Stafiile si eternii lui Vantu, Voiculescu si Patriciu

Miercuri, 13 februarie 2008, 12:39 Actualitate | Opinii

Umbrele lor alearga prin desertul opozitiei si intuneca zilnic sticla televizorului. Sunt mortii vii ai politicii romanesti. Daca nu ii vezi la Realitatea TV, ii gasesti la Antena 3 si invers.  Macabra lor animatie arata impotenta elitelor politice, incapacitatea lor de a furniza idei noi si de a se regenera. O sterilitate intretinuta si finantata de doi-trei oameni: Vantu, Voiculescu, Patriciu. Cu ei, progresul este utopie iar baltirea, stare de fapt.

Televiziunea “oligarhului de bine” si antenele “oligarhului de rau” au ajuns sa functioneze dupa principiul vaselor comunicante. Fac schimb de fluide, cum ar veni de zoaie, de icnete si de adjective. Din cauza lor, mortii politicii romanesti nu mor iar cei vii nu traiesc.

Poate va intrebati si voi ce cauta Lavinia Sandru, Cozmin Gusa, Sergiu Andon, Ioan Ghise, Ghita Funar, Petre Roman, Aurelian Pavelescu, George Pruteanu, Adrian Nastase, Serban Nicolae sau Adrian Paunescu toata ziua buna ziua la televiziunea lui Vantu? Cam aceleasi fantome plus altele mai sinistre isi lungesc gaturile pe sticla lui Voiculescu. Au ajuns un fel de guma de mestecat a televiziunilor care, de la atata clefait, nu mai au nici gust nici miros.

Starea de fantoma a sus-numitilor li se trage de la alegatori. Nu i-ar vota nici vecinii. Partidele lor, cu exceptia PSD, sunt pure fictiuni. Si atunci, pe cine reprezinta ei? In numele cui vorbesc? Ce au sa ne spuna? Stiti deja raspunsul, i-ati auzit de mii de ori: fie il injura pe Basescu, fie pe Tariceanu. Cumplita saracie de idei, mare plictiseala! Sa latri zilnic, cu emfaza, aceleasi tampenii, sa pui in circulatie una maxim doua idei fixe este ca si cum ai vizita in fiecare zi gradina zoologica si te-ai distra cu aceleasi maimute si papagali.

Nu se pot numi nici putere nici opozitie, sunt eternii oameni disponibili, previzibili si perfect utilizabili. Nu au nici viziune, nici proiect, nici putere ci imprumuta cu dobanda puterea si viziunile altora. Ei garanteaza functionarea unei puteri maleabile si fragile, prezente sau viitoare. Cu ei, totul se aranjeaza, se negociaza si se executa. Sub domnia lor, administratia se populeaza rapid cu incompetenta si coruptie.

O putere diluata si captiva, ca Guvernul Tariceanu, este mereu gata de orice compromis ca sa-si asigure supravietuirea. Si liberalii isi impart puterea intre fantome si eterni, il muta pe Melescanu de la Aparere la Justitie si tot ce pot gasi prin partid este un Radu Stroe prafuit si cleios, personaje fara apetenta reformatoare dar foarte supuse. Guvernarile instabile le ofera  marilor papusari ocazia sa se joace de-a Dumnezeu. Politicienii traiesc si mor dupa vointa lor. Apar sau nu apar pe sticla, captata sau nu o functie, intra si ies din criptele partidului dupa voia Atotputernicilor cu conditia sa nu le ia vreodata, cum ar zice Tiriac, numele in desert.

Ne hranim dintr-o mamaliga de idei putine amestecate la nesfarist. Aceasta bolboroseala cumplita ne taraste pe un sol sterp, ne provoaca o lehamite periculoasa si o placuta stare de lene intelectuala. Cum am putea scapa noi din cosmar? Am putea: iesind din toropeala  si contemplatie; gandind autonom si critic. Am putea: cautand oameni noi, vii si liberi; evadand de pe orbita universului previzibil. In fond exista viata si dincolo de televizor. Am putea: aruncand un ochi afara, aplecand urechea la idei proaspete si oneste,  ignorandu-i pur si simplu pe toti ceilalti.

La Voiculescu si Patriciu balta s-a statut de tot. La Vantu bolboroseste vioi. Realitatea lui a devenit suprarealista: recupereaza personaje din lada de gunoi a istoriei, le urca in carca unor personaje stimabile ca intr-un Babilon politico-jurnalistic. La el, moliile si fluturii se zbat sub acelasi bec.

Aceasta joaca morbida si cinica seamana teribil cu pasiunea anatomistului german Gunther von Hagens, devenit celebru pentru colectia sa de cadavre conservate si expuse public in pozitii care-i infatiseaza in activitati cotidiene: joaca sah, alearga sau merg pe bicicleta. Hagens s-a decis in cele din urma sa-si scoata la vanzare colectia de cadavre conservate, mortii sai aparent vii de pe urma carora spera sa castige ceva bani.