Am început comentariul publicat ieri pe site-ul contributors.ro invocând fotografia familiei pretins unite a conducerii PSD ieșită la declarații duminică seara, la scurtă vreme după ora 21. Cine era în respectiva poză? Ce arătări? Ce personaje?
În primul rând, la mijloc, îmbrăcată în negru și fără broșă, doamna Viorica Dăncilă. Gardată de doamnele Lia Olguța Vasilescu și Gabriela Firea, cu aerul unor prințese războinice. În cel de-al doilea puteau fi zăriți revenantul Codrin Ștefănescu, cu rânjetul lui inconfundabil de măcelar-șef, dar și foștii miniștri Daea, Fifor, Teodorovici. Ultimii doi încă mai reprezentau, împreună cu d-na Dăncilă, linia întâi din conducerea partidului. Ce mai înseamnă ei astăzi, la nici 48 de ore după? Nimic, nada, nothingh, rien de rien. Adică resetaţii.
Absenții, conspiratorii, indiferent că se cheamă Ciolacu, Bădălău, Stănescu, Arsene s-au mobilizat, au pregătit ceea ce trebuia să fie o acțiune fulgerătoare. Luni după-amiază lăsau să se înțeleagă că dețineau deja conducerea partidului, îi convocau siguri pe ei la ordine pe liderii din teritoriu, pregăteau cu asiduitate ședința de decapitare, negociau cu pistoalele pe masă, făceau vizite la domiciliu, ofereau funcții și posturi compensatorii. Pretindeau că salvau partidul. De cine și de ce? În nici un caz de propria lor incompetență, agresivitate, de analfabetismul lor politic absolut egale cu cele ale celor care de azi dimineață sunt evacuații. Incompetență, agresivitate, analfabetism și sete de putere mascate acum în acea celebră formulă a conducerii colective. Împrumutată din arsenalul vorbelor de clacă, lipsite de orice sens și corespondent în realitate ale aparatcikilor din vechiul PCR. Marți după-masă, V. V. Dăncilă a pozat în Ana Ipătescu sau în Sorin Grindeanu. Azi trimisă la plimbare, la șefia organizației de femei respectiva spune cui o crede că a făcut un act de demnitate. Vorbe de clacă. Doar s-a văzut cu ochiul liber că totul s-a transformat într-o mizerabilă Țiganiadă.
Însă nu despre ceea ce s-a întâmplat în CExN al PSD de ieri aș dori să scriu în editorialul de astăzi. Ci despre încă o fotografie. Aceea din studiourile televiziunilor așa-zis prietene, în realitate aservite PSD. Că la România tv sau la Antena 3 se instalase doliul, că Ciutacii, Gâzii, Chiriacii, Stăneștii, Savaliucii, Badea aveau sufletele cernite, că de abia își stăpâneau cuvintele și cu greu își rețineau lacrimile mi se pare cum nu se poate mai firesc. Își cam pierdeau locul de muncă, acela în care seară de seară trudeau la prostirea electoratului. Însă că același lucru se petrecea în studioul TVR, adică la Televiziunea publică, acolo unde mercenarii Ionuț Cristache și Livia Șerban-Iancu îi convocaseră și adunaseră ca la priveghi pe Mihaiu, Nistorescu, Iaru, Dinescu, ultimii fiind doar doi dintre pesedizații de la Academia Cațavencu, mai încolo și pe Soviany și, last but not least, pe Ion Cristoiu, acesta din urmă chemat să tragă concluziile și să repună placa cu generalii, serviciile, Sistemul, mi se pare absolut inadmisibil. Fiindcă în respectiul caz e vorba despre o adunare de persoane plătite, prin intermediul casierei TVR, să laude, să proslăvească, să apere, să justifice toate ticăloșiile PSD.
Știm foarte bine că de ani buni, anii proști ai României, TVR plătește oameni să facă politica stăpânilor ei de partid. A intervenit duminică seara vreo noutate? Da. Cuvintele acestor oameni aveau acum gust și aromă de colivă. De capăt de drum. Respectivii știind foarte bine că subvenția, plata, șperțul, mita cu aer de legalitate la care se dedulciseră din decembrie 2016 încoace sunt pe sfârșite.
Toate astea nu i-a împiedicat însă ca, mobilizându-și ultimele forțe, să lanseze încă un atac la adresa președintelui Klaus Iohannis. Să susțină că acesta nici nu vrea, nici nu are cum să fie președintele tuturor românilor de vreme ce, în primele cuvinte rostite după aflarea rezultatelor alegerilor, s-a angajat să continue lupta împotriva PSD. Mai exact, împotriva pesedismului înțeles nu ca reflex, nu ca formă de existenţă a unui partid de stânga de care indubitabil România are nevoie, ci ca stare de spirit, ca boală care de 30 de ani încoace a ros puternic ființa României și a românilor. Perpetuând mentalitatea comunistă a furtului, hoției, minciunii, a normalității promovării pe linie de partid, fără nici un merit, fără studii ori cu diplome falsificate, cu doctorate plagiate.
Marea problemă e că pesedismul nu e doar în specificul PSD. A intrat în ADN-ul politicianului român, al politicii dâmbovițene. Pesedismul s-a cuibărit demult în PNL și el reprezintă principala primejdie aflată în calea reușitei guvernului Orban.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro
