANEXĂ IV, cea cu”semnele distinctive” (în original hallmarks) prin care anumite tranzacții/aranjamente devin raportabile.

Să nu anticipăm și să ne păstrăm doza de entuziasm de început de an – poate ghidul nostru ”care detaliază modul de aplicare a prevederilor anexei IV” va reuși să elimine mare parte din acest suspans natural al directivei și va veni cu exemple și studii de caz concrete, răspunzând nevoii de claritate și predictibilitate a contribuabilului. Voi adăuga doar ce a spus și Bruxelles-ul: „Directiva nu are nicio opțiune de stabilire a unei liste albe de aranjamente transfrontaliere care să nu fie nevoie să fie raportate”. (cf documentul din 28 septembrie Working Party IV – Direct Taxation, pregătit de aparatul de serviciu al Comisiei Europene pe marginea DAC6).

Vorbim, să nu uităm, de o directivă a semnelor, 18 categorii de semne care atunci când nu sunt generice, sunt specifice. Și întotdeuna definite … cu marjă largă de interpretare. Sunt cazuri când semnele sunt luate în considerare doar dacă trec testul beneficiului principal. Iar „testul se consideră a fi trecut dacă beneficiile principale pe care o persoană se poate aștepta în mod rezonabil să le obțină de pe urma unui aranjament, ținând seama de toate împrejurările și circumstanțele relevante, este obținerea unui avantaj fiscal”. Așadar, vorbim de elemente confuze gen „în toate împrejurările relevante”, „se poate aștepta în mod rezonabil” etc..

Apropo de rezonabil. Mă grăbesc să salut faptul că textul local de implementare se păstrează în linia directivei, ba chiar se abține de la excesele altor state europene, care au înghesuit în sfera DAC6 și aranjamentele/tranzacțiile interne ale companiilor (pe lângă cele externe). E bine că legiuitorul nu a complicat și mai mult lucrurile!

La prima vedere, până și la capitolul sancțiuni ne păstrăm în marja pe care ne-a lăsat-o Bruxelles-ul, ca sancțiunile să fie ”eficace, proporționale și descurajante”. Da, amenzile de acum sunt mai proporționale, ca să zic așa, dacă comparăm varianta finală a proiectului cu cele anterioare. Este de salutat că autoritățile noastre au ales să nu depășească plafoanele de amenzi care există în cazul raportării pentru fiecare țară în parte, deja cunoscutul CbCR, Country by Country Reporting, și care pe fond este tot un DAC (DAC4, pentru cei care vor să țină scorul, transpus prin OUG 42/2017, OPANAF 3049/2017) – o obligație de supra-transparentizare, din categoria Ce bine se Citește Riscul.

Sigur se va spune că CbCR se adresează grupurilor mari și filialelor lor europene, pe când DAC6 e total democratică, cere să fie raportate și tranzacții ale IMM-urilor ori ale persoanelor fizice. Dar, încă o data – bine că se nu trece de aceste plafoane, care oricum sunt cele mai mari din legislația noastră fiscală.

Așadar, neconformarea la DAC6 va fi penalizată la noi de la 20.000 la 100.000 de lei (notă: la CbCR, amenda minimă de neconformare este de 70.000 de lei). Dar… și încă ce DAR vine acum: acolo unde, deși există conformare, informațiile raportate vor fi (considerate/interpretate ca fiind) ”incorecte sau incomplete”, amenzile merg de la 10.000 la 50.000 de lei.

Totuși, întrucât vorbim de niște reglementări care din construcție sunt incomplete și pentru care nu există o definire a ce înseamnă corect sau complet, nu mai putem spune că funcționează proporționalitatea cu CbCR-ul, unde, pentru informații incorecte – incomplete, se dă maximum 50.000 de lei. Și asta pentru că la CbCR vorbim de capete de tabel cât de cât clare, informații raportabile cuantificabile. Prin comparație, DAC6 cere ”detalii privind semnele distinctive care au fost utilizate pentru a determina caracterul raportabil al aranjamentului transfrontalier; un rezumat al conținutului aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării, inclusiv o trimitere la denumirea sub care este cunoscut de regulă, dacă aceasta există, și o descriere abstractă a aranjamentelor sau a activităților economice relevante; detalii privind dispozițiile din legislația națională relevantă care constituie baza aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării”. Simplu, nu?

Secțiunea cea mai interpretabilă din legislația fiscală (asta până acum), prețurile de transfer (domeniul care, într-un cuvânt, acoperă fiscalitatea tranzacțiilor intra-grup) are parte de un maximum de amendă de 14.000 de lei. Sigur, nu luăm în calcul ajustarea tranzacțiilor în cauză, adevărata miză a inspecțiilor pe prețuri de transfer, pentru care, nu-i așa, sky is the limit. Vorbim strict de amenda pentru verdictul ”aveți dosar incomplet de prețuri de transfer”: 14.000 de lei, pentru contribuabili mijlocii și mari, 3.500 de lei pentru ceilalți. Și, cum mai spuneam, prețurile de transfer sunt echivalentul fiscal al clasicului ”se va reduce viteza până la limita evitării oricărui pericol”.

Totuși, de la 14.000 de lei la 50.000 de lei, saltul e destul de mare! Cum și în DAC6 grosul raportărilor va fi dat tot de suspectul de serviciu, aka tranzacțiile intra-grup (în formularul de raportare va fi rubrică specială pentru persoanele afiliate!) – cred că rezonabil, proporțional, ar fi să ajustăm și amenda de 50.000 de lei, la un benchmarking apropiat amenzii din prețuri de transfer! Suntem convinși că orice ajustare va fi suficient de descurajantă, mai ales pentru cei care înțeleg că miza DAC6 sunt inspecțiile la contribuabil pornind de la noile informații privind tranzacții/aranjamente ale respectivului contribuabil. (În cuvintele acelui Working Party pomenit mai sus – „se pot identifica anumite aranjamente la care administrațiile fiscale să vrea să se uite cu mai multă atenție”).

Țin să spun de câte ori am ocazia – suntem în pragul deplinei integrări europene fiscale, mai trebuie rezolvat doar aspectul fiscalității directe (faimosul CCCTB, baza comună consolidată de impozitare –– aici articolul din septembrie 2015 despre ”cotele care vor veni”, de văzut și planurile în materie al Comisiei von der Leyen) iar directive precum DAC6 vin să strângă și mai mult cercul (DAC6 vizează doar impozitele directe, nota bene!).

Nu ne putem opune trenului european, dar miza noastră trebuie să fie să găsim acele argumente ca vreun investitor mare să coboare și în gara noastră. Să putem spune așa: dragă investitorule, nu putem să-ți mai oferim alte facilicități fiscale decât cele pe care le găsești în restul UE, dar, la noi, vei găsi mai multă pedictibilitate, claritate, chiar o abordare administrativ mai rezonabilă, dacă nu prietenoasă.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro







Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















2907 vizualizari

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by