Moartea Cristinei Topescu a venit ca o furtuna in mass media si in retelele de socializare. Sunt scrise articole si cronici si sute de mii de ganduri. In multe din ele, ca in fata oricarei tragedii, se cauta vinovatii.
Prietenii Cristinei sunt pusi la zid, fara nici o exceptie. Meritat cu siguranta pentru unii, nemeritat pentru altii, de exemplu pentru cei ce se afla ei insisi in situatii critice in viata. Tragedia aceasta m-a facut sa ma gandesc ca eu, la fel ca si tine care citesti acum, as fi putut fi unul din prietenii ei, dintre cei care ar merita sa fie criticati acum. Pentru ca si eu am prieteni despre care stiu ca sunt singuri dar pe care de multa vreme, din diferite motive, nu i-am intrebat ce mai fac. Ai si tu nu? Cine are moral dreptul sa arunce prima piatra?
Prietenii Cristinei, care au constiinta si care se simt vinovati au deja o povara pe umeri, una mare si dureroasa. Cei fara constiinta apar la TV si plang cu lacrimi de crocodil, iar critica le curge de pe umeri ca apa de pe acoperis. Pe ei nu ii scrimbam oricum. Deci cui ii foloseste critica?
Moartea Cristinei m-a facut sa ma gandesc ca inca o data ne ascundem in transee si trimitem salve unii altora. Asta facem des, prea des. Si eu cred ca este o strategie foarte neproductiva cere nu ne foloseste la nimic si nu ne ajuta sa facem un pas mic inainte.
Doua intrebari ar trebui sa aiba un loc proeminent in discutia publica: Ce face Romania, ca societate, cu moartea Cristinei? Si ce face moartea Cristinei cu fiecare din noi ca oameni?
Moartea in singuratate a Cristinei, alaturi de viata si moartea in singuratate a sute de romani in fiecare an, poate fi punctul de plecare a unui mod bun de a ii comemora: Nu ar fi frumos daca pe 28 decembrie in fiecare an, fiecare dintre noi am deschide usa pentru o persoana depre care stim ca e singura? Chiar daca persoana respectiva se afla in sertarul nostru unde ii plasam pe cei care sunt cam nesuferiti, sau care beau un pic cam mult, sunt prea galagiosi sau au alte defecte (in ochii nostrii)?
Eu cred ca asta ar contribui ca moartea Cristinei si a multor alti oameni sensibili sau nu, care au murit in singuratate, sa nu fi fost fara folos. Postum, moartea lor ar contribui asa incat cat mai putini romani sa traiasca si sa moara in singuratate.
Putem face asta din altruism acum, dar si cu un pic de egoism in minte: nici unul dintre noi nu stie ce ne asteapta in viitor, poate peste cativa ani chiar unul dintre noi e cel care ar trebui invitat!
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
