Utilitatea temei pentru acasă a fost subiectul a peste 100 de ani de dezbateri și în ultimii ani această temă și-a găsit locul și în spațiul public din România. Părerile abundă, dar puține sunt argumentate științific. Despre importanța rolului pe care îl joacă știința în aflarea răspunsurilor la întrebările ridicate în aceste dezbateri am mai scris pe Contributors.ro . Daca studiem literatura de specialitate observăm că cercetările științifice au găsit în general o corelație pozitivă între volumul temei pentru acasă și performanța elevilor de liceu (deși nici un studiu nu arată o relație clară de cauzalitate). Cu toate acestea, efectul temei asupra performanței elevilor din clasele primare este încă neclar.
Pe de o parte, este plauzibil să credem că tema alocată elevilor din clasele primare poate contribui la îmbunătațirea performanței lor școlare deoarece repetarea materiei predate la clasă poate duce la consolidarea cunoștiințelor și la formarea deprinderilor de muncă independentă tot mai necesare în clasele mai mari. Însă cei care susțin că volumul temei pentru acasă trebuie ghidat de principiul „cu cât mai mult, cu atât mai bine” riscă să supraestimeze importanța acesteia și să epuizeze elevii de la o vârstă fragedă. Pe de altă parte, există voci care susțin că o temă pentru acasă supradimensionată poate reprezenta o sursă de stres în familie, iar eficiența ei nu este dovedită știintific. Într-adevăr, cercetările care s-au bazat pe analize corelaționale nu au gasit o relație semnificativă între temă și performanța școlară în clasele primare. În acest context, multe școli din SUA au început în ultimii ani un trend de eliminare completă a temei pentru acasă în clasele primare. Cu toate acestea, nu avem dovezi știintifice clare care să arate că această practică nu are efecte negative asupra performanței școlare ale elevilor. În acest context, se ridică întrebarea „Cât de multă temă pentru acasă este prea multă?”
Asociația Națională a Educatorilor din SUA a încercat să răspundă la această întrebare sugerând că alocarea temei pentru acasă ar trebui să urmeze regula de 10 minute pe nivel (adica, un elev de clasa 1 să petreacă în medie 10 minute efectuând tema pentru acasă, iar în clasa a 4-a, un elev să aloce 40 de minute temei pentru acasă). In Romania, Ordinul de Ministru 5893/2016 precizează că elevii din clasele primare vor petrece maxim o oră efectuând tema pentru acasă. Însa aceste reglementări nu au la bază date științifice care să măsoare experimental efectul temei pentru acasă asupra performanței elevilor din clasele primare. Testarea experimentală este singura abordare știintifică prin care se poate stabili o relație de cauzalitate între două variabile (cu alte cuvinte, să valideze afirmația “tema cauzează creșterea performanței” și să măsoare efectul acesteia).
Recent am finalizat primul studiu experimental de mari dimensiuni implementat în România pe această temă. Acesta este unic și la nivel internațional din perspectiva metodologiei și dimensiunii lui. Cei care sunt familiarizați cu literatura de specialitate stiu ca nu există pana acum nici un studiu experimental publicat în ultimele 3 decenii pe acest subiect (iar cele din anii 60-70 au numeroase probleme metodologice). Rezultatele si procedurile metodologice pot fi urmărite sub forma unei prezentări video de 13 minute pe re-home.com.ro la secțiunea Results. Acest studiu a fost finanțat de Ministerului Cercetării și Inovării, CNCS-UEFISCDI, printr-un grant pe care l-am contractat anul trecut (PN-III-P1-1.1-PD-2016-0164).
Ei bine, ce am aflat în urma acestei cercetări?
În primul rând, rezultatele ne arată că tema pentru acasă în clasa a 2-a poate fi utilă uneori, cum ar fi situațiile în care elevii trebuie să exerseze regulile de ortografie și punctuație. Efectul este mic dar semnificativ statistic și are semnificație practică, deoarece studii empirice efectuate pe gemeni ne arată că formarea unor abilități (cum ar fi cea de scriere) este determinată în mare mare măsură de factori genetici (30%-70%) sau de mediu (20-30%), deci factori care nu pot fi controlați de către cadrele didactice. În acest context, 2-3% din varianță explicată de tema pentru acasă este mult. Însă pentru a obtine acest efect, unii elevi au avut de efectuat de 4 ori mai multă temă pentru acasă decât alții, timp de 20 de zile. Efectul nu s-a păstrat 4 luni mai târziu, ceea ce înseamnă că pentru a menține efectul temei constant, e nevoie ca aceste activități să aibă loc cu consecvență.
În al doilea rând, am aflat că supradimensionarea temei pentru acasă nu cauzează creșteri semnificative ale performanței școlare. Cu alte cuvinte, relația este curbiliniară, și de la un punct, creșterea volumului temei pentru acasă nu mai are un efect pozitiv asupra performanței elevilor. De exemplu, elevii care au avut de corectat în medie 36 de erori de punctuație au avut o performanță similară cu elevii care au avut de corectat în medie 18 erori de punctuație, iar cei care au efectuat în medie 16 exercții de ortografie au avut o performanță similar cu cea a elevilor care au efectuat 8 exerciții de ortografie. Rezultatele ne arată că tema pentru acasă poate fi eficientă dacă are dimensiuni reduse, dar un volum mare de exerciții similare nu este justificat.
În al treilea rând, variații ale volumului temei pentru acasă nu au cauzat o creștere a dezvoltării fluenței reproducerii tablei înmulțirii. Să nu înțelegem însă că exercițiile la matematică nu ar avea rost. Rezultatele spectaculoase obținute în urma programului de intervenție (performanta s-a triplat in 20 de zile) și plafonarea rezultatelor timp de 4 luni ne arată că activitățile pe care le-au desfășurat copiii în clasă în cele 20 de zile au fost factorul determinant al creșterii pe parcursul programului de intervenție. Cu alte cuvinte, eficiența profesorilor din studiul nostru a determinat ca efectul temei pentru acasă să devină nesemnificativ statistic.
În al patrulea rând, am reușit să măsurăm timpul optim necesar efectuării temei pentru acasă. Mai precis, în cazul eșantionului pe care l-am avut (elevi din școli competitive raportat la media națională), timpul mediu optim petrecut pentru rezolvarea temei pentru acasă în clasa a 2-a a fost de 20 de minute (total – comunicare și matematică), în contextul în care elevii au primit fișe de lucru. Aceste rezultate validează științific atât regula de 10 minute pe nivel sugerată de Asociația Națională a Educatorilor din SUA, cât și Ordinul de Ministru 5893/2016. E important să se înțeleagă că au fost elevi care au avut nevoie de 7 minute, în timp ce alții au avut nevoie de 40 de minute pentru a rezolva aceeași temă. Deci aceste repere temporale sunt doar orientative.
Înainte de a încheia, e nevoie de câteva precizări. Efectul spectaculos pe care l-am obținut în urma programului de intervenție de 20 de zile (în medie 1.5 dintr-o abatere standard) nu este tipic pentru un program de intervenție educațională (o creștere normală ANUALĂ medie e de 0.4 dintr-o abatere standard). Deci, rezultatele trebuie interpretate ca atare. Apoi, efectele temei nu se pot generaliza pentru toate materiile, pentru toți elevii din România și pentru toate tipurile de activități.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
