Actualizat, 14 noiembrie.Interviu cu analistul Armand Goșu despre încurcatele ițe politice din Moldova. De ce a picat guvernul Maia Sandu?

de     Contributors.ro
Miercuri, 13 noiembrie 2019, 19:01 Actualitate | Opinii


Armand Gosu
Foto: Hotnews

Când transcriam interviul nostru, Igor Dodon a anunțat nominalizarea lui Ion Chicu pentru funcția de prim ministru. Peste doar câteva ore, Chicu a prezentat în parlament lista miniștrilor și programul de guvernare, un document de 25 de pagini. Noul guvern a fost votat în mare viteză, iar miniștrii au depus jurământul și preluat atribuțiile. Într-o analiză pentru Hotnews, Cătălin Gombos a numit blietzkrieg, operațiunea de schimbare a guvernului. Ion Chicu nu e o surpriză, se vorbea despre el, era consilier al lui președintelui.

Numele lui Chicu era vehiculat de ceva vreme. Însă, Dodon a mimat negocierile, ca să arate că respectă litera Constituției. Cum partidele pretindeau că nu pot forma o majoritate, el l-a propus pe consilierul său, Chicu, pentru funcția de prim ministru. Accentul pică pe două cuvinte: tehnocrat și profesionist. Guvernul este „tehnocrat”. Iar Chicu „profesionist”. Deși, președintele l-a prezentat ca „un profesionist de carieră”, ceea ce sugerează că provine din rezerva de cadre a nomenklaturii de la Chișinău, Ion Chicu a fost ministru de Finanțe în guvernul lui Plahotniuc, condus de Pavel Filip, înlăturat în iunie de guvernul Maia Sandu. De atfel, Chicu s-a remarcat prin câteva măsuri fiscale criticate la vremea respectivă. Imediat după căderea guvernului Filip, el a trecut la Președinție, consilier al lui Dodon. Chicu lucrase în trecut cu Zinaida Greceanîi în anii 2007-2009, fiind consilierul primului ministru până în septembrie 2009, la instaurarea guvernului Alianței pentru Integrare Europeană, condus de Vlad Filat. Înainte să lucreze pentru comuniști, Chicu candidase pe listele partidului lui Mihai Ghimpu. Orice se poate spune despre el, numai că e un tehnocrat nu.

Noul guvern e compus din apropiați ai lui Dodon, foști consilieri, la Interne, Apărare, Externe, Agricultură, Sănătate, Educație; consilierul juridic al socialiștilor a fost numit la Justiție, iar Finanțele și Economia au fost date la democrați. Foarte important e Ministerul Economiei de unde sunt controlate schemele financiare care aduc bani negri, scheme construite cu migală de fostul oligarh Plahotniuc.

Pentru cititorii noștri care nu au urmărit evoluția crizei de la Chișinău, fac un rezumat al situației: guvernul Maia Sandu investit la 8 iunie 2019, după ce socialiștii pro-ruși și blocul pro-european ACUM, au semnat o înțelegere temporară, a fost dat jos prin moțiune de cenzură marți, 12 noiembrie. Pentru demitere au votat socialiștii și deputații Partidului Democrat din Moldova, condus până nu demult de controversatul Vlad Plahotniuc. Moțiunea de cenzură a fost introdusă de PSRM după ce Maia Sandu și-a asumat răspunderea miercuri, 6 noiembrie, pentru modificarea Legii Procuraturii. Această modificare era urmarea anulării concursului organizat de ministra Justiției pentru funcția de procuror general, acuzându-se faptul că întregul proces a fost viciat. Reforma justiției și numirea unui procuror general independent erau liniile roșii trasate guvernului de la Chișinău de către Bruxelles, Washington, București și de care se condiționa finanțarea Republicii Moldova. Prin acest deznodământ, guvernul PSRM-PDM dă ceasul înapoi cu cinci luni.

Exact. Încă un detaliu care poate fi interesant. La Chișinău circulau zvonuri cum că Ion Chicu era pregătit să fie premier al unui guvern PSRM-PDM încă de acum un an. E o figură de compromis care convine și socialiștilor și democraților. Negocierile dintre Dodon și Plahotniuc pentru formarea guvernului au eșuat pentru că oligarhul dorea să devină el prim ministru, lucru inacceptabil nu doar pentru președintele Dodon, dar și pentru partenerii strategici ai Moldovei. Doar România susținea această variantă, ceea ce s-a dovedit insuficient. Plahotniuc mai fusese aproape de a obține nominalizarea în decembrie 2015, când fostul președinte Nicolae Timofti s-a împotrivit.

Deci, spuneți că Ion Chicu e un proiect mai vechi, eșuat în iunie și realizat abia acum?

Sunt detalii pe care le am din zona democraților, imposibil de confirmat din alte surse. Da, Chicu n-a fost nominalizat atunci prim ministru al guvernului de coaliție PSRM-PDM care se negocia nu doar din cauza obsesiei lui Plahotniuc de a prelua șefia executivului ci pentru că au intervenit emisarii Uniunii Europene, SUA și Rusiei, pe o platformă comună, evacuarea lui Plahotniuc de pe scena politică de la Chișinău, iar acțiunea lor s-a soldat cu formarea guvernului Maia Sandu și a coaliției PSRM-ACUM. Astăzi, când această alianță al cărei principal – și vedem acum că unic – obiectiv a fost îndepărtarea oligarhului s-a rupt, a fost naturală revenirea la formula Chicu, prezentat drept „tehnocrat și profesionist” și nu expresie politică a coaliției socialiștilor cu democrații. Numele lui Chicu eu l-am auzit vehiculat la Chișinău încă de la sfârșitul lunii august. Deci, e un proiect politic pregătit din vreme.

Ministrul de Interne de la blocul pro-european ACUM, vorbea chiar de o veritabilă lovitură de stat, în desfășurare, prin care Dodon pune mâna în doar câteva ore pe toate pârghiile de putere de la Chișinău. Acel echilibru între Est și Vest, între Rusia și Occident, s-a rupt în favoarea Moscovei. Nu a fost o prostie alungarea lui Plahotniuc și coaliția ACUM cu PSRM? Iată că, în absența lui Plahotniuc, Dodon a pus mâna pe toată puterea în Moldova, și livrează țara Rusiei.

Dodon a putut să pună mână pe toată puterea în Moldova pentru că tabăra pro-europeană este slabă și divizată. Iar ea este așa și pentru că o țară vecină Moldovei cu interese strategice acolo, a avut o politică externă paralizată de lobiștii lui Plahotniuc, sau chiar trasată direct de Plahotniuc.

Vă referiți la România?

Da, exact. Până astăzi, presa din Moldova finanțată de la București sapă la temelia forțelor pro-europene, a caricaturizat activitatea miniștrilor guvernului Maia Sandu, pe care i-a acuzat de trădare, că au adus tancurile rusești pe Prut, că e fructul unei înțelegeri secrete între Moscova și Berlin, după modelul Molotov-Ribbentrop.

Și n-a fost o înțelegere între Berlin și Moscova?

Germania de astăzi nu e Germania lui Hitler, nu face astfel de înțelegeri secrete. Cine spune astfel de enormități nu știe cum funcționează relațiile internaționale, nu înțelege cum se construiește politica externă la Berlin. Guvernul german, Comisia Europeană în întregul ei, nu doar comisarul Hahn, Departamentul de Stat s-au înțeles asupra unui singur punct: alungarea lui Plahotniuc de la Chișinău. Acest lucru era ușor de prevăzut încă din 2016, când a luat amploare scandalul miliardelor rusești spălate prin Moldova, și devenise mai mult decât evident din vara 2018, de la alegerile anulate pentru primăria Chișinău, când au fost blocate toate fondurile pentru această țară. Deci, Occidentul nu putea să „vândă” Moldova, pentru că nu-i aparținea. Moldova era controlată de un lider al lumii criminale, care provenea din tumultoasa tranziție post sovietică și care devenise o pacoste de care toți marii jucători încercau să scape. Din motive diferite însă.

Deci, nu Uniunea Europeană și SUA sunt responsabile pentru că astăzi a eșuat guvernul Maia Sandu iar Dodon s-a grăbit să apuce toate pârghiile puterii de la Chișinău.

Cât de solid e noul guvern condus de Ion Chicu?

Depinde de democrați, care astăzi l-au votat și care peste câteva luni, împreună cu ACUM pot să-l dea jos. Depinde de situația politică, economică și socială din țară, de cât de grea este iarna, de finanțările instituțiilor occidentale. Sunt șanse mari ca viața guvernului Chicu să nu fie prea lungă. Iar un eșec i-ar putea compromite șansele lui Dodon de a câștiga al doilea mandat. Înlăturarea guvernului Sandu ar putea să se dovedească peste câteva luni o capcană în care a picat Dodon.

Nu există riscul ca Dodon să facă jocul rușilor și să federalizeze Republica Moldova, acordând Transnistriei o largă autonomie?

Din aceleași rațiuni electorale, Dodon nu va face acest lucru în următorul an. Și-ar ostiliza o mare parte a electoratului și și-ar reduce șansele să mai câștige un mandat. Cât despre controlul Moscovei asupra lui Dodon, am ceva dubii. Nu cred că cei de la Kremlin au bani să țină Moldova și nici că au mare încredere în Dodon care a promis multe lucruri dar a livrat puțin. Nu uitați că rușii au trecut prin experiența Vladimir Voronin. Or, tocmai Voronin este modelul lui Dodon, nu Plahotniuc.







Igor Dodon și Partidul Socialiștilor din Republica Moldova au anunțat după consultările de astăzi, 13 noiembrie, că pregătesc formarea unui guvern minoritar, compus „din profesioniști apolitici și tehnocrați”, deci un „guvern tehnic, nu politic”. Asta după ce ieri, în parlament, socialiștii și democrații au votat moțiunea de cenzură împotriva guvernului pro-european condus de Maia Sandu. Criza politică s-a rezolvat suspect de repede…

Sigur că soluția era pregătită din timp, negocierile socialiștilor cu democrații fiind cunoscute. Dar operațiunea a fost ușurată de lipsa de experiență politică a pro-europenilor din blocul ACUM. Au trimis la consultări doi vicepreședinți ai partidelor PPDA și PAS, care au condiționat o nouă alianță cu PSRM de menținerea integrală a componenței guvernului Maia Sandu și a programului de reforme. Conducerea blocului ACUM pare paralizată, tot ce fac liderii săi e să încerce să convingă publicul că dreptatea e de partea lor, că ei au principii, că linia roșie a fost justiția și procurorul general și că nu mai puteau face concesii și aici în fața lui Dodon, care treptat devine un al doilea Plahotniuc.

A dorit Maia Sandu să părăsescă guvernarea?

S-a creat această impresie, mai ales printre ziariștii și comentatorii de la Chișinău cu care am vorbit. Destul de răspândită suspiciunea asta, care cred că se bazează mai degrabă pe atitudinea unor miniștri în parlament, decât pe probe solide. Suntem în zona speculațiilor unor ziariști, nimic mai mult.

Nu doar ziariști, ci de la tribuna Parlamentului, Pavel Filip, liderul Partidului Democrat din Moldova, a acuzat faptul că Maia Sandu prin declanșarea crizei dorea să plece de la guvernare pentru a se lansa în campanie electorală. Democrații au votat alături de socialiști pentru căderea guvernului. De ce spune fostul premier Filip asta?

Liderul democraților a îmbrățișat integral opinia președintelui Igor Dodon.

Sunt două mari narațiuni, prima a celor care au votat pentru demiterea guvernului Maia Sandu, deci a socialiștilor și democraților. A doua a susținătorilor blocului ACUM.

Ce spune prima? Propun să ne uităm la declarațiile lui Dodon. El a oferit mai multe interviuri, așa că avem suficient material de analizat. Iată principalele idei: guvernul Sandu și-a provocat singur demiterea pentru că și-a asumat un proiect de modificare a legii procuraturii fără să se consultate cu socialiștii, în coaliție. Și-a provocat demiterea pentru că vrea să scape de orice responsabilitate privind situația din țară. Miniștrii blocului ACUM au înțeles că e prea mult de lucru iar ei sunt obișnuiți să vină în Moldova, doar ca turiști. Dacă ar fi dorit să continue, guvernul ar fi găsit o soluție la această criză.

Pavel Filip spune mai mult, anume că Maia Sandu se lansează acum în campanie electorală. Cum comentați?

Alegerile prezidențiale sunt peste un an, în timpul ăsta se pot întâmpla multe. În Moldova nu se fac planuri pe mai mult de două zile, să presupui că doamna Sandu are o strategie sofisticată de a câștiga prezidențiale, e o fantezie.

E și un paradox aici. Dacă socialiștii și democrații se tem de candidatura doamnei Sandu, logica politică ar fi trebuit să-i determine s-o țină pe doamna Sandu în fruntea guvernului, măcar o iarnă, ca să-i scadă popularitatea. Acum, trecută în opoziție, când se poate dedica organizării partidului și campaniei electorale, abia acum Maia Sandu poate deveni periculoasă pentru Dodon.

Atunci, de ce au votat moțiunea de cenzură? Ce câștigă socialiștii și Partidul Democrat din plecarea Maiei Sandu de la guvernare?

Orice analiză ar trebui să plece de la contextul special, cu totul atipic, în care s-a format guvernul Maia Sandu, după alegerile din 24 februarie. După ce Plahotniuc negociase cu Dodon detaliile unei coaliții dintre socialiști și democrați, mai multe misiuni internaționale, dintre care cele mai importante par a fi ale comisarului UE pentru extindere Hahn și vicepremierului guvernului Rusiei, Kozak, au forțat formarea unei alianțe anti-oligarhice. Cum nici Bruxelles, Washington sau Berlin, dar nici Moscova nu mai aveau încredere în Dodon și socialiști, blocul ACUM, cu doar 26 de deputați, din 101, a format un guvern minoritar în frunte cu Maia Sandu. Principalul obiectiv a fost alungarea lui Plahotniuc. În cele din urmă, după o istorie cu ceva peripeții, Plahotniuc a fugit, nu se știe unde, nu se știe cum, dar astăzi este dat în căutare internațională de procuratura de la Chișinău.

După fuga oligarhului, doamna Sandu a condus pentru cinci luni guvernul, promovând un program ambițios de reforme. Au fost și bâlbâieli, oarecum normale, ACUM nu se pregătiseră să ajungă la guvern, liderii blocului, Maia Sandu și Andrei Năstase au improvizat din mers. Cred că au obținut rezultate bune în unele domenii, iar câțiva miniștri au excelat. Așteptările mele erau mai modeste.

Dar nu și ale presei de la București și Chișinău și ale unor influenți formatori de opinie. Aceștia acuzau trădări, cedări, concesii din partea pro-europenilor, bănuiți că fac jocul Moscovei. Cu alte cuvinte, criticau foarte dur coaliția ACUM-PSRM, sugerând sau afirmând direct, că alianța trebuie desfăcută. Ideea de bază era că Maia Sandu a făcut concesii nepermise socialiștilor, concesii care o compromit.

Există totuși diferențe importante. De pildă, sunt foști consilieri ai lui Plahotniuc de la București - care acum au ceva mai mult timp, ma gândesc - și scriu pe rețele sociale, făcând lobby pentru acesta sau pentru Partidul Democrat, al lui Plahotiuc. Luau bani de la Plahotniuc, acum nu îi mai iau. Și sunt și foarte mulți oameni de bună credință care consideră că Maia Sandu a greșit aliindu-se cu socialiștii. Acum, nu prea cred că din ce se spune în presa din București poți impune dezbateri politice în Moldova. Mai e presa de la Chișinău, care a renăscut după fuga lui Plahotniuc și care e într-o efervescență remarcabilă.

Aș nuanța ce ați spus mai devreme, prin presa de la București poți modela dezbaterile în anumite segmente ale opiniei publice din Moldova. În special în cercurile unioniștilor. Detaliu care s-a dovedit a fi esențial din perspectiva alegerilor la primăria Chișinăului, pierdute de Andrei Năstase. Și încă ceva. Nu doar Plahotniuc a avut o armată de lobbiști plătiți la București, ci și alți lideri politici de la Chișinău, îmi amintesc de Ghimpu. Și, mai important, mi se pare faptul că în ultimul deceniu presa, mai ales televiziunea din Moldova, s-a schimbat la față. Modelul jurnalismului agresiv practicat la București s-a extins la Chișinău prin înființarea Publika TV a lui S.O. Vântu și mai ales prin cursurile pe care jurnaliștii Antenei 3 le țin de ani buni pentru angajații televiziunilor lui Plahotniuc. Dacă o bună parte a publicului din România s-a imunizat la acest gen de presă, la Chișinău el face ravagii nu doar printre telespectatori ci și printre demnitari.

Iar în presa de la Chișinău sunt mulți ziariști de bună credință, dar, din naivitate cel mai probabil, au întreținut niște așteptări total nerealiste, de la un guvern ACUM, practic monocolor, expresia unei coaliții cu PSRM. Nu puteai să-i ceri Maiei Sandu să răstoarne munții, cu doar 26 de deputați din 101. Ce loialitate față de guvern puteai să ceri celor 36 de deputați socialiști, când le refuzai portofolii.

Astfel, la lipsa de experiență politică a liderilor blocului ACUM se adaugă presiunea foarte mare asupra lor din partea propriei tabere, a presei independente, a societății civile, a unor importanți formatori de opinie, aliați tradiționali ai liderilor pro-europeni. Maia Sandu a fost supusă acestei presiuni enorme, a fost împinsă practic să acționeze unilateral în problema procurorului general, adevărat cu o miză enormă pentru guvernare, și să riște totul aici. Ar fi trebuit ca cineva să-i atragă atenția că anticorupția nu-i panaceu universal.

Eu cred că principala miză era păstrarea guvernării de către forțe pro-europene, iar dosarul procurorului general s-ar fi putut negocia. Asta știu că și-au dorit și ambasadele occidentale la Chișinău.

A fost mai mult decât procurorul general? Dodon cerea ministere. În același timp, dorea s-o păstreze pe doamna Sandu în fruntea guvernului. Sau nu e așa?

Din luna august s-au simțit tensiuni între socialiști și ACUM, exprimate de președintele Dodon, care critica tot mai des guvernul. Dodon vorbea tot mai mult de o remaniere, de intrarea unor miniștri socialiști în guvern. Se discuta public despre posibile soluții, spargerea unor ministere și oferirea unor portofolii către PSRM, mai ales a celor sociale, Muncă și Protecție, Infrastructură etc. Negocierile au fost amânate până după alegerile locale. Tensiunea a crescut în timpul campaniei electorale, în ciuda promisiunilor că ACUM și PSRM nu vor escalada. Mai ales la Chișinău, campania electorală a lui Andrei Năstase, în condițiile dispariției lui Plahotniuc, a revenit la temele geopolitice. Care n-au mai convins. Socialistul Ion Ceban a câștigat primăria Chișinăului. Cred că victoria din capitală i-a dat aripi lui Dodon care a folosit inițiativa Maiei Sandu de modificare a legii procuraturii pentru a da guvernul jos. Chiar și fără planul de a-l înlocui cu un guvern „tehnocrat”, miza procurorului general era prea mare pentru socialiști. Chiar pentru Dodon personal. În Moldova, Ucraina, precum în Rusia, cultura politică și administrativă nu a procesat conceptul de procuror independent. În fosta lume sovietică, procuratura e un instrument în mâna puterii, un instrument la fel de important ca serviciile secrete, ministerul de Interne. Până astăzi, în Rusia, procurorii poartă uniforme, sunt o castă militarizată, care răspunde la ordine.

Au circulat intens zvonuri despre dosarele cu care Plahotniuc șantaja. Printre cei care aveau dosare se numărau în primul rând politicieni, oameni ca Dodon. Or, președintele nu ar fi riscat ca un procuror necontrolat de el să ocupe fotoliul de procuror general și să scoată dintr-un sertar un dosar prăfuit cu probe care l-ar acuza pe el sau colegi de-ai lui de partid și care ar fi putut să-i compromită șansele de a fi reales președinte.

Deci, dacă Maia Sandu ar fi acceptat să le dea câteva ministere socialiștilor și să negocieze cu Dodon procurorul general, ar fi rămas în fruntea guvernului?

Putea să prelungească agonia. Însă, Dodon n-ar fi acceptat în fruntea procuraturii generale un om pe care nu-l controlează. Nu se putea sinucide în direct, sub privirile inocente ale Maiei Sandu. Totuși, Dodon e om politic. Știa că doamna Sandu nu-i va face jocul în privința procurorului general. Ce putea ea să facă era să tragă de timp. Asta credeam eu, că o să prelungească interimatul de la procuratura generală, că o s-o schimbe pe ministra Justiției, care nu m-a convins deloc. Ba consider că a fost o vulnerabilitate pentru Maia Sandu.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro







Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


















4861 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by