Care e relația între Macron și grupul Renew din Parlamentul European? Sistemul alegerii președintelui Comisiei Europene trebuie perfecționat, sistemul Spitzenkandidat e mai democratic, dar modul în care a fost gândit și pus în practică în fapt de către PPE a fost defect. Care a fost impactul anchetei Rise Project asupra campaniei lui Dan Barna?

Cristian GhineaFoto: Hotnews

__________

Lucian Popescu: Să vorbim acum si despre politica europeana. Renew e văzut ca o formațiune arondată de Macron. E adevărată chestia asta?

Nu e adevărată. Știu că e greu să te bați cu percepțiile care se împământenesc. Renew este o coaliție formată din ALDE și En Marche, și alte formațiuni mai mici, dar acestia sunt cei doi mari piloni. Nu știu dacă e ghinion sau noroc, dar este un fapt, Macron este un lider cunoscut, puternic, charismatic și atunci pare că e despre el povestea asta. Nu e despre el. Dacian Cioloș a fost ales președinte la grupul Renew cu 66 de voturi. En Marche are 21 de europarlamentari. Mai mulți au votat de la ALDE pentru Dacian Cioloș președinte, asta ca să vă dau niște cifre concrete. Noi avem 108 europarlamentari, doar 21 sunt de la En Marche. Nu e ca și cum dă Macron telefon și noi votăm. Sunt chestiuni unde nu suntem de acord. De pildă, nu sunt de acord, vă spun foarte clar, îmi asum chestia asta, cu blocarea deschiderii negocierilor cu Albania și Macedonia de Nord. Mi se pare o greșeală istorică pe care Emmanuel Macron a făcut-o pentru că, mai ales în Macedonia, oamenii au muncit. Factorul, dorința de europenizare încă funcționează. Cum a fost și la noi. Hai să ne amintim cât de mult a contat presiunea pentru aderare, din decembrie 1999 când au început, apoi perioada 1999 – 2004. Inclusiv în ce privește zona anti-corupție. Nu s-ar fi făcut nimic dacă nu se punea presiune și dacă nu exista această dorință de aderare. Cam la fel se întâmplă și acolo. Mai lent pentru că nu mai există perspectiva că intri în următorii cinci ani dacă faci ce trebuie. Dar nici măcar să începi negocierile, aceasta mi se pare o greșeală. Noi cei mai mulți din Renew am votat Rezoluția Parlamentului European referitoare la negocierile cu Albania și Macedonia. Nu vreau să demonstrez că suntem anti-Macron. Vreau doar să spun că suntem o alianță unde, de cele mai multe ori, în 95% dintre cazuri suntem toți de acord cu ceva, pentru că discutăm foarte mult la grupul acesta, se discută ore în șir despre fiecare vot, poziție, rezoluție pe care o avem. Și repet ei sunt 21. Da, contează și faptul că Franța are în Consiliu o voce puternică, prin președintele Macron. Dar sunt și alte state care au șefi de guverne în gruparea Renew, cum ar fi Olanda. Avem și o vice-președintă foarte puternică a Comisiei Europene, tot din partea Renew. Deci Renew este un angrenaj mult mai important care presupune și partidul ALDE și En Marche, și oameni din Consiliu și din Comisie. USR este parte din ALDE, apropos. Nu e ca și cum e despre Macron. Este și despre Macron, dar este despre crearea acestei grupări centriste la nivel European, care, spre surpriza multora, chiar funcționează. A mai fost această temere: acest Parlament European va fi haotic, nu mai există marea pupătură istorică între socialiști și populari, care decid tot, vor veni acum centriștii și schimbă totul. Nu se adeverește. Acest Parlament European este la fel de disciplinat și de coerent ca și până acum. Ba dimpotrivă, grupul Renew a contribuit la stabilitate. Vă reamintesc că am votat învestirea președintei Comisiei Uniunii Europene. Poate spre surpriza altora, noi am fost mai disciplinați decât socialiștii. Toți parlamentarii Renew au votat-o pe Ursula von der Leyen să fie președinta Comisiei Uniunii Europene, spre deosebire de socialiști, spre deosebire de verzi care, deși au negociat cu ea și le-a pus în programul Comisiei Green Deal, au votat tot contra. Noi ne ținem de cuvânt, discutăm, și discutăm pe rezultate. Avem mecanismul de tip MCV pentru toate statele europene. Acesta a fost un angajament electoral al Alianței USR-PLUS, pe care apoi l-am pus în manifestul Renew, care apoi a ajuns în programul de lucru al Comisiei Europene, prin noi ăștia opt europarlamentari. Caz clar, direct, vizibil de influență. Și multe altele cum ar fi schimbarea de balanță în blocajul cu numirea doamnei Kövesi. Faptul că suntem în centru, prin Dacian Cioloș și prin delegația noastră care este puternică, în centrul centrului, ca să zic așa, centrul care face noua majoritate, este un lucru foarte bun pentru România.

Claudiu Zamfir: Doamna Ursula von der Leyen a fost o soluție de compromis la care s-a ajuns tocmai din cauza presiunii lui Emmanuel Macron, deci a grupului Renew. În mod normal trebuia să fie Spitzenkandidat-ul câștigător, al grupării câștigătoare, domnul Weber. Lumea se gândește, dar noi ce-am votat la alegeri și ce-a ieșit?

Aveți mare dreptate într-o bucată a afirmației, și nu aveți dreptate în alta. Lumea se întreabă, într-adevăr. Eu am scris un articol și sper să fie publicat într-un portal european în perioada următoare despre cum putem salva sistemul Spitzenkandidat. Pentru că, într-adevăr, el s-a defectat. Problema lui a fost că era foarte neclar. Ați spus, gruparea câștigătoare. PPE-ul, de fapt, are mai puțin cu douăzeci și ceva de europarlamentari în acest Parlamentul față de Parlamentul trecut. PPE a pierdut voturi. Cea mai mare creștere a fost la fostul ALDE, actualul Renew. Și noi, cei din ALDE, am luat mai multe voturi, apoi s-a făcut alianța cu En Marche și iată că cea mai mare creștere a fost la centriști. Plus uriașa creștere pe care a avut-o Partidul Liberal Democrat din Marea Britanie, care are 16 europralamentari, plus unul din Irlanda de Nord afiliat. Deci cum a câștigat PPE alegerile? Nu are nici majoritate și a avut mai puține voturi decât data trecută.

În aceste condiții nu s-a respectat condiția de bază a unei democrații parlamentare – guvernul este emanația unei majorități. Ar trebui să repetăm și noi chestia asta în România, legat de criza politică. Asta înseamnă, indiferent de cred marii analiști ai neamului, de ce crede presiunea publică, că într-o democrație parlamentară ai un guvern sprijinit de o majoritate parlamentară. Sau nu ai și atunci mergi la alegeri anticipate. Dar nu vreau să mă duc în politica românească. Au existat niște adăugiri la tratate care au dat Parlamentului European puteri asupra numirii șefului Comisiei Europene. Și în Tratatul de la Maastricht, și cel de la Nisa, și în cel de la Lisabona unde a apărut că numirea trebuie să ia în considerare alegerile europene. Dar ce înseamnă asta concret? Mi se pare evident: trebuie să existe o majoritate parlamentară. Nu bazaconia cu cel mai mare grup și punct, în nici o democrație parlamentară nu e de ajuns. Cum am putea noi să vrem să fim un Parlament care are un cuvânt de spus în numirea sefului executivului neținând cont de această condiție de bază a democrației parlamentare. Dl Weber a fost candidatul PPE și nu a avut o majoritate în spatele său. Pentru că nu l-a susținut grupul Renew niciodată, socialiștii l-au susținut cu jumate de gură, și atunci l-au susținut popularii care nu au nici pe departe o majoritate singuri, ba mai mult au pierdut voturi. Si ei au zis: noi suntem cel mai mare grup, deci Weber sau nimic. După care le-a zis Macron, nu merge Weber. Hai să negociem. Nu, Weber sau nimic. OK, lăsați-l pe Weber, hai să venim cu altcineva că e mai important să luăm funcția decât să negociem. Și s-a stricat sistemul Spitzenkandidat. Lumea uită. În 2014 când a fost numit Juncker, cei din Consiliu, inclusiv Angela Merkel, nu au acceptat Spitzenkandidat-ul ca o chestie sigură, ca un fel de sistem instituit. A fost mai degrabă o idee a Parlamentului care a mers cu ea înainte iar cei din Consiliu au zis, bine, îl acceptăm pe Juncker, îl știm, e simpatic, e de-al nostru, a fost 18 ani prim-ministru. Niciodată n-a fost clar dacă Consiliul a acceptat Spitzenkandidat-ul ca sistem sau l-au acceptat pe Juncker ca persoană. Această neclaritate s-a răzbunat fix acum pe noi. Propunerea mea ar fi să reluăm ideea asta, să nu mai punem Consiliul în situația: vi-l dăm pe ăsta, sau nimeni altcineva. Hai să avem un fel de echipă de candidați, care să fie aleși pe liste transnaționale – o idee pe care Macron a tot promovat-o – și să spunem uite, Renew propune trei, PPE propune doi sau trei sau câți vor ei, acești oameni fac campanie în UE. Am avea cu adevărat o campanie.

Să fim serioși, n-a votat nimeni în România pentru Weber. Așa cum pesediștii n-au votat pentru Timmermans. Asta era altă problemă gravă a sistemului de Spitzenkandidat. Votează pesedistul ca să fie Tmmermans șef la Comisie. Păi, PSD a plătit un cântec folcloric împotriva lui Timmermans.

Mie-mi place sistemul Spitzenkandidat pentru că eu sunt un parlamentarist, am susținut această idee, dar modul în care a fost gândit și pus în practică în fapt de către PPE a fost defect. Hai să avem această echipă de oameni care să tragă dezbaterea în toată UE, să candideze pe liste transnaționale, eu cetațeanul Ghinea votez o listă națională pentru cine să mă reprezinte în Parlamentul European, și o altă listă, transnațională, de posibili candidați pentru șefia Comisiei Europene. Și apoi Parlamentul se duce cu zece nume la Consiliu, și dintre ei, cei care pot să facă majoritate și-n Consiliu, și-n Parlament se ajunge la o listă foarte scurtă. De fapt ca să fii șeful Comisiei Europene îți trebuie o majoritate calificată în Consiliul European și o majoritate simplă în Parlamentul European. Dintre cei zece, se califică cel care le pupă pe amândouă, ca să mă exprim așa mai folcloric. Altfel apare această marotă pe care o are PPE acum, că nu l-am fi ales noi cetățenii pe pe Weber. Când? Unde? Weber că nu a avut majoritate parlamentară, foarte simplu. Cine are majoritate ajunge șef la Comisia Europeane, cine nu, nu. Oricâte bosumflări se petrec la PPE.

CZ: Nu apăram un anumit tip de sistem. Dar lumea s-a uitat la chestiunea asta.

Sunt de acord. Haideți să discutăm rațional despre ce a fost. Și Macron, nu știu cum să zic, el nu a fost parte din povestea asta. În alegerile europene au fost Weber cu PPE, Timmermans cu socialiști, ALDE au avut, atenție, o echipă de cinci candidați – deci într-un fel a prefigurat ce zic eu – iar Macron a participat la alegeri fără să fie parte dintr-o familie europeană la acel moment. Deci nu a susținut nici implicit, nici explicit, nici nu a fost împotriva cuiva dintre Spitzenkandidați. Așa putem spune: niște milioane bune de francezi care au votat cu En Marche, pentru care Spitzenkandidat au votat, că n-au avut niciunul la dispoziție? Din nou, sistemul era mai degrabă defect. Hai să-l facem mai bun si sunt absolut un mare susținător al ideii de a avea aceste dezbateri europene. Dar să le facem serios.

LP: Am convenit că nu vorbim prea mult despre politica internă, dar o întrebare putem pune. De ce e așa de anemică campania lui Barna? Multă lume a observat asta. Eu nu mă fac decât vocea altora. Comparativ cu alegerile europarlamentare pare mai slabă.

CZ: Parcă partidul nu trage pentru el, alianța de fapt, cu totul.

Mă pune pe gânduri această percepție. Eu știu din interior că nu e deloc anemic, dimpotrivă. Dan Barna azi e la Zalău, ieri a fost la Oradea, duminică va fi eveniment la Brasov. Ne e și greu să-l prindem să vorbim cu el, pentru că în fiecare zi este în alt județ. Poate faptul că la europarlamentare eram 15 figuri, cu potențial de a ajunge în PE, ne făcea mai vizibili. Eram peste tot, plus Dan Barna care a fost cu noi peste tot. El este la a treia campanie, după ce a fost și în campania pentru referendum. Omul ăsta are o energie fantastică. El de două luni e în fiecare zi în altă localitate, dacă nu chiar în două, sau chiar în două județe. Pentru că ăsta e stilul de campanie cu care USR-ul a început din 2016. EU am fost în 2016 în campanie în 20 de județe. Că este o decizie luată de noi sau este o decizie forțată de realitate n-aș putea să vă spun, că nimeni nu mai știe. Pur și simplu așa ne-am obișnuit noi să facem campanie. Mai degrabă a plecat ca o decizie forțată, pentru că în 2016, dar și în mai anul acesta, nu aveam acces la televiziuni în măsura în care au alții. ȘI atunci noi mergem să batem străzile, să vorbim cu oamenii. Avem și această avere fabuloasă de activiști care sunt dispuși să se îmbrace în tricoul USR-PLUS să iasă pe străzi cu noi. De aici o percepție că nu-l vedem foarte mult la televizor, decât când îl atacă alții…

LP: Înainte erau la metrou, era un entuziasm, un spirit…

ȘI acum sunt, o să vă trimitem un film cu colegii mei de la USR sector 3, au fost ieri la Unirii și au pus pancarde cu ”Fericiți în România”, pe tot peronul. Nu am această percepție, într-adevăr au fost niște lovituri foarte dure în campanie, care loveau fix în narativul nostru. Azi am pus un film în care explic cum l-am cunoscut eu pe Dan Barna, când eram ministru al Fondurilor Europene, am avut o intâlnire cu antreprenori, consultanți, ong-iști și m-a impresionat omul. Nu-l știam înainte. Avea o reputație fantastică în lumea fondurilor europene, și de atitudine și de eficiență, și mai ales de capacitate de a-ți păsa nu numai de propria afacere și cum să faci bani, ci și de comunitate. De asta a creat fonduristructurale.ro, de asta a facut multe petiții, discuții.

CZ: Apropos de asta și articolul de la RISE project, si atacurile de după aceea la adresa lui Dan Barna, utilizând investigația din Rise Project. Campania lui Dan Barna?

Una este ce s-a scris propriu-zis în anchetă și alte e ce s-a zis despre ce s-a scris. Ce s-a scris, scuzați-mă, e o nimica toată. A creat omul niște întrerpinderi sociale dintre care unele nu mai funcționează? Păi, si? Uitați-vă la raportul MFE pe linia de finanțare din POS-DRU. Uitați-vă la raportul făcut de doi experți pentru Comisia Europeană, dacă vreți vi-l trimit după emisiune, pe intreprinderile sociale din România. O să vedeți, concluzia este unanimă, acea linie de finanțară a fost prost-gândită și, și mai prost implementată. Întârzierile la plăți, la rambursări au fost enorme, până la un an jumate. Vorbiți cu ong-uri, cu firme care știu situația. Mai e și o problemă, legislația. Legislația care definește întrerprinderea socială s-a schimbat fix în perioada de implementare a proiectului. S-au trezit unii care primiseră tranșe de bani ca întreprindere socială că au schimbat în Parlament legea și nu mai erau întrerprindere socială, nu mai erau eligibilt. Au fost probleme și cu MFE care nu-ți face plățile, ai probleme și cu legislația, și apoi cum ne așteptăm să funcționeze. Ce-a făcut Dan Barna? A fost dintre curajoșii, repet, dintre curajoșii, și-mi asum chestia asta că știu foarte bine cum a fost cu linia de finanțare, care s-au băgat și au propus să se deschidă întreprinderi sociale. Le-a făcut. A creat 15 si cinci funcționează, păi asta este mult pentru peste media altor beneficiari. Mult peste. Asta înseamnnă că omul s-a străduit să le facă funcționale, pentru că sunt alți beneficiari care au zero întreprinderi care mai funcționează în momentul ăsta. Dacă citești cu bună credință articolul din Rise, care n-a fost scris cu bună credință, nu ai ce să-i reproșezi, nimic nu e clar acolo.

CZ: Eu întrebam de impact.

Impactul a fost urât. Deși vedem în sondajele noastre că e mai limitat decât au sperat adversarii, impactul a fost mai degrabă acela că ne-a obligat să consumăm energie cu subiectul. Și capacitatea mașinăriilor politice de a lovi e dezechilibrată. Pentru că toate tunurile au fost pe noi… noi nu avem tunul la fel de mare ca ceilalți. Când zic ceilalți, mă refer la o sfântă alianță, de fapt nesfântă alianță, între toată lumea, Iohannis, Dăncilă, ăia mai mici care vor să roadă de la Barna, tuturor le convine ca acest challenger să nu intre în turul doi. Dăncilă și Iohannis se simt foarte bine între ei în turul doi. Este adevărul. Grupurile media care, știm foarte bine, îi susțin pe oamenii ăștia, la fel. Dar hei, mereu am câștigat cu tunurile pe noi. În 2016 am fisurat sistemul, la europarlamentare am egalat PSD.

Citeste prima parte a interviului aici

Comenteaza pe Contributors.ro